Vasile Voiculescu – Sonet 188

Poezii de dragoste

poezii de dragoste din literatura romana

Ca o replica la celebrele Sonete scrise de William Shakespeare, Vasile Voiculescu compune un numar de sonete cuprinse in lucrarea „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare, în traducere imaginară de Vasile Voiculescu”.Poetul isi inchipuie ca scrie aceste sonete in numele marelui dramaturg, fapt ce ar parea pretentios daca valoarea literara a sonetelor nu s-ar apropia de valoarea sonetelor shakespeariene.

Vasile Voiculescu – Sonet 188 (CLXXXVIII)

Mă uit cum cade noaptea, aluzie la moarte,
Şi lumea-şi cată duhul în lămpile aprinse;
Reintră în vis viaţa, pătrunde de departe,
Ca o mireasmă, somnul, în cărnurile stinse.

Eu stau mereu în beznă: lumina mea-i la tine
Şi ochii mei o alta nu vor sa mai primească.
Cum iroseşti aiurea plăcerile divine ?
Nu şi-a rămas o umbra de cuget să-ţi şoptească

Cum dragostea-mi, mai mare ca veşnica natură,
Ţi-a zămislit adâncul din nou, în zeci de feţe?
M-am despoiat în taină, de-nalta-nvestitură,
Ca să-ţi îmbrac unica şi goala-ţi frumuseţe;

Te-am învăţat iubirea, semeţul zbor în slavă,
Să pier ca scorpionul de propria-mi otravă.

Poezii de dragoste

de admin
Categorie: Poezii de dragoste

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

 

Daca, atunci cand postati un comentariu, apare mesajul de eroare: "Could not read CAPTCH token file", intorceti-va cu sageata inapoi, salvati comentariul, dati un refresh la pagina si incercati din nou.