Tristan si Isolda (Alexandru Mitru – Din marile legende ale lumii)

Cupluri celebre de indragostiti

tristan si isolda

Tristan si Isolda (Alexandru Mitru – Din marile legende ale lumii)

Iubirea dintre Tristan si Isolda este un mit celtic care a strabatut secolele, impresionand prin drama celor doi indragostiti care au fost nevoiti sa-si traiasca in taina iubirea lor. Ca si in cazul altor iubiri imposibile ce au devenit celebre si au fost transpuse in remarcabile opere de arta, contextul familial, social si politic nu le-a permis celor doi indragostiti sa dea frau liber sentimentelor intense ce-i legau.

Cu toate acestea, iubirea lor a ramas neschimbata si a trecut dincolo de moarte, o dovada a acestei povesti de iubire ramanand trandafirul care inflorea zilnic pe mormintele lor, simbol al sentimentelor lor pure.

Iata una din variantele sub care a circulat aceasta legenda a iubirii nepieritoare, iubirea-ideal, pe care o puteti gasi povestita detaliat in lucrarea „Din marile legende ale lumii” de Alexandru Mitru.

dragoste

Inceputul legendei ne vorbeste despre regele Marc care stăpânea Cornwalul, despre familia lui, despre prietenii săi – printre care ulterior se va afla si Tristan – dar şi despre duşmanii cu care regele Mark purta adesea razboaie. Resedinta regelui era la castelul Tintagil din Cornwal, Marea Britanie. Marc avea o soră pe nume Blanchefleur de care era îndrăgostit un bun prieten al său, Rivalen.

Regele Marc a fost nevoit sa plece intr-o campanie militara unde era gata să moară dacă nu ar fi fost salvat de către Rivalen. După această luptă, Blanchefleur şi Rivalen au hotarat in sfarsit să se căsătorească. Imediat după nuntă Rivalen a trebuit să plece din Cornwal pentru a salva Loonoisul care era atacat de Morgan, un prieten al saxonilor. El a ascuns-o pe soţia sa într-un castel foarte înalt sub supravegherea lui Rohalt, un vasal fidel de-al sau.

În timpul luptei, Blanchefleur a dat nastere unui băiat, dar auzind că Rivalen ar fi murit în luptă, s-a sinucis, nemaiputand sa trăiască fără iubitul ei.

Deoarece acest băiat s-a născut in imprejurari atat de triste, i s-a pus numele de Tristan , adică fiul tristeţii. Până când băiatul avea să crească, consiliul cavalerilor l-a ales pe Rohalt rege în Loonois. Pentru ca Tristan sa nu fie omorât de către duşmani, cavalerii au spus tuturor că este fiul lui Rohalt, nu al lui Rivalen şi Blanchefleur.

Când a împlinit 7 ani băiatul a fost dat în grija lui Governal, un fost scutier al lui Rivalen. Acesta il va invata pe Tristan să lupte, să domesticească animalele şi să cânte la harpă. Pe măsură ce creştea, Tristan devenea un tânăr chipeş, fiind dorit de toate fetele care îl vedeau.

Din cauza frumuseţii şi a talentelor sale de cântăreţ, Tristan a fost furat de piraţi şi dus pe corabia lor, unde l-au legat cu cele mai groase sfori. Dar când a fost adus pe corabie, s-a pornit din senin o furtună crâncenă si piraţii – crezand că el este atat de inzestrat pentru ca este favoritul zeilor – l-au dezlegat. Cum s-a văzut liber, Tristan a sărit de pe corabie şi a înotat până la cel mai apropiat ţărm, care s-a nimerit să fie exact cel pe care tatăl său acostase cu mult timp în urmă.

Aici Tristan s-a întâlnit cu nişte vânători pe care i-a învăţat ce să facă cu cerbul pe care îl vânaseră. Atunci vânătorii l-au luat cu ei la regele Marc şi a fost imediat acceptat la castelul Tintagil, deoarece ştia să cânte atat de frumos şi mai era şi chipeş pe deasupra.

Cît timp a stat în Tintagil, Tristan a fost numit bard şi cavaler, iar cînd Rohalt a venit la castel i-a dezvaluit faptul ca că regele Marc era chiar unchiul său.

Regele Marc se simţea vinovat de moartea lui Rivalen, pe care îl trimisese la lupta, şi ar fi vrut să-i ţină loc de tată lui Tristan, dar acesta a hotarat ca e de datoria lui să plece să-şi răzbune părinţii . Astfel, Tristan a decis sa plece la Lonois ca să-l învingă pe ucigasul tatalui sau, regele Morgan.

Ajuns în Cornwal, Tristan l-a găsit pe unchiul său în sala cea mare împreună cu toţi baronii săi. Uriaşul Morholt care era cumnatul regelui Irlandei venise aici să le ceară tribut (cens). Morholt a decis totuşi ca în locul tributului să se bată cu cel mai viteaz dintre cavaleri şi singurul care s-a încumetat să o facă a fost Tristan. El s-a luptat cu Morholt şi a reuşit să-l învingă, dar s-a ales cu o rană de săgeată care s-a infectat.

Crezand ca i-a sosit sfarsitul, Tristan a poruncit să fie trimis pe o targă într-o colibă de la ţărmul mării. Governal l-a pus într-o barcă şi l-a lăsat să plutească pe mare împreună cu harpa lui. În timp ce plutea, Tristan cînta la harpă, dar la un moment dat, din cauza slabiciunii si a rănii infectate, a adormit. Când s-a trezit, o mână fină îl mângâia si – in delirul febrei – a crezut că e mâna mamei lui. Cand a deschis ochii, i-a aparut un chip frumos de fată.

tristan si isolda

Aceasta nu era alta decat Isolda cu parul de aur, fiica regelui Irlandei, duşmanul familiei lui, cel pe care trebuia sa se razbune. Isolda i-a povestit lui Tristan in ce imprejurari a ajuns în Weisefort, castelul regelui Irlandei, şi cum ea l-a îngrijit până când s-a insanatosit.

După ce s-a vindecat, Tristan s-a inapoiat în Tintagil si i-a povestit lui Marc intamplarile prin care trecuse. Regele Marc îmbătrânea şi nu avea nici o soţie, dar baronii l-au sfătuit să se însoare ca să aiba şi el moştenitori la tron.

Întâmplarea face ca, atunci când Marc stătea îngândurat, nestiind ce decizie sa ia, să intre în camera lui două rândunele care purtau în cioc două fire din părul bălai al prinţesei Isolda. Privindu-le, Marc a decis ca soţia lui să fie fata cu părul auriu din care au fost smulse acele fire. El l-a delegat pe Tristan să meargă în Irlanda şi să-i aducă mireasa, pe frumoasa Isolda.

Odată ajuns în Irlanda, Tristan a aflat că regele avea probleme cu un balaur care cerea ofrandă în fiecare zi câte o fată si curand urma sa vina si randul Isoldei sa fie oferita drept jertfa balaurului. De disperare, regele promisese că-i va da mana Isoldei celui care va ucide balaurul.

Auzind toate acestea Tristan a mers pe corabie, a luat armele şi un cal şi a pornit in cautarea balaurului. După o luptă crâncenă cu balaurul, Tristan a reuşit să-i taie gâtul, dar aflat in agonie, balaurul a suflat peste el o otravă. Otrava l-a adormit pe viteazul Tristan, nu insa înainte ca el să fi apucat să-i taie limba, pentru a avea o dovada că el l-a ucis.

Aflandu-se in apropiere si auzind zgomotele luptei, Aguyeran l-a găsit pe Tristan zacand pe jos şi – crezand că este mort – s-a gandit sa ia asupra lui meritul de a-l fi ucis pe balaur. A luat sabia, a tăiat capul balaurului şi l-a tras pe Tristan într-un tufiş, acoperindu-l cu frunze, ca să nu fie găsit de nimeni. Apoi s-a îndreptat către castel şi s-a lăudat regelui că el a omorât balaurul.

Auzind intamplarea, Isolda a bănuit imediat care era adevărul, deoarece il ştia pe Aguyeran drept un mare fricos. Ea a cerut să fie dusă la locul unde fusese omorâtă dihania. Acolo, însoţită de slujitoare şi de câinele ei, l-a descoperit pe Tristan ascuns în tufiş si acoperit de frunze. L-a dus la castel fără stirea nimanui şi l-a îngrijit până s-a făcut bine.

Isolda a gasit asupra lui Tristan limba balaurului şi spada cu care acesta fusese omorât, care mai avea încă sângele dihaniei pe ea. Vrând s-o spele de sange, a văzut că sabia era ştirbită şi şi-a adus aminte că şi în capul lui Morholt fusese găsită o bucăţică de aşchie de oţel, care era păstrată într-o cutie.

Când a pus aşchia găsită în capul lui Morholt pe sabia lui Tristan, aceasta s-a potrivit perfect. Dându-şi seama ca omul pe care-l îngrijise era chiar ucigasul lui Morholt a vrut să-l omoare. Dar Tristan i-a marturisit că Morholt a fost cel care l-a provocat la luptă si Isolda si-a cerut iertare pentru impulsul ei de a-l ucide.

Între timp, Aguyeran mersese deja la regele Irlandei pentru a-i cere mâna printesei. Isolda i-a spus tatalui sau ca Tristan era adevăratul viteaz care ucisese balaurul si i-a cerut tatălui său să-l ierte pentru ce-i făcuse lui Morholt. Arătând limba balaurului, Tristan a câştigat mâna fetei. Partea dramatica a venit abia cand a trebuit sa-i marturiseasca Isoldei cu parul de aur ca o peţise pentru regele Mark, nu pentru el.

Cînd cei doi au ajuns în Cornwal, regele s-a bucurat văzând cât de frumoasă şi tânără era Isolda, sperand că ea va putea să-i redea tinereţea pierdută.

Isolda s-a căsătorit cu regele Marc, desi îl iubea în taină pe Tristan. Iubirea dintre Tristan si Isolda a fost inca de la inceput una magica, caci pe corabie băuseră amândoi dintr-o licoare fermecata. Licoarea fusese făcută de mama Isoldei si era destinata Isoldei si regelui Mark. Aceasta potiune a iubirii urma să-i unească pe vecie pe cei care beau din ea. Intamplarea a facut ca potiunea sa fie băută de Isolda si Tristan si efectul a fost o iubire mistuitoare care s-a infiripat intre cei doi si careia cu greu ii puteau rezista.

tristan si isolda

Tristan era un simplu baron, iar Isolda era regină; de câte ori se întâlneau, sufereau în taină. Ea îl privea cu nostalgie, iar el cobora privirea îndurerat pentru că nu putuse fi a lui. Duşmanii lui Tristan şi-au dat repede seama de sentimentele pe care le nutreau cei doi indragostiti şi i-au spus regelui.

La aflarea acestei veşti, regele -orbit de gelozie- a vrut să-l gonească pe Tristan din Cornwal. Acesta a acceptat să plece, dar mai intai a vrut să-şi ia rămas bun de la Isolda pe ascuns.

Cei doi indragostiti au pus la cale o întâlnire secretă, de care însă a aflat şi Marc. Seara, când Isolda s-a întâlnit cu Tristan în grădina castelului şi-a dat seama că regele îi pândea, l-a sfătuit pe Tristan să plece cât mai departe, pentru că ea nu-l iubeşte. Auzind toată discuţia, regele s-a ruşinat de bănuielile avute şi l-a iertat pe Tristan, cu condiţia ca ei sa nu-şi mai vorbească niciodată decât în prezenţa lui.

Într-o zi, când regele Marc l-a trimis pe Tristan să ducă o scrisoare regelui Artur, din nou Tristan a vrut să-şi ia la revedere de la Isolda, fără stirea regelui. Si de data aceasta regele l-a pândit şi l-a prins pe Tristan exact când era lângă Isolda. De supărare că nu fusese ascultat, regele a decis să-l omoare pe Tristan si pe Isolda s-o dea pe mâna leproşilor.

În drum spre locul de execuţie, Tristan a reuşit să scape şi a salvat-o şi pe Isolda de leproşi. Cei doi indragostiti au fugit într-o pădure deasă, unde au trăit ascunşi aproape doi ani de zile. Tristan ii inchina versuri iubitei si ii canta la harpa in fiecare zi. Desi duceau o viata grea, iubirea le dadea puteri si erau fericiti.

Indragostitii dormeau în clipa în care i-a descoperit regele Marc. Acesta a intrat pe furis în coliba lor din pădure. Pe pat, intre cei doi, era asezata sabia lui Tristan, semn al castitatii, dovedind ca intre ei nu existase nici o atingere trupeasca. Bucuros, regele a pus inelul său pe degetul Isoldei, semn că ea era încă soţia lui.

Cînd s-au trezit, cei doi au gasit inelul pe degetul Isoldei şi-au dat seama că regele i-a iertat, aşa că Isolda s-a întors la palat iar Tristan a plecat în lumea larga. Tristan a acceptat compromisul, pentru a o scuti pe Isolda de suferinta, pentru ca ea nu era invatata cu viata grea din padure.

La despărţire, Tristan i-a daruit Isoldei câinele său credincios ca s-o păzească, iar ea i-a dat lui inelul pe care îl avea pe deget atunci când s-au cunoscut, ca sa-i aminteasca de ea.

Tristan îşi petrecea timpul luptand in diferite campanii militare, in timp ce Isolda stătea la palat cu regele Marc şi ofta de dorul iubitului ei. Nimic nu putea potoli focul mistuitor al dragostei lor si suferinta de care aveau parte.

Într-una din lupte, Tristan a salvat-o pe fiica ducelui Bretaniei, care printr-o intamplare se numea tot Isolda, „Isolda cu mainile albe”. Fratele ei, Kaherdin, bun prieten al lui Tristan, a insistat sa-I casatoreasca pe Tristan cu sora lui.

Cu inima indoita, Tristan a acceptat, nevrand sa o mai intalneasca pe iubita lui, ca sa nu o mai tulbure si sa nu o mai faca sa sufere de dorul lui. Dar in noaptea nuntii isi paraseste sotia, pe Isolda cu mainile albe, neputand sa o insele pe iubita sa, Isolda cu parul de aur. Si hotaraste sa ramana pe veci credincios iubirii sale de o viata.

Intr-una din batalii, Tristan a fost rănit de o săgeată otrăvită şi – dându-şi seama că va muri – a cerut s-o vadă pentru ultima oara pe Isolda cu parul de aur. L-a rugat pe Kaherdin, cumnatul sau, sa mearga in Cornwal si sa o aduca.

A cerut sa fie ridicat pe catargul corabiei care urma sa o aduca pe Isolda un steag alb, semn ca iubita sa se afla pe corabie, fapt ce i-ar fi dat putere sa lupte cu moartea si sa reziste pana la intalnirea cu ea.

Isolda cu parul de aur a plecat cu corabia in intampinarea iubitului ei, dar marinarii tocmiti de regele Marc au ridicat steagul negru. Crezand ca Isolda nu se afla pe corabie,Tristan a murit cu sufletul neimpacat ca nu si-a putut imbratisa iubita pentru ultima oara si nu i-a putut marturisi ca i-a ramas credincios pana in ultima clipa.

Isolda cu parul de aur l-a aflat pe Tristan zacand in agonie, iar la capataiul sau veghea sotia sa, Isolda cu mainile albe. Si-a dat seama că nu mai poate trai de acum încolo fără el. I-a cerut celeilalte Isolde sa o lase singura cu iubitul ei, spunand ca si-a castigat prin suferinta dreptul de a fi pe veci cu el. Dupa care a baut o cupa de otrava si a cazut alaturi de iubitul ei.

(Intr-o alta varianta a legendei, cei doi indragostiti sunt ucisi de regele Marc, Isolda alegand sa ramana cu iubitul ei) Oricum, in ambele variante, cei doi indragostiti mor unul in bratele altuia, strans imbratisati, ducand in mod simbolic iubirea lor in lumea dincolo, pentru ca in lumea reala soarta le-a fost prea potrivnica.

Tristan si Isolda au fost înmormântaţi în Tintagil, iar pe mormântul lui Tristan a crescut un trandafir roşu care se întindea până la mormântul Isoldei. Regele Marc s-a înfuriat când a văzut trandafirul şi i-a pus pe slujitori să-l taie. Dar trandafirul creştea la loc a doua zi, aşa încât nu au avut ce face si l-au lasat sa creasca. Această floare era o dovada că iubirea lor, invingand destinul nefavorabil, a rămas curata si vesnica, trecand dincolo de moarte.

trandafiri indragostiti

Cunosti si alte exemple de iubiri imposibile din galeria marilor povesti de iubire ale lumii? Sau traiesti chiar tu o astfel de iubire? Posteaza mai jos comentariul tau.

Cupluri celebre de indragostiti

de admin
Categorie: Cupluri celebre de indragostiti

9 răspunsuri la Tristan si Isolda (Alexandru Mitru – Din marile legende ale lumii)

  1. 9
    beatman spune:

    nu imi place prea lunga

  2. 8
    ~ Alexutzaa ~ spune:

    i foarte faina povestea :X mi`a venit interesu pentru ea de la o profesoara !! :))

  3. 7
    anca spune:

    povestea e simbolica pentru ca astfel se pot exprima, in coordonatele realitatii actuale, realitati mai adanci;
    iubirea omeneasca, la modul absolut, e o creatie a omului; si cum omul nu este perfect, (inca..) nici iubirea nu este. Dar exista, cu toate acestea…Crezi, IQ100, ca daca cei doi s-ar fi culcat, ..iubirea lor ar fi fost mai adevarata?!..sau…s-ar fi stins?
    Asa cum vrea „diavolul” zilelor noastre sa ne faca sa credem ca totul are o explicatie clara, ca totul se rezolva prin sex?!..
    Ei au fost testati, cum se intampla cu toate iubirile mari, iar faptul ca au castigat, o dovedeste trandafirul care creste pe mormintele lor, sfidand orice logica.

  4. 6
    alika_love spune:

    eU AM AUZIOT POVESTEA DE LA MAMA SI MI-A TREZIT INTERESUL….MI-A PLACUT TARE MULT POVESTEA LOR DE IUBIRE CARE S-A DOVEDIT PURA DAR LAFCRIMILE A TASNIT FARA VOIA MEA CAND CEI DOI AU MURIT…..ACEASTA ESTE ADEVARATA DRAGOSTE…<3

  5. 5
    IQ100 spune:

    asta cu nu s-a culcat cu Isolda 2.0 e culmea vrajelii medievale

  6. 4
    IQ100 spune:

    sorry pt tastare cu lipsuri, va prindeti voi

  7. 3
    IQ100 spune:

    airea frumoasa..incurajeaza adulterul, ca p[ovestea lui lancelot , SArtur si Giunevieve..duplicitara ca tot evul mediu…iar insailarea de aici e chiar interminabila ca o telenovela..se vede ca e de la inceputurile literaturii, de fapt fiind folclor…prefer versiunile mai scurte, pastrand esentialul…iubire vinovata si pedeapsa…asa, o tot iau prin padure, prin despartiri, baga si din Niebelungi…multumesc site-ului pt informare…a mai murit un Mos Craciun, nu-mo pare rau c am vandut”din marile legende”…nu mi-au placut nici in copilarie legendele…toate, ale tuturor poparelor sunt triste, numai morti

  8. 2

    Aceasta poveste este foarte frumoasa pt copii din liceul pedagogic,mai ales pentru profesorii/oarele de romana.O poveste scrisa cu mult talent si care este in ziua de azi foarte cunoscuta de adolescenti.Vreau sa zic ca romanul ,,Din Marile legende ale lumi”(Al.Mitru) Este o capodopera care este acum pe bancile cl a-5a.Sper ca aceasta poveste sa fie citita de viitori mei elevii pe care ii voi avea ani la rand.

  9. 1
    timY spune:

    cam lunga….:D

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

 

Daca, atunci cand postati un comentariu, apare mesajul de eroare: "Could not read CAPTCH token file", intorceti-va cu sageata inapoi, salvati comentariul, dati un refresh la pagina si incercati din nou.