Jethro Tull

Muzica diversa

muzica diversa

Jethro Tull

Formatia britanica Jethro Tull se distinge de toate celelalte formatii din peisajul muzical contemporan prin complexitatea versurilor , profunzimea temelor abordate si – nu in ultimul rand – prin originalitatea compozitiilor si soundul lor aparte, un amestec de muzica clasica, art rock, folk, blues si jazz.

Ian Anderson explica de unde provine numele formatiei: „Nu eu am fost cel care am dat numele de Jethro Tull. Adevaratul Jethro Tull a fost un agronom din sec. XVIII… a fost de asemenea un fel de inventator. (…) Cand agentul nostru a sugerat ca acesta sa fie numele formatiei noastre in acea saptamana, am spus: ‚ok, vom fi Jethro Tull saptamana asta’. (…) Nu eram un grup grozav de bun la inceput si singurul mod in care puteam fi reangajati in cluburile in care apăream, era sa pretindem ca suntem altcineva in fiecare saptamana… deseori nu stiam cine eram – agentul uitase sa ne spuna – asa ca daca ajungeam la vreun club si ne uitam la lista cu trupele care urmau sa cante… oricare trupa de care nu mai auzisem, stiam ca aceea trebuie sa fim noi. Cand ni s-a cerut sa ne intoarcem la clubul Marquee a trebuit sa aparem cu numele pe care-l avusesem in saptamana respectiva, care s-a intamplat sa fie Jethro Tull. Nu este un nume pe care sa-l consider extraordinar. Ma simt usor stanjenit de asta, pentru ca nu e un nume original, e numele altcuiva.”

Membrii fondatori ai formatiei, infiintata in 1967, au fost: Ian Anderson (flaut, chitara, vocal), Mick Abrahams (chitara, vocal), basistul Glenn Comtek si bateristul Clive Bunker. Din formula initiala a ramas doar Ian Anderson si lui ii datoreaza Jethro Tull cea mai mare parte a succesului sau. Chitaristul Martin Barre s-a alaturat formatiei in anul 1969.

Originalul Jetro Tull a fost un personaj controversat al timpului sau, reusind sa-si uimeasca contemporanii prin inventiile sale; de aceea numele sau pare sa fie adecvat imaginii formatiei care sugereaza ideea de excentric, traznit, dar si inventiv in acelasi timp. Toate aceste trasaturi pot fi regasite in personalitatea complexa a lui Ian Anderson, care a starnit senzatie inca de la primele sale aparitii.
In afara de tehnica particulara de interpretare la flaut, acesta obisnuieste sa cânte sprijinit intr-un picior sau sa se miste foarte mult pe scena, facand salturi bruste si uimind spectatorul neavizat prin prezenta sa scenica cel putin bizară, daca nu de-a dreptul excentrică. Artist inimitabil, Ian Anderson si-a castigat renumele international printr-o lunga suită de piese compuse care au devenit hit-uri, prin cele cateva reveniri spectaculoase pe scena muzicii si prin castigarea premiului Grammy in 1988.

La infiintare, Jethro Tull canta blues rock cu iz experimental, pentru ca ulterior sa introduca elemente de muzică clasică, folk, jazz si progressive rock.
Albumul „Stand Up”, lansat in 1969 este si singurul album number-one al Lui Jethro Tull in Marea Britanie; compus in intregime de Anderson, exceptând piesa Bouree a lui J.S. Bach, „Stand Up” marcheaza departarea grupului de blues si noua directie spre progressive rock.

Cel mai cunoscut album al lui Jethro Tull si cel care l-a consacrat ca supergrup ramâne „Aqualung” (1971). El a fost inspirat de fotografiile reprezentand oameni ai strazii, facute de prima sotie alui Anderson, care era fotograf amator. Desi este compus din mai multe piese distincte, „Aqualung” a fost catalogat de critica de specialitate drept un album de concept, care descrie viata unui cersetor murdar care rataceste pe strazile Londrei. Pretext pentru Anderson sa-si exprime in mod fatis opiniile sale despre religie si societate, ca in piesa „My God”, in care atacă ipocrizia din randul institutiei bisericii. Demnă de remarcat dezinvoltura si abilitatea lui Anderson de a se misca – in aceasta piesa, ca si de-a lungul intregului album – intre duritatea sunetelor specifice rockului si blândetea interpretării in manieră acustică:

Jethro Tull – My God

Lyrics:

People – what have you done –
locked Him in His golden cage.
Made Him bend to your religion –
Him resurrected from the grave.
He is the god of nothing –
if that’s all that you can see.
You are the god of everything –
He’s inside you and me.
So lean upon Him gently
and don’t call on Him to save you
from your social graces
and the sins you used to waive.
The bloody Church of England –
in chains of history –
requests your earthly presence at
the vicarage for tea.
And the graven image you-know-who –
with His plastic crucifix –
he’s got him fixed –
confuses me as to who and where and why –
as to how he gets his kicks.
Confessing to the endless sin –
the endless whining sounds.
You’ll be praying till next Thursday to
all the gods that you can count.

„Wond’ring Aloud” este un cantec de dragoste, aproape in totalitate acustic, asemeni multor piese din primele albume ale formatiei.

Jethro Tull – Wond’ring Aloud

Anderson considera ca „Aqualung” a fost doar o suita de diferite piese cu instrumentatie variata in care doar trei sau patru piese dau nota cheie a albumului, nicidecum un album de concept. De aceea, in replica, lanseaza „Thick as a Brick”, un fel de „mama a tuturor albumelor de concept”.

Nemultumit de orice fel de etichetare sau incadrare intr-un gen muzical, Ian Anderson afirma ironic: „deoarece toata lumea a spus ca suntem o formatie de rock progresiv, ne-am decis sa traim cu aceasta reputatie si sa compunem un album progresiv, dar facut ca o parodie a genului”. Atat de tipic pentru Anderson, muzicianul care si-a dorit intotdeauna sa se distinga in peisajul muzical prin unicitatea compozitiei, a soundului si a abordarilor tematice.

In mod deliberat, albumul este alcatuit in jurul unui singur concept: lumea vazuta prin ochii unui baiat inteligent de opt ani si experientele prin care trece acesta in incercarea sa de a se maturiza. Dupa cum afirma insusi liderul trupei, albumul s-a dorit a fi o parodie la adresa albumelor unor trupe de gen ca Yes si Emerson, Lake and Palmer.
Albumul e conceput sub forma unei singure bucati muzicale de aproape 44 min, impartita in doua parti, inovatie nemaintalnita pana atunci in muzica rock.

Structura muzicala complexa, introducerea unor instrumente care nu sunt comune rock-ului (harpa, xilofon, timpan, vioara, trompeta), desele schimbari de masura si tempo, multitudinea temelor muzicale, dintre care unele se reiau pe parcurs, toate aceste elemente dau mai degraba impresia de piesa simfonica decat de piesa tipica de rock.
O formula de succes care a propulsat Jethro Tull pe primul loc in clasamentele muzicale din Statele Unite.

„Minstrel in the Gallery” (lansat in 1975) se caracterizeaza prin versuri introspective, adeseori cinice sau amare, Ian Anderson fiind inca marcat dupa divortul de prima sa sotie. Este unul dintre cele mai reusite albume purtand emblema Jethro Tull.
Piesa „Cold Wind to Valhalla” are o parte introductiva interpretata cu instrumente acustice, care aluneca treptat in partea a doua spre hard-rock:

Jethro Tull – Cold Wind to Valhalla

Lyrics:

And ride with us young bonny lass
with the angels of the night.
Crack wind clatter flesh rein bite on an out-size unicorn.
Rough-shod winging sky blue flight on a cold wind to Valhalla.
And join with us please
Valkyrie maidens cry above the cold wind to Valhalla.
Break fast with the gods.
Night angels serve with ice-bound majesty.
Frozen flaking fish raw nerve in a cup of silver liquid fire.
Moon jet brave beam split ceiling swerve and light the old Valhalla.
Come join with us please
Valkyrie maidens cry above the cold wind to Valhalla.
The heroes rest upon the sighs of Thor’s trusty hand maidens.
Midnight lonely whisper cries,
“We’re getting a bit short on heroes lately.”
Sword snap fright white pale goodbyes in the desolation of Valhalla.
And join with us please
Valkyrie maidens ride empty-handed on the cold wind to Valhalla.

Anii ’77-’79 marcheaza lansarea trilogiei folk rock „Songs from the Wood”, „Heavy Horses” si Stormwatch.

Jethro Tull – Heavy Horses

Albumul „A” (1980), realizat in colaborare cu Edwin Jobson de la trupa Roxy Music surprinde printr-un sound mult mai electronic, datorat introducerii sintetizatorului, fapt ce produce deruta printre fanii trupei. Efectul combinat intre flautul lui Anderson si vioara electrica a lui Jobson sugereaza mai degraba o fuziune intre muzica clasica si rockul progresiv.

In 1982 este lansat albumul „The Broadsword and the Beast” inspirat din muzica medievala, in care Jethro Tull incearca sa repuna in circuit imaginea pentru care a fost adesea ridiculizata.
In piesa ”Pussy Willow” se vorbeste despre o fata cu o slujba prost platita care viseaza la un mod de viata ideal, plin de romantism:

Jethro Tull – Pussy Willow

Lyrics:

In the half-tone light of a young morning
she sighs and shifts on the pillow.
And across her face dancing, the first shadows fly
to kiss the Pussy Willow.

In her fairy-tale world she’s a lost soul singing
in a sad voice nobody hears.
She waits in her castle of make-believing
for her white knight to appear.

Pusy Willow down fur-lined avenue
brushing the sleep from her young woman eyes.
Runs for the train – see, eight o’clock’s coming
cutting dreams down to size again.

Pussy Willow down fur-lined avenue
brushing the sleep from her young woman eyes.
Runs from the train. Hear her typewriter humming
cutting dreams down to size again.

She longs for the East and a pale dress flowing
an apartment in old Mayfair.
Or to fish the Spey, spinning the first run of Spring
or to die for a cause somewhere.

Pussy Willow down fur-lined avenue
brushing the sleep from her young woman eyes.
Runs from the train. Hear her typewriter humming
cutting dreams down to size again.

Un an mai tarziu Ian Anderson debuteaza cu un album solo, „Walk on the Light”.
In 1987 Jethro Tull revine in forta cu albumul „Crest of a Knave” care marcheaza si noua orientare a formatiei spre hard rock. Albumul a fost un succes comercial, fiind bine primit si de critica de specialitate. Atfel ca in 1988 Jethro Tull primeste premiul Grammy pentru performanta vocala si instrumentala, la sectiunea Hard/Rock Metal, invingand formatia Metallica si albumul sau „… And Justice for All”.

Premiul a starnit controverse, deoarece cei mai multi nu considerau ca trupa Jethro Tull putea fi incadrata la categoria hard rock, cu atat mai putin heavy metal. La sfatul impresarului care le spusese ca nu au nici o sansa sa castige, nici unul din membrii formatiei n-a fost prezent la ceremonia de decernare a premiilor.

Ca raspuns la criticile primite, membrii formatiei au publicat intr-un periodic britanic o imagine reprezentand un flaut care zacea peste o gramada de bare de otel, sub care sta scris: „Flautul este un instrument heavy metal”. Intr-un interviu, cu binecunoscutul sau umor, Anderson da un raspuns sarcastic: „Ei bine, din cand in cand noi cantam la mandolina foarte tare.”

Cand in 1992 Metallica a castigat in sfarsit premiul Grammy la categoria respectiva, bateristul Lars Ulrich a glumit: „ In primul rand vrem sa multumim formatiei Jethro Tull ca nu a editat nici un album anul acesta”. Stilul albumului „Crest of a Knave” a fost comparat cu cel al trupei Dire Straits, pentru ca vocea lui Anderson nu pare sa fie la nivelul sau din tinerete si de aceea adopta un registru mai incet, in timp ce sunetul chitarei lui Martin Barre se apropie de stilul interpretativ al lui Martin Knopfler.

In 1989 formatia lanseaza albumul „Rock Island” in care piesa de inceput „Kissing Willie” cu versuri folosind cuvinte cu dublu sens, unul obscen, si secvente muzicale de heavy metal ce par sa satirizeze recentul premiu Grammy castigat de Jethro Tull.
„Catfish Rising”, lansat in 1991, mult mai solid decat precedentul, a fost etichetat ca o reintoarcere la blues:

Jethro Tull – Still Loving You Tonight

Lyrics:

It’s a lonely life I live and I live this life to go
and if I leave you with one thing it’s just that I want
you to know
I’ll still be loving you tonight.
I left flowers on your table, left the lock on your door.
Staked a claim in your heartlands, put grain in your store.
I’ll still be loving you tonight.

Got fingers on the button of that telephone dial.
Call in and move your mountains, fill your spaces while
I’m still loving you tonight.

You want to know how I can leave you?
How can I move along this way?
Too much of a good thing can make you crazy
and it’s a good thing that happened to me today.
I’ll still be loving you tonight.

in profida faptului ca se foloseste mai ales mandolina si chitara acustica. si mai putin clapele.

De pe acelasi album, piesa „Rocks on the Road” se remarca prin folosirea energica a chitarei acustice si versuri inversunate care vorbesc despre viata din mediul urban:

Jethro Tull – Rocks on yhe Road

Lyrics:

There’s a black cat down on the quayside.
Ship’s lights, green eyes glowing in the dark.
Two young cops handing out a beating:
know how to hurt and leave no mark.
Down in the half-lit bar of the hotel
there’s a call for the last round of the day.
Push back the stool, take that elevator ride.
Fall in bed and kick my shoes away.
Rocks on the road.

Can’t sleep through the wild sound of the city.
Hear a car full of young boys heading for a fight.
Long distance telephone keeps ringing out engaged:
wonder who you’re talking with tonight.
Who you talking with tonight?
Rocks on the road.

Tired plumbing wakes me in the morning.
Shower runs hot, runs cold playing with me.
Well, I’m up for the down side, life’s a bitch
and all that stuff:
so come and shake some apples from my tree.
Have to pay for my minibar madness.
Itemised phone bill overload.
Well now, how about some heavy rolling?
Move these rocks on the road.

Crumbs on the breakfast table.
And a million other little things to spoil my day.
Now how about a little light music
to chase it all away?
To chase it all away.

Anderson reinvata sa cante la flaut dupa ce descopera – prin intermediul fiicei sale care lua lectii de muzica la scoala – ca foloseste degetele in mod gresit. La fel de amuzant este si modul in care Ian Anderson s-a apucat sa cante flaut. La inceputurile formatiei el era vocalist si de plictiseala – in timp ce membrii trupei exersau partea instrumentala – s-a apucat sa se joace cu flautul. De-a lungul timpului, a reinventat acest instrument, folosindu-l in stiluri interpretative unice si intr-un mod neegalat pana in prezent.

Activitatea trupei a continuat dupa 1995, prin lansarea a inca patru albume care reflecta influentele unei perioade in care Anderson a cantat in spectacole din lumea intreaga, dovedind ca nu este inca „too old to rock’n’roll”.
Cu cele peste 60 de milioane de albume vandute si o cariera muzicala de exceptie, Jethro Tull reprezinta un fenomen unic in istoria muzicii actuale, egalat doar partial de trupa Yes.

Aprecierile criticii par sa fie luate prea putin in seama de membrii formatiei care s-au evidentiat, de-a lungul intregii cariere muzicale, prin independenta creativa inspirata de liderul tupei, Ian Anderson.
Desi Jethro Tull activeaza de aproape cinci decenii, o parte din fanii formatiei sunt tineri. Ei sunt acei copii care ascultau muzica Jethro Tull ce se auzea din camera parintilor, in timp ce urmareau emisiunile TV. „Ei au crescut literalmente cu Jethro Tull. Noi suntem ursuletul de plus pe care ei nu l-au aruncat”- afirma Ian Anderson intr-un interviu acordat revistei Rolling Stone.

Muzica diversa

de admin
Categorie: Muzica diversa

Un răspuns la Jethro Tull

  1. 1
    nicolae beldiman spune:

    minunata muzica, pastrati-o bine ca o sa dispara asa ceva

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

 

poppy-amenorrheal

Daca, atunci cand postati un comentariu, apare mesajul de eroare: "Could not read CAPTCH token file", intorceti-va cu sageata inapoi, salvati comentariul, dati un refresh la pagina si incercati din nou.