Beethoven – Sonata lunii (Moonlight Sonata)

Muzica clasica

muzica clasica

Sonata pentru pian nr. 14, op. 27 nr.2 în Do diez minor, de Ludwig van Beethoven, este probabil cea mai cunoscuta dintre sonatele marelui compozitor.

A fost compusa in 1801 şi dedicata elevei lui, in varsta de 17 ani, contesa Giulietta Guicciardi, de care se pare ca Beethoven era îndrăgostit.

Beethoven a numit-o „Sonata quasi una Fantasia”, pentru ca partile care o compun nu urmeaza regulile obisnuite ca la celelalte sonate.

Sonata este mai ales cunoscută sub denumirea de de „Sonata lunii” (Mondscheinsonate), in engleza „Moonlight Sonata”.

Motivul il constituie comparatia facuta de poetul Ludwig Rellstab in 1832, care, ascultand-o, a spus ca ii sugereaza lumina lunii reflectată pe un lac.

Beethoven – Sonata lunii (Moonlight Sonata)

Muzica clasica

Videos, music and lyrics are property and copyright of their authors, artists and labels. Videos, music and lyrics are provided for educational purposes only. (Videoclipurile, muzica si versurile sunt proprietatea autorilor, artistilor si marcilor respective. Videoclipurile, muzica si versurile sunt postate doar in scop educational.)
de admin
Categorie: Muzica clasica

9 răspunsuri la Beethoven – Sonata lunii (Moonlight Sonata)

  1. 9
    Xerotemus spune:

    De vorbiti…

    Trebuia,in ghilimele
    Ori vreun loc pe undeva,
    Nu cumva sa se insele
    Cel ce, simplu va vedea…

    Sa citati si autorul
    Ce-i stapan peste cuvinte
    Multumit ca-i ducem dorul
    Si ca am luat aminte.

    N-are vina inaltimea
    Din eterna ei privire
    De-om vorbi cat tine lumea
    Dar asa cum se cuvine.

    Cat priveste pe Luceafar,
    De l-am scos acum din cufar…
    Il pastrez in minte teafar
    Nicidecum ca sa il supar.

    Este sfantul ce priveste
    Poezia peste toate,
    Insa cine il iubeste
    Sa-l pronunte-asa cum poate.

    *
    Cat priveste vreo vorbire
    Amintind la ce-am visat,
    O s-o las in parasire
    Ca nu-i cel mai greu pacat!

    Ii sta bine-n auzire
    De ar fi si inteleasa…
    Iar altfel, nu-i vreo uimire
    C-a ramas in ganduri stearsa.

    Peste timp, ea va da roade
    Ravasind prin amintiri,
    Cand privirea lumii scade
    Tot croindu-si regasiri…

    Nu-i nimic, n-auzi acuma,
    Mult prea onorata muza
    Cand vei sti ca nu esti una
    Timpul, sincer nu te scuza!

    Vei dori, cand stai degeaba,
    S-auzi muzica pe-aici
    Vor durea atunci si graba
    Si cuprins de vorbe mici

    Eu dorescu-ti fericirea
    Si aici si-n alte stele,
    Dar sa nu te pierzi cu firea
    Ca distanta dintre ele!

    Muzele adevarate
    Au Luceafarul ca sfetnic
    Iar in zilele desarte
    Mintea lor e ca un sfesnic

    Am fi scris poate o carte
    Intr-o tara care scrie
    Ori c-as fi gasit o parte
    Pentr-u tine-n poezie

    De-ai ales singuratatea
    Ratiunile-i de seama
    Singura-ti vei scrie cartea
    Cum dorinta ta te cheama

    Eu acum imi las onoarea
    Reflectand la orice gand
    Lasandu-ti la usa floarea
    Fara de-a pleca plangand.

    Inchei scrisul pentru tine
    Ca bataia unui vant…
    Am spus tot ce stiu mai bine
    Pana-n ultimul cuvant.

  2. 8
    O muza spune:

    DE VORBITI MA FAC CA N-AUD…

    De vorbiti ma fac ca n-aud,
    Nu zic ba si nu va laud;
    Dantuiti precum va vine,
    Nici va suier, nici v-aplaud;
    Dara nime nu ma face
    Sa ma iau dup-al lui flaut;
    E menirea-mi adevarul,
    Numa-n inima-mi sa-l caut.

  3. 7
    Xerotemus spune:

    Unei muze
    I.

    Nu-s inca sigur ca ai fi
    Vreun gen de muza declarata
    Stiu doar ca esti aceeasi fata
    Care-am stiut ca va veni

    De esti ca ea si nu esti ea
    De nu iti pare revelata
    Conceptia mea despre fata
    Te rog respectuos asa…

    Sa-mi spui ce crezi si cine esti
    Ca nu traiesti viata-nchisa
    Si ca ai fost candva trimisa
    In timpul meu sa vietuiesti

  4. 6
    Xerotemus spune:

    Sonata pentru locul Lunii

    In noaptea de toamna,
    Cu mintea in viata,
    Chiar daca-i afara si roua si ceata
    Ma dau neinvins si nu-mi pare greu,
    Asa cum mi-e vrerea, asa cum sunt eu
    Sa merg sa vad chipul
    Din vis la… o doamna.

    Pornesc eu asa,
    Luindu-mi cu mine
    Ce e necesar, stiut si ca-i bine
    Din stelele noptii, purtarea de caz
    Tiptil, sa nu fac nici zgomot, nici haz
    Si astfel ajung,in cele din urma
    Sa vad ce-o mai face si ea…

    Incet, cum spuneam, nu vreau sa trezesc
    Nici pasari de noapte,
    Nici vise desarte.
    Ci pur si prea simplu, in pace
    S-o vad, curios, ce mai face…
    O fi oare bine? Dar cum sa-i arat
    Ca-mi pasa de faptul c-o indragesc!?!

    De cand va tot spun, eram langa ea
    De paza nu-i nimeni in linistea noptii,
    Doar teama sa n-ai! Imi striga cu totii,
    Acei ce stiau de drumul acesta
    Caci nu se incheie aicea povestea
    Ajung si ce vad, in toiul de noapte,
    O fata frumoasa la vise zambea…

    Aha, va sa zica, de timp tu te plangi,
    Ca-i ziua prea scurta, ca n-ai saptamani
    Ai griji fara capat, un sac sa-ti aduni
    Nu vad de la tine un biet bietel
    Cat ziua-i de lunga, pe-un colt fie el
    Dar bine ca vad cum stii sa si razi,
    Cu foc scriu acestea, citeste atunci!

    Ca timpul se scurge, si dragostea vede,
    Ramai langa straja care vegheaza
    Sa fii totdeauna zglobie si treaza!
    Si libera fata, stapana pe tine,
    Pornit-am spre casa, spunandu-ti de bine.
    Am atins-o pe frunte, vazandu-i secretul
    Si eu bucuros, stiind ca ma crede.

    Tu, Luna sa-i faci visarea mai vie
    Vazut-ai acestea, mai uita de ceata,
    Coboara-ti privirea la pat si-i dezgheata
    O clipa, prin vis, ca nu-i vreun pacat
    Asa cum te aflu, de cum ne-ai cantat
    Stiind tu acesta, un ceas da-mi si mie
    Sa pot sa depun, in zori, marturie.

  5. 5
    Xerotemus spune:

    Scrisoare deschisa

    Scrisoarea mea gaseasca-te in pace
    In starea cea mai libera de pe pamant
    Acolo unde, gandul, cat de greu, tot tace
    Sa faca libertate altui gand.

    Sa-ti spuna tie, fata, ca esti una
    Iar chipul tau ca imi atinge departarea
    Ca nu sunt langa tine cum e lumea
    Ca te-as lua in brate si as fugi cu zarea.

    Ca te-as privi cum arzi de nerabdare
    Sa stii de ce esti astfel pe pamant
    Sa vezi ca tac de nu ti-am dat o floare
    Desi am tot rugat pe orice sfant.

    Au sfintii alte treburi, poate-n ceruri
    Pe mine cu un gest m-au lamurit
    Dar unul mai romantios de prin eteruri
    S-a-ntors si mai in treacat, mi-a soptit:

    E foarte ocupata astazi fata
    Prea multe titluri, pagini, referinte
    Dar nu e tot pana n-om spune ,gata!
    Sa nu te-ncurci primind numai privinte.

    E cerul ei, stradania n-asteapta…
    Si timpul nu-i si-al meu, marite nume?
    Te lamureste, vezi in alta fapta
    Apoi sa nu mai cauti. navalind a-mi spune.

    Nu,o s-astept, dorind s-o vad in fata
    Cum bine zici, la fel spunea si ea
    Atata stiu, ca-n orisicare viata
    Ai doar un chip, cu timp ce vrea.

    Pacat de-atata frumusete irosita,
    De ochi, de buze, vocea unicata
    Iar legea intalnirii mi-e mult prea lamurita
    Aceasta ti–am scris eu, distinsa fata!

    Te voi vedea ca mine totdeauna
    Si iti voi spune dupa numele gasit
    Cand vei citi scrisoarea sa-ntinzi mana
    Citindu-i chipul tocmai definit.

  6. 4
    Xerotemus spune:

    O pagina deschisa pentru ganduri ce se vor recunoaste, intalnite intr-un timp si totusi in afara timpului pamantean, o tacere prelunga menita sa aduca sunete de departe, potrivite doar pentru cei ce se recunosc.
    Iubirea nu-i pentru orbi, pentru furi, pentru grabiti, nici pentru tematori; Au tot timpul din lume sa se lamureasca de drumul lor.
    Din lume si nu din locul libertatii timpului!
    Acest faimos si nu prea constientizat loc a libertatii este in sfera divinitatii, dar poate fi si in sufletul omului.
    Astfel ca, daca iubirea nu-i vreo imprecizie, stiinta nici atat!
    Sa incepem asadar pagina in Sonata lunii si gandindu-ne la Eminescu, dupa cum si el se poate gandi la noi.

    Despre unele fenomene

    Frumos ramane scrisul
    Cand timpul isi atinge,
    Cand nu-si mai plange visul
    Vazandu-l cum se stinge

    Frumosi in unitate,
    Pereche revelata
    Au scos din nedreptate
    Iubirea sfaramata

    Si au plecat din lume
    Pe rand, la scurta vreme
    Pe treptele cu nume
    Ce au stiut sa-i cheme

    Acolo au de toate
    Si flori si coli de scris
    Iar drept proprietate,
    Petale de abis

    Ce amplu paradis!

    Iar la chemarea mintii
    S-o face mare sfat
    Si-i vor trimite sfintii
    La locul implicat

    Vedea-vor cei din lume
    Indragostiti cum sunt
    Ca Emin si perechea
    Raspund la asa gand.

  7. 3
  8. 2
    veronica spune:

    as dori notele muzicale a piesei

  9. 1
    Monica Sumalan spune:

    Vibratia notei primordiale.Pasii profetului in lumina ,intr-o lumina calda care clipea in nestire .Un inceput fara sfarsit o speranta agatata de catargul inimii. Ratacirea fiintei care isi cauta oglindirea .Era o tacere abstracta . Iubirea.Ii deslusise conturul,si consistenta.Muzica.Marea din suflet rasfranta,melodioasa dureroasa si atat de vie ,deloc zadarnica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

 

Daca, atunci cand postati un comentariu, apare mesajul de eroare: "Could not read CAPTCH token file", intorceti-va cu sageata inapoi, salvati comentariul, dati un refresh la pagina si incercati din nou.