Mateiu Ion Caragiale – Domnita

Poezii de dragoste

poezii de dragoste din literatura romana

Mateiu Ion Caragiale – Domnita

Verzi-tulburi ochii-i gales revarsa pe sub gene
Ispita patimasa si doru-nveninat.
E-nalta, cu par galben, cu mersul leganat,
În grelele-i vesminte pasind maret si-alene.

Miscarile-i sunt line, molatece, viclene,
Si dulcele-i grai curge duios si rasfatat.
Dar, cine-i cata-n fata se pierde sagetat
De negrul arc ce-mbina trufasele-i sprincene.

Muiata-n nestimate si-n horbote de fir,
În mâna-i – spelba floare de ceara stravezie –
Ea poarta pe subtirea naframa naramzie

Ca un potir de sânge un rosu trandafir –
Si, tot ca el, ranita în plina tinerete,
Tânjeste, se-nfioara si moare de tristete.

Poezii de dragoste

de admin
Categorie: Poezii de dragoste

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

 

Daca, atunci cand postati un comentariu, apare mesajul de eroare: "Could not read CAPTCH token file", intorceti-va cu sageata inapoi, salvati comentariul, dati un refresh la pagina si incercati din nou.