Heinrich Heine – Loreley

Poezii de dragoste din literatura universala

poezii de dragoste din literatura universala

Heinrich Heine – Loreley

Eu nu ştiu ce poate să fie
Că-mi sună mereu în urechi
Cu veşnica-i melancolie
Un basm din zilele vechi.

Se-ntunecă fără de veste,
Lin apele Rinului curg,
Şi cresc ale munţilor creste
Măreţ strălucind în amurg.

Pe stâncă un chip de femeie
S-arată din negură blând,
Brăţara-i de aur scînteie,
Ea-şi piaptănă părul cantand.

Ea-şi piaptănă părul şi cantă
Un cantec de vrajă al ei;
Te farmecă şi te-nspăimantă
Cantarea frumoasei femei!

Pescarul, nebun, se repede
Cu luntrea lui mică şi, dus,
Nici valuri, nici stîncă nu vede,
El caută numai în sus.

Vîltoarea-l izbeşte de coasta
Stîncoasă, şi moare-necat:
Loreley a făcut-o aceasta
Cu viersul ei fermecat.

Poezii de dragoste din literatura universala

de admin
Categorie: Poezii de dragoste din literatura universala

Un răspuns la Heinrich Heine – Loreley

  1. 1
    sander spune:

    Se poate un mic summary la acest poem?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

 

makalu-interproportional

Daca, atunci cand postati un comentariu, apare mesajul de eroare: "Could not read CAPTCH token file", intorceti-va cu sageata inapoi, salvati comentariul, dati un refresh la pagina si incercati din nou.