Patrick Suskind – „Iubirea se plateste cu pierderea ratiunii”

Maxime si cugetari despre iubire si prietenie


Patrick Suskind – „Iubirea se plateste cu pierderea ratiunii”

(…) in iubire si in cei indrăgostiţi se manifestă o considerabilă doză de prostie. In acest context, recomand oricui să-si citească propriile scrisori de amor la o distanţă temporală de douăzeci, treizeci de ani. La vederea amestecului haotic de sminteală, orgoliu, impertinenţă si orbire din ele, oricine va simţi urcându-i in obraji un val de roşeaţă: conţinutul e banal, stilul penibil.

Pentru cei mai mulţi va fi pur si simplu de neinţeles cum a fost vreodată capabil un om de o inteligenţă medie să simtă, să gândească si să noteze asemenea nerozii. Cu un dram de bunăvoinţă, le-am putea considera copilării demne de milă sau, in cel mai bun caz, poate că le-am găsi emoţionante.

Si totusi, pare mai potrivit să vorbim despre prostirea temporară a omului prin iubire. E un lucru stiut că nu se poate purta o discuţie raţională cu un indrăgostit. Iar dacă discuţia are ca temă obiectul iubirii, raţionalitatea iese definitiv din joc.

Avertismentele cele mai bine intenţionate, argumentele incontestabile, afirmatiile evident adevărate se izbesc de un mare dar: “Dar o iubesc (il iubesc)!” Mai rău, ele pot fi resimţite ca acte dusmănoase, inspirate de invidie, si vor atrage după sine răzbunarea de rigoare. Astfel, nu arareori, prietenii indelungate si legături solide ajung să se destrame.

Ce-i pasă indrăgostitului? El e gata oricând să renunţe la tot in afară de adorarea iubitei, căreia intregul său anturaj ar face bine să i se supună necondiţionat. O singură privire asupra iubitului privindu-si iubita e de ajuns pentru a constata că privirea lui e goală si că el insuşi e, cum bine se spune, “răpit”.

Tot ce fusese odinioară spirit intr-ânsul, inteligenţă, luciditate, curiozitate si prudenţă, a dispărut fără urmă. Ceea ce rămâne este, ca in privirea celui transfigurat de presupusa prezenţă a divinităţii, expresia celei mai curate nerozii.

De altfel, acest fenomen al tâmpirii prin iubire nu se limitează in nici un caz la dimensiunea ei sexuală. Il regăsim in aceeasi doză si in dragostea oarbă a părinţilor faţă de copiii lor nereuşiţi, in dragostea spirituală a călugăriţelor faţă de mirele lor ceresc – ca să nu mai vorbim de iubirea cvasireligioasă a supuşilor pentru patrie sau pentru conducătorul iubit.

In orice situaţie, iubirea se plăteşte cu pierderea raţiunii, cu pierderea de sine, ce are drept consecinţă imaturitatea. In cazuri inofensive, urmarea este ridicolul, in cel mai sumbru caz o catastrofă politică mondială.

Dacă iubirea e intemeiată pe reciprocitate, dacă avem de-a face cu doi oameni care se iubesc, urmările pentru mediul in care se mişcă acestia sunt mai puţin periculoase, intrucât, in mare măsură, cuplul se autoneutralizează.

Din punct de vedere uman si etic, urmările sunt totusi pe deplin regretabile: cuplurile de indrăgostiţi inclină adesea spre un autism in doi (…) sau spre aroganţa in doi (…). In ambele situaţii ei sunt ca si pierduţi pentru lume – fie că, in contopirea cu celălalt si in suficienţa lor, uită de tot ce e in jur, fie că, orbiţi cum sunt de sentimentul sublim al unicităţii legăturii lor, dispreţuiesc lumea si pe toţi ceilalţi oameni care nu cunosc sfântul delir erotic, privindu-i astfel, doar ca pe niste imbecili, cărora le pot arăta degetul mijlociu.

Toate acestea sunt stranii si derutante, deoarece iubirea este, dintre toate lucrurile pe care omul trebuie să le dăruiască si care i se intâmplă, cel mai bun si mai frumos si deoarece iubirea ii poate da un imbold spre cele mai fascinante si mai minunate realizări.

Si atunci cum rezolvăm această aporie? Cum poate fi perceput si descris drept cea mai mare fericire ceea ce ne prosteşte si ne poate chiar abrutiza?

Este, până la urmă iubirea doar o boală – si nu boala cea mai frumoasă, dar cea mai inspăimântătoare din câte există? Sau este ea o otravă, in care caz doar doza decide dacă efectul e unul binecuvântat sau devastator?

(Patrick Suskind – Despre iubire si moarte)

Maxime si cugetari despre iubire si prietenie

de admin
Categorie: Maxime si cugetari despre iubire si prietenie

Un răspuns la Patrick Suskind – „Iubirea se plateste cu pierderea ratiunii”

  1. 1
    popescu dan spune:

    Omul asta char nu a iubit niciodata. Iubirea nu te izoleaza, iti cere sa daruiesti caldura, fericire, tot ceea ce traiesti langa fiinta iubita, si altora.Egoismul si iubirea se exclud reciproc, iubirea e mereu daruire; nu vedeti cum se uita indragostitii? Nu vedeti luminile din ochii lor? Ei vad TOATA lumea altfel, asa cum ar trebui sa fie, buna, pura, curata. Doar prin dragoste traieste lumea aceasta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

 

aspersive-stephenville

Daca, atunci cand postati un comentariu, apare mesajul de eroare: "Could not read CAPTCH token file", intorceti-va cu sageata inapoi, salvati comentariul, dati un refresh la pagina si incercati din nou.