Eternul feminin (2)

Dragostea in arta

Eternul feminin (2)

Femeia in diferite ipostaze…

dragostea in arta

Auguste Renoir – Stand dupa baie

iubire

Gustave Coubert – Odihna

iubire

dragostea in arta

Gustav Klimt – Femeie cu evantai

iubire

dragostea in arta

Sabin Balasa – Trecere

iubire

Nicolae Grigorescu – Fata tesand

iubire

dragostea in arta

Whistler – Simfonie in alb nr.2

Dragostea in arta

de admin
Categorie: Dragostea in arta

Un răspuns la Eternul feminin (2)

  1. 1
    Balasoglu Consantin-Florin spune:

    Pictura tematica adusa din timp

    Isi aseza pe plaja tema
    Culoarea si cu sevaletul
    Pornind sa caute dilema
    Prezentei clipe cu incetul

    Trecu o zi de la sosire
    Si niciun biet vizitator
    Artistul se-ntreba in fire
    De va mai fi vreun calator

    De nu, iar va muri de foame
    Satul de resturi aruncate
    Desi nu mai picta-n canoane
    Dar lumile nu-s vindecate

    O barca se plimba pe valuri
    S-astepte poate asfintitul
    Recunoscuta de talazuri
    Ramane una cu privitul

    La iubitoarele de valuri
    Artistul le asteapta trupul
    Sa-si plimbe farmecul pe maluri
    Asa cum le arata chipul

    Ardea si soarele sub frunze
    Cernit de colbul ravasit
    Voia artistul sa-si ascunze
    Patrunderea de negasit

    Intr-un tarziu,veni o fata
    Picioarele-i miscau nisipul
    O fi noroc de asta data,
    Vazand ca-i recunoaste chipul

    Era-mbracata-n culori calde
    Exotice ca ochii ei
    Lasase-n urma praguri fade
    Iar marea o-ntreba ce vrei?

    Vreau sa inot fara de tarmuri
    Vreau sa ma las iubita iar
    Orasele poarta infernuri
    De care voi n-aveti habar

    Marea-i o lume de abisuri
    Iar eu ma simt ca fiica ei
    In zborul meu mai port intinsuri
    Ce sa strabata lumea ei

    Artistu-i arunca-ntrebare
    Nu vrei prezentul sa-ti pictez?
    Apoi de vei pasi in mare
    Din lanturi ma eliberez

    Un sevalet c-o panza mare
    Ce-i fara de vreun caroiaj
    Se asternu cerand la soare
    S-o-mbratiseze cu miraj

    Urca pe-o stanca, da sa sara
    Dar ce sa vezi? Ea nu stia
    Ca se facuse frig afara
    Si marea nu o mai primea

    Cum, frig asa in zi-nsorita?
    Dar ce te miri,esti diferita?
    Nu inteleg, cu-ntelepciune
    Te rog, ma fa mai lamurita!

    Iar de te vei lasa pictata
    Sa nu fie tarziu, s-asa
    Pe cat esti azi de adorata
    Se-ncheie si povestea ta.

    Iubirea este ca o rana
    Daca n-o faci, ti-e mintea seaca,
    Iar de-o deschizi,vei fi o pana
    Din aripa cazuta-n apa

    In raze, sa isi scalde trupul
    Isi lasa rochia sa-si piarda
    Culorile si inceputul
    Iar inima-i porni sa arda

    Asa sa fie? Greu credibil!
    Dar ea, doar ea, rosti discret
    A presarat infailibil
    Pe indraznetu-i sevalet

    Ce rezulta? Asa frumoasa
    Atat parfum in ochii mei!
    Habar n-avea si nici ca-i pasa
    De ce-i spunea artistul ei

    Si daca marea-i prea departe
    Cu mintea ti-o aduci in prag
    Cand te deschizi ca si o carte
    Spre tot ce-i este mintii drag

    Acum te-mbraca,ia pe tine
    Tot ce-i frumos si sa iubesti
    De nu ti-a fost asa rusine
    Spre ce-i frumos sa recunosti

    Te plimba intru paradisul
    Unui oras fara de mare
    Caci daca te apuca plansul
    Iti pune mintea o-ntrebare…

    Ireversibile sunt multe
    De ai curaj le vei afla
    Lasa trecutul sa s-asculte
    Vezi viitor in fata ta!

    Acum c-ai fost faimos pictata
    Ramai pe panza intr-o rama
    Vei fi la fel de adorata
    Dar numai ca o mare doamna

    Focul trairilor precise
    E sa cobori din sevalet
    Sa-ntorci artistului cu vise
    Viata ce ti-o da-n secret.

    Autorul zilei

    Din aripa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

 

Daca, atunci cand postati un comentariu, apare mesajul de eroare: "Could not read CAPTCH token file", intorceti-va cu sageata inapoi, salvati comentariul, dati un refresh la pagina si incercati din nou.