Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos

Rugaciuni

acatistul domnului nostru iisus hristos

Rugaciunea cere daruire totala si presupune inainte de toate, iubire. Fara iubire, rugaciunea este doar o vorbarie goala. Cand Isus spune: Dumnezeu este iubire” El subliniaza tocmai ideea ca iubirea e singurul mod prin care mesajul nostru ajunge la El.
Reusim sa comunicam cu Divinitatea mai usor prin emotiile noastre decat prin ganduri. O lacrima, un suspin din adancul sufletului, o emotie plina de recunostinta sau speranta, ne apropie mai mult de ceea ce ar trebui sa fie adevarata rugaciune.

Osho ne invata in cuvinte simple si pe intelesul tuturor despre rugaciunea initiatului care se deosebeste de modul in care cei mai multi oameni inteleg sa se roage:
“Nu ceri nimic in rugaciunea ta, pur si simplu multumesti. Rugaciunea este o revarsare de multumire, o recunostinta profunda. (…) Prin iubire, intreaga viata a omului devine un dar divin si atunci te simti recunoscator. Si din recunostinta se raspandeste mireasma rugaciunii”

Pe de alta parte, Isus nu exclude cererea in rugaciune atata timp cat ea este insotita de recunostinta si credinta ca lucrul cerut este dobandit implicit odata cu rugaciunea: “orice ati cere Tatalui ceresc, crezand ca ati dobandit deja, vi se va da voua.” Deci rugaciunea presupune printre altele si incredere absoluta in iubirea si gratia divina: “e de ajuns un gram de credinta ca sa puteti muta muntii din loc” si “nimic nu va e voua cu neputinta”.

Acesta este spiritul in care e bine sa citim acatistul de mai jos, inchinat Mantuitorului, de o frumusete neasemuită pentru cel care stie sa-l citească cu sufletul:

Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos

Se rostesc mai intai Rugaciunile incepatoare

Apoi acatistul propriu-zis:

Condacul 1 :
Apărătorul cel mai mare şi Doamne, Biruitorul Iadului, ca cei ce ne-am izbăvit de moartea cea veşnică, cele de laudă aducem Ţie noi, robii Tăi şi zidirea Ta. Ci, ca Cel ce ai indurări nenumărate, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile, pe cei care-Ţi strigăm Ţie: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne!

Icosul 1 :
Făcătorul îngerilor şi Doamne al puterilor, deschide-mi mie, nepriceputului, mintea şi limba, spre lauda preacuratului Tău nume, precum ai deschis auzul şi limba celui surd şi gângav de demult, ca să grăiesc şi eu acestea :

Iisuse, preaminunate, mirarea îngerilor;
Iisuse, preaputernice, izbăvirea strămoşilor;
Iisuse, preadulce, slava patriarhilor;
Iisuse, preaslăvite, tăria ocârmuitorilor;
Iisuse, preaiubite, îndeplinirea proorocilor;
Iisuse, preaminunate, întărirea mucenicilor;
Iisuse, prealine, bucuria călugărilor;
Iisuse, preamilostive, dulceaţa preoţilor;
Iisuse, preaîndurate, înfrânarea pustnicilor;
Iisuse, preadulce, bucuria preacuvioşilor;
Iisuse, preacurate, mintea cea întreagă a celor curaţi cu fecioria; Iisuse, Cel mai înainte de veci, mântuirea păcătoşilor;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!

Condacul 2 :
Văzând, Doamne, pe văduva care plângea foarte şi, aşa cum atunci, milostivindu-Te, ai înviat pe fiul ei, pe care îl ducea să-l îngroape, aşa înviază şi sufletul meu cel omorât cu păcatele, Iubitorule de oameni, şi Te milostiveşte spre mine, care-Ţi cânt Ţie : Aliluia!

Icosul 2 :
Înţelegerea cea neînţeleasă căutând Filip să o înţeleagă, grăia : Doamne, arată nouă pe Tatăl. Iar Tu ai zis către dânsul : Atâta vreme fiind cu Mine şi n-ai cunoscut că Tatăl este întru Mine si Eu întru Tatăl ? De aceea, Ţie, Celui ce eşti necuprins, cu frică Iţi grăim :

Iisuse, Dumnezeule cel mai înainte de veci;
Iisuse, Împăratule cel prea-puternic;
Iisuse, Stăpâne cel îndelung-răbdător;
Iisuse, Mântuitorule cel preamilostiv;
Iisuse, păzitorul meu cel preabun;
Iisuse, curăţeşte păcatele mele;
Iisuse, ridică fărădelegile mele;
Iisuse, iartă nedreptăţile mele;
Iisuse, nădejdea mea, nu mă lăsa pe mine;
Iisuse, ajutorul meu, nu mă părăsi pe mine;
Iisuse, Ziditorul meu, nu mă uita pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, nu mă pierde pe mine;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!

Condacul 3 :
Iisuse, Care ai îmbrăcat cu putere de sus pe Apostolii Tăi care şedeau în Ierusalim, îmbracă-mă şi pe mine, cel golit de toate faptele cele bune, cu căldura Duhului Tău celui Sfânt, şi-mi dă mie să-Ţi cânt cu dragoste: Aliluia!

Icosul 3 :
Iisuse, Cel ce ai mulţime de îndurări, Care ai chemat pe vameşi, pe păcătoşi şi pe cei necredincioşi, nu mă trece cu vederea acum pe mine, cel asemenea lor; ci, ca nişte mir de mult preţ, primeşte cântarea aceasta :

Iisuse, puterea cea neîntrecută;
Iisuse, mila cea fără de sfârşit;
Iisuse, frumuseţea cea prealuminată;
Iisuse, dragostea cea nebiruită;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui viu;
Iisuse, miluieşte-mă pe mine păcătosul;
Iisuse, auzi-mă pe mine cel născut în fărădelegi;
Iisuse, curăţeşte-mă pe mine, cel născut în păcate;
Iisuse, învaţă-mă pe mine, nevrednicul;
Iisuse, lumineaza-mă pe mine, întunecatul;
Iisuse, curăţeşte-mă pe mine, întinatul;
Iisuse, scoate-mă pe mine, desfrânatul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!

Condacul 4 :
Vifor de gânduri îndoielnice având în sinea sa, Petru se afunda; dar văzându-Te pe Tine, Iisuse, fiind cu trup şi umblând pe apă, Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu adevărat şi, primind mâna Ta cea mântuitoare, a zis: Aliluia!

Icosul 4 :
Auzit-a orbul, Doamne, că Tu treci pe cale şi a strigat : Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă; şi chemându-l, i-ai deschis ochii lui. Luminează cu mila Ta şi ochii cei cugetători ai inimii mele, ai celui ce strig şi grăiesc :

Iisuse, ziditorul celor de sus;
Iisuse, răscumpărătorul celor de jos;
Iisuse, pierzătorul celor de dedesubt;
Iisuse, înfrumuseţătorul făpturilor;
Iisuse, mângâierea sufletului meu;
Iisuse, luminătorul minţii mele;
Iisuse, veselia inimii mele;
Iisuse, sănătatea trupului meu;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieşte-mă;
Iisuse, luminătorul meu, luminează-mă;
Iisuse, izbăveşte-mă de tot chinul;
Iisuse, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!

Condacul 5 :
Precum ne-ai răscumpărat pe noi de demult din blestemul legii cu sângele cel izvorâtor din Dumnezeu, Iisuse, aşa ne scoate pe noi din lanţurile cu care şarpele ne-a împiedicat, prin patimile cele trupeşti, prin îndemnările spre desfrânare şi prin trândăvirea cea rea, pe noi, cei ce-Ţi strigăm Ţie: Aliluia!

Icosul 5 :
Văzând pruncii evreilor în chip omenesc pe Cel ce a zidit pe om cu mâinile şi cunoscându-L pe El a fi Stăpânul, s-au nevoit cu stâlpări a-I plăcea Lui, strigând: Osana! Iar noi aducem Ţie cântare, grăind :

Iisuse, Dumnezeul cel adevărat;
Iisuse, Fiul lui David;
Iisuse, Împăratul cel preaslăvit;
Iisuse, Mielul cel nevinovat;
Iisuse, Păstorul cel prealuminat;
Iisuse, păzitorul prunciei mele;
Iisuse, îndreptătorul tinereţilor mele;
Iisuse, lauda batrâneţilor mele;
Iisuse, nădejdea cea de la moartea mea;
Iisuse, viaţa mea de după moarte;
Iisuse, liniştea mea la judecata Ta;
Iisuse, dorirea mea, nu mă ruşina atunci;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă !

Condacul 6 :
Vestirea si graiurile propovăduitorilor celor de Dumnezeu purtători împlinind-o, Iisuse, pe pământ Te-ai arătat şi cu oamenii ai vieţuit, Cel ce esti neajuns, şi durerile noastre le-ai ridicat, de unde cu rănile Tale noi tămăduindu-ne, ne-am deprins a cânta: Aliluia!

Icosul 6 :
Răsărit-a în lume luminarea adevărului Tău şi s-a alungat înşelăciunea cea diavolească, Mântuitorul nostru, că idolii – nerăbdând tăria Ta – au căzut, iar noi, dobândind mântuire, mulţumire Îţi aducem, cântând aşa :

Iisuse, adevărul ce izgonesti înşelăciunea;
Iisuse, lumina cea mai presus de toate luminile;
Iisuse, Împărate, întăritorul tuturor tăriilor;
Iisuse, Dumnezeule, Cel ce petreci în milă;
Iisuse, pâinea vieţii, satură-mă pe mine cel flămând;
Iisuse, izvorul înţelepciunii, adapă-mă pe mine cel însetat;
Iisuse, veştmântul cel de veselie, îmbracă-mă pe mine cel întinat;
Iisuse, acoperământul cel de bucurie, acoperă-mă pe mine nevrednicul;
Iisuse, dătătorul celor ce cer, dă-mi să plâng pentru păcatele mele;
Iisuse, Cel ce afli pe cei ce Te caută, află şi sufletul meu;
Iisuse, deshizătorul celor ce bat, deschide inima mea cea păcătoasă;
Iisuse, răscumpărătorul păcătoşilor, curăţeşte fărădelegile mele;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ma!

Condacul 7 :
Vrând să descoperi taina cea ascunsă din veac, ca un miel la înjunghiere Te-ai dus, Iisuse, şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, şi ca un Dumnezeu din morţi ai înviat şi cu slava la Ceruri Te-ai înălţat şi ne-ai ridicat pe noi, care-ţi cântăm Ţie: Aliluia!

Icosul 7 :
Arătat-a făptură minunată, arătându-Se nouă, Făcătorul: că din Fecioară, mai presus de fire S-a întrupat şi din mormânt a înviat, nestricând peceţile, şi la Apostoli prin uşile încuiate a intrat cu trupul. De aceea, minunându-ne, cu credinţă grăim acestea :

Iisuse, Cuvântul cel necuprins;
Iisuse, Cuvântul cel nevăzut;
Iisuse, puterea cea neajunsă;
Iisuse, înţelepciunea cea mai presus de cuget;
Iisuse, Dumnezeirea cea de necuprins în scris;
Iisuse, domnia cea nenumărată cu anii;
Iisuse, împărăţia cea nebiruită;
Iisuse, stăpânirea cea fără de sfârşit;
Iisuse, tăria cea preaînaltă;
Iisuse, puterea cea veşnică;
Iisuse, Făcătorul meu, miluieşte-mă;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieşte-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!

Condacul 8 :
Văzând străină întruparea lui Dumnezeu, să ne înstrăinăm din lumea cea deşartă şi mintea spre cele dumnezeieşti să o ridicăm, că pentru aceasta Dumnezeu pe pamânt S-a pogorât, ca să ne ridice la ceruri pe noi, cei ce-I cântăm Lui: Aliluia!

Icosul 8 :
Cu totul era între cei de jos, şi dintre cei de sus nicidecum nu S-a despărţit Cel negrăit, când de voie pentru noi a pătimit şi cu moartea Sa moartea noastră a omorât-o, şi cu Învierea Sa a dăruit viaţă celor ce-I cântă :

Iisuse, bucuria inimii;
Iisuse, tăria trupului;
Iisuse, lumina sufletului;
Iisuse, iuţeala minţii;
Iisuse, bucuria cunoştinţei;
Iisuse, speranţa cea aleasă;
Iisuse, pomenirea cea preaveşnică;
Iisuse, lauda cea mai presus de ceruri;
Iisuse, slava mea cea preaînaltă;
Iisuse, dorirea mea, nu mă izgoni pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, caută-mă pe mine;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieşte-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!

Condacul 9 :
Toată firea îngerească, Iisuse, fără încetare slăveşte preasfânt numele Tău în ceruri, strigând : Sfânt, Sfânt, Sfânt! iar noi păcătoşii pe pământ, cu buzele întinate, cântăm: Aliluia!

Icosul 9 :
Pe oratorii cei mult vorbitori îi vedem tăcând ca nişte peşti fără glas despre Tine, Iisuse, Mântuitorul meu; că nu se pricep să spună cum Dumnezeu neschimbat petreci şi om deplin. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credinţa grăim acestea :

Iisuse, Dumnezeul cel preaveşnic;
Iisuse, Împăratul împăraţilor;
Iisuse, Stăpânul stăpânilor;
Iisuse, Judecătorul celor vii şi a celor morţi;
Iisuse, nădejdea celor făra de nădejde;
Iisuse, mângâierea celor ce plâng;
Iisuse, slava săracilor;
Iisuse, nu mă judeca pe mine dupa faptele mele;
Iisuse, curăţeşte-mă după mare mila Ta;
Iisuse, izgoneşte de la mine trândăvirea;
Iisuse, luminează-mi gândul cel tainic al inimii;
Iisuse, dă-mi aducere aminte de moarte;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!

Condacul 10 :
Vrând să mântuieşti lumea, Răsăritule al răsăriturilor, venind către apus la firea noastră cea întunecată, Te-ai smerit până la moarte; de aceea s-a preaînalţat numele Tău mai mult decât tot numele şi de la toate făpturile cereşti şi pământeşti auzi: Aliluia!

Icosul 10 :
Împărate cel preaveşnic, Mângâietorule cel adevărat, Hristoase, curăţeşte-ne pe noi de toată întinăciunea, precum ai curăţit pe cei zece leproşi, şi ne tămăduieşte pe noi, precum ai tămăduit sufletul cel iubitor de argint al lui Zaheu vameşul, ca să-Ţi cântăm Ţie cu umilinţă acestea :

Iisuse, vistierul cel nestricat;
Iisuse, bogăţia cea neîmpuţinată;
Iisuse, hrana cea tare;
Iisuse, băutura cea nesecată;
Iisuse, îmbrăcămintea săracilor;
Iisuse, folositorul văduvelor;
Iisuse, apărătorul celor lipsiţi;
Iisuse, ajutătorul celor osteniţi;
Iisuse, îndreptătorul celor străini;
Iisuse, cârmaciul celor ce înoată pe mare;
Iisuse, liniştea celor învăluiţi;
Iisuse, Dumnezeule, ridică-mă pe mine, cel căzut;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!

Condacul 11 :
Cântare plină de umilinţă Îţi aduc Ţie, eu, nevrednicul, şi strig ca şi cananeeanca : Iisuse, miluieşte-mă, că nu am fiică, ci trup, care cumplit este stăpânit de diavol şi cu patimi şi cu urgie este aprins, şi-mi dă tămăduire mie celui ce-Ţi cânt: Aliluia!

Icosul 11 :
Luminătorul cel primitor de lumină al celor din întunericul necunoştinţei, Pavel, care mai înainte Te izgonea pe Tine, socotind puterea glasului cel de Dumnezeu înţelepţitor şi-a limpezit pornirea cea rea a sufletului. Aşa şi mie, luminează-mi luminile cele întunecate ale sufletului, ale celui ce strig:

Iisuse, Împăratul meu cel preatare;
Iisuse, Dumnezeul meu cel preaputernic;
Iisuse, Domnul meu cel fără de moarte;
Iisuse, Ziditorul meu cel preaslăvit;
Iisuse, Îndreptătorul meu cel preabun;
Iisuse, Păstorul meu cel preamilos;
Iisuse, Stăpânul meu cel preamilostiv;
Iisuse, Mântuitorul meu cel preaîndurător;
Iisuse, luminează-mi mintea cea întunecată cu patimile;
Iisuse, tămăduieşte-mi trupul cel rănit cu păcatele;
Iisuse, curăţeşte-mi mintea de gândurile cele deşarte;
Iisuse, păzeşte-mi inima de gândurile cele viclene;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă !

Condacul 12 :
Dăruieşte-mi har, Dezlegătorule al tuturor datoriilor, Iisuse, şi mă primeşte pe mine, cel ce mă pocăiesc, precum ai primit pe Petru, care s-a lepădat de Tine, şi mă cheamă pe mine leneşul, precum de demult pe Pavel, care Te prigonea pe Tine, şi mă auzi pe mine, cel ce-Ţi strig Ţie: Aliluia!

Icosul 12 :
Slăvind învierea Ta, Te lăudăm toţi şi credem împreună cu Toma că Domn şi Dumnezeu eşti, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi va să vii să judeci viii şi morţii. Atunci mă învredniceşte şederii de-a dreapta pe mine, cel ce zic :

Iisuse, Împăratul cel mai înainte de veci, mântuieşte-mă;
Iisuse, floarea cea cu bun miros, bine înmiresmează-mă;
Iisuse, căldura cea iubită, încălzeşte-mă;
Iisuse, acoperământul cel mai înainte de veci, acoperă-mă;
Iisuse, veşmântul cel luminat, înfrumuseţează-mă;
Iisuse, mărgăritarul cel cinstit, luminează-mă;
Iisuse, piatra cea scumpă, străluceşte peste mine;
Iisuse, soarele dreptăţii, luminează-mă;
Iisuse, lumina cea sfântă, străluceşte peste mine;
Iisuse, de durerile cele sufleteşti şi trupesti izbăveşte-mă;
Iisuse, scoate-mă din mâna potrivnicului;
Iisuse, scapă-mă de focul cel nestins şi de alte chinuri veşnice;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă !

Condacul 13 :
O, preadulce şi întru tot îndurate Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primeşte acum această puţină rugăciune a noastră, precum ai primit cei doi bani ai văduvei, şi păzeşte moştenirea Ta de vrăjmaşii cei văzuţi şi cei nevăzuţi, de venirea altor neamuri asupra noastră, de neputinţe şi de foamete, de toate necazurile şi rănile aducătoare de moarte, şi din chinurile viitoare scoate-ne pe noi, care-Ţi cântăm: Aliluia! (se repetă de 3 ori)

Icosul 1 :
Făcătorul îngerilor şi Doamne al puterilor, deschide-mi mie, nepriceputului, mintea şi limba, spre lauda preacuratului Tău nume, precum ai deschis auzul şi limba celui surd şi gângav de demult, ca să grăiesc şi eu acestea :

Iisuse, preaminunate, mirarea îngerilor;
Iisuse, preaputernice, izbăvirea strămoşilor;
Iisuse, preadulce, slava patriarhilor;
Iisuse, preaslăvite, tăria ocârmuitorilor;
Iisuse, preaiubite, îndeplinirea proorocilor;
Iisuse, preaminunate, întărirea mucenicilor;
Iisuse, prealine, bucuria călugărilor;
Iisuse, preamilostive, dulceaţa preoţilor;
Iisuse, preaîndurate, înfrânarea pustnicilor;
Iisuse, preadulce, bucuria preacuvioşilor;
Iisuse, preacurate, mintea cea întreagă a celor curaţi cu fecioria; Iisuse, Cel mai înainte de veci, mântuirea păcătoşilor;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!

Condacul 1 :
Apărătorul cel mai mare şi Doamne, Biruitorul Iadului, ca cei ce ne-am izbăvit de moartea cea veşnică, cele de laudă aducem Ţie noi, robii Tăi şi zidirea Ta. Ci, ca Cel ce ai indurări nenumărate, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile, pe cei care-Ţi strigăm Ţie: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne!

iubire si spiritualitate

RUGĂCIUNE CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai plâns pentru Lazăr şi lacrimi de întristare şi de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primeşte lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindecă patimile mele.! Cu rănile Tale, tămăduieşte rănile mele. Cu Sângele Tău, curăţeşte sângele meu şi amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viaţă făcător. Fierea, cu care vrăjmaşii Te-au adăpat, să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce, să întindă către Tine mintea mea, cea trasă în jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalţe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fărădelege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Faţa Ta, cea batjocorită cu pălmuiri şi cu scuipări, să umple de strălucire faţa mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredinţat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povăţuiască spre Tine, prin harul Tău. Nu am inima plină de durere ca să te caut; nu am pocăinţa, nici umilinţa, care întorc pe fii la moştenirea lor; nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumeşti şi nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite şi nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei pentru Tine. Ci Tu Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, vistierul bunătăţilor, dăruieşte-mi pocăinţă neştirbită şi inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi aşadar, Bunule, harul Tau. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani şi mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale. Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăseşti. Am ieşit de la Tine; ieşi în căutarea mea. Du-mă la păşunea Ta. Numără-mă printre oile turmei Tale preaalese. Hrăneşte-mă împreună cu ele din verdeaţa dumnezeieştilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălaşul Tău şi se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea şi odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri şi în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învredniceşte şi pe mine, nevrednicul, cu harul şi cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.

Rugaciuni

de admin
Categorie: Rugaciuni

Un răspuns la Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos

  1. 1
    mikael spune:

    ..Oarecum adevarat,ca sa fii iubit si sa iubesti,ar fi ceva..aidoma fericirii..As zice ca cea mai mare bucurie,este,sa o provoci,sa o faci,si sa te bucuri de efectul iubirii tale si al faptelor,ganduri-intentii..dar fericirea,nu se incadreaza si in materie..asa ca..primii pasi sunt ganduri-intentii,apoi fapte,apoiu..sa te bucuri de bucuria provocata,daruita..iar daca ai reusit..si nu mai poti sa traiesti decat facand acestea..abia atunci..s’ar putea sa fii pe drumul catre fericire..(ma refer,la ceea ce scrie pe fond verde sus) D-Doamne la voi in casuta !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

 

Daca, atunci cand postati un comentariu, apare mesajul de eroare: "Could not read CAPTCH token file", intorceti-va cu sageata inapoi, salvati comentariul, dati un refresh la pagina si incercati din nou.