William Shakespeare – Sonete

Poezii de dragoste din literatura universala

poezii de dragoste din literatura universala

William Shakespeare – Sonete

Sonetul este un poem cu forma fixa de paisprezece versuri care respectă o schemă de rimă foarte precisă şi o structură logică. Daca sonetul italian era constituit dintr-o octavă de opt versuri (formate din două catrene) urmate de un sextet de şase versuri (alcătuit din două terţine), sonetul englezesc are o structura modificata, constand din trei strofe de patru versuri ( catrene) şi un cuplet de două versuri.

Sonetul a devenit popular si in literatura franceză şi figuri marcante ale avangardismului francez ca Arthur Rimbaud sau Stéphane Mallarmé au scris sonete. Odată cu apariţia versului liber, sonetul a început să fie privit ca o formă învechită de poezie şi nu i-a mai interesat atat de mult pe poeti.

Ulterior, unii poeti ai sec XX (John Berryman , Seamus Heaney, Pablo Neruda) au lansat din nou provocarea de a reda sonetului prestigiul pierdut. In literatura romana, cele mai frumoase sonete apartin poetului nostru national, Mihai Eminescu.

***

Sonetul XL (40)

Iubite, ia-mi iubirile, pe toate,
eşti mai bogat de le vei dobîndi?
Iubirea nu mi-o crezi iubire poate,
dar ea a ta este de cînd o ştii.

De dragul meu dacă-mi primeşti iubirea
şi-o cheltui, nu te voi fi blestemat
şi totuşi te blestem, de-i iai sclipirea
fără să ţi-o doreşti cu-adevărat!

Iubit tîlhar, tu, hoţul de miresme,
te iert cînd sărăcia mea o furi,
iubirii-i ierţi fărădelegea lesne,
mai greu fărădelegile le-nduri.

O, desfrînat ce schimbi în bine răul
nu-mi fi duşman, chiar dacă-mi eşti călăul!

(trad. Gheorghe Tomozei)

Sonetul XLIX (49)

Veni-va vremea cînd cusururi numai
ai să-mi găseşti (dar oare va veni?)
iubirea ţi se va sfîrşi, dar tu m-ai
deprins că judecata-ţi vei rosti.

Acele timpuri cînd străin vei trece
abia vorbindu-mi. Ochiul tău iubit
peste iubirile se va petrece,
abia mişcîndu-şi focul potolit.

Mă trag din calea clipelor acele,
lăuntrica-mi pustietate-o ar,
scot împotrivă-mi numai vorbe grele
şi-nreptăţesc cuvîntul tău amar.

Mi-e dată-a despărţirii sfîşiere,
de vreme ce iubirea n-o pot cere.

(trad. Gheorghe Tomozei)

Sonet IX (9)

Ţi-e teamă ochi de văduvă să laşi
tu, cel care-n singurătate plînge?
O, de-ai să mori cumva fără urmaşi
ca o muiere, lumea te va plînge;

ea văduvită fi-va lăcrimînd
n-ai lăsat tipar în umbra zilei
şi nu poate, ca văduvă de rînd
să-şi afle soţu-n ochii, ai copilei.

Vezi, tot ce-n viaţă irosiri ne par,
cu chip schimbat în lume-şi află zborul,
ascuns se stinge-al frumuseţii har
şi îl destramă chiar tăinuitorul.

Nu-i dragoste în inima ce-ncearcă
săgeţile spre sine sa le-ntoarcă.

(trad. Gheorghe Tomozei)

Sonet XIII (13)

De-ai fi tu însuţi, vai, dar dragul meu
Îţi aparţii doar cât trăieşti aici;
Pentru apus fi pregătit mereu,
Din mândru-ţi chip un altul să ridici.

Doar astfel, zic, splendoarea de-mprumut
N-ar şti să-şi afle drumul stăvilit;
Vei fi din nou al tău, deşi pierdut,
Când mândru-ţi fiu în chip te-a moştenit.

Cine să-şi lase casa în declin,
Când truda lui o poate demn feri
De-al iernii anotimp aşa meschin
Şi de-ale frigului cărări pustii?

Vai, doar risipă; dragul meu, cum ştii,
Ai fost vlăstar; şi tată ai să fii.

Sonet XXXI (31)

Ai inimile toate-ntr-al tău suflet,
pe care eu pierdute le-am crezut,
domnesc în el iubiri cu dulce sunet
şi prietenii ce îi ştiam în lut.

O, cîte sfinte lacrime supuse
iubirea prea-curcernică mi-a smuls,
dau vamă pentru-atîtea vieţi răpuse
ce înlăuntrul tău poate au curs!

Eşti cripta-n care dragostea mea zace,
trofee străluctie-n ea văzum;
mi-a smuls din multele-i iubiri şi-n pace,
ce-a fost al altora i-al tău acum.

În tine-i văd pe toţi ce i-am iubit
şi tu, prin ei, întreg m-ai dobîndit…

(trad. Gheorghe Tomozei)

Sonet VII (8)

De ce-asculţi muzicile cu mîhnire?
(Nu bat război plăcerile-ntre ele),
de ce iubeşti ce ţi-i străin de fire
sau ţi-s mai drage, patimile grele?

Şi armonii ce-ţi par supărătoare,
nuntite într-adins sunt numai semnul
ce blînd te ceartă-n clipe solitare
că nu încerci să le deprinzi desemnul.

O strună-soţ şi-o strună-soaţă, iată
cum se-nţeleg şi fără grai şi-s parcă
bărbat, copil ori mamă îngrijată
şi-un singur cîntec să înalţe-ncearcă:

Vorbe-ntreite încercînd s-anime:
„Eşti singur? De eşti singur nu eşti nime’..

(trad. Gheorghe Tomozei)

Sonet LXIV (64)

Văd mîna timpului cum, crudă, sfarmă
bogatul preţ al vîrstelor tocite,
văd turnuri cum din temelii se darmă
şi bronzul-sclav rugina cum l-înghite;

Văd ocèanul cum îşi mînă turma
regatul ţărmurilor să-l devore,
ţărîna scade, apa îi va urma,
paguba-i spor, ori spor păgubitor e.

Cînd am văzut schimbările aceste,
splendori ce sunt lăsate să decadă,
ruina m-a-nvăţat a ei poveste:
Timpul cu el ne ia iubirea toată.

Doar moartea, gîndurile-mi tot dezmiardă
şi plînge numai ce va fi să piardă.

(trad. Gheorghe Tomozei)

Sonet XVII (17)

Cine-mi va crede versu-n care-nchid
tot harul ce te binecuvantaza,
desi el e mai mult mormant boltit
ce nici pe jumatate te pastreaza?

Ochii de-ar fi sa ti-i descriu si-n vers
sa trec intregul tau izvor de gratii
ca mint mi se va spune. N-au premers
nicicand pe-un chip, culorile din spatii

Si astfel sfoiegitele-mi hartii
vor fi batjocorite si-mi vor spune
ca tot ce esti, esti doar ce zugravi
poetu-n versuri cu scorneli nebune.

De-ar fi un prunc de-al tau, atunci in el
si-n versul meu ai sa traiesti la fel.

Poezii de dragoste din literatura universala

de admin
Categorie: Poezii de dragoste din literatura universala

4 răspunsuri la William Shakespeare – Sonete

  1. 3
    Laurean spune:

    In prozodia sonetelor shakespeariene numaram de cel mai multe ori 10 silabe. Uneori ii mai scapa si lui, in 11 sau chiar 9: „To ‘cide this title is impannelled”…

    Vei constata insa ca intr-o proportie covarsitoare, cuvintele lui Shakespeare sunt monosilabice: Ex. „Mine eye and heart are at a mortal war” – un singur cuvant din noua are doua silabe, astfel ca accentul poate sa cada pe ultimul cuvant/silaba. Sa gasesti in limba romana, ori echivalente monosilabice, ori cuvinte care sa aiba accentul pe ultima silaba este o corvoada.

    De aceea, poetii nostri au preferat endecasilabul, mai la indemana pentru a reda metrul shakespearian. Si asa a ramas. :)

  2. 2
    ionel spune:

    Buna ziua! AM si eu o intrebare! Cate silabe ar trebui sa contina in mod obisnuit fiecare vers al sonetului englezesc? Multumesc anticipat!

    • 2.1
      dedragoste spune:

      Nu cred ca e o regula in ceea ce priveste numarul de silabe din vers, ci doar numarul de versuri si rima. Poti sa te convingi daca lecturezi cateva sonete shakespeariene si numeri silabele.

  3. 1
    marcelina spune:

    da..sunt dragute sonetele:D:D

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

 

exsolve-archiepiscopacy

Daca, atunci cand postati un comentariu, apare mesajul de eroare: "Could not read CAPTCH token file", intorceti-va cu sageata inapoi, salvati comentariul, dati un refresh la pagina si incercati din nou.