Charles Baudelaire – De profundis clamavi

Poezii de dragoste din literatura universala

poezii de dragoste din literatura universala

Charles Baudelaire – De profundis clamavi

Îţi cer acuma mila ta, tu, singura-mi iubire,
Din hăurile-n care greu inima mea geme.
E-o lume plumburie şi fără strălucire
În care noaptea-i plină de spaime şi blesteme;

Un soare fără vlagă pe cer stă şase luni
Iar şase luni e noapte din zare pînă-n zare.
E mai pustiu aicea ca-n ţările polare:
Nici vietăţi, nici ape, nici crînguri, nici păşuni!

O groază mai adîncă nu poate fi în viaţă
Decît cruzimea rece a soarelui de gheaţă
Şi bezna asta care-i cu Haosul la fel;

Rîvnesc la soarta celor mai josnice-animale
Ce pot să se scufunde în somnul lor tembel,
Aşa de-nceată-i vremea pe nesfîrşita-i cale!

(trad. Al.Philippide)

Poezii de dragoste din literatura universala

de admin
Categorie: Poezii de dragoste din literatura universala

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

 

interproportional-bangalay

Daca, atunci cand postati un comentariu, apare mesajul de eroare: "Could not read CAPTCH token file", intorceti-va cu sageata inapoi, salvati comentariul, dati un refresh la pagina si incercati din nou.