Agresivitatea in familie. Am gresit foarte mult fata de ea. Ce sa fac ca sa se intoarca la mine ?

Forum de dragoste/ prietenie

forum de dragoste si prietenie

Agresivitatea in familie. Am gresit foarte mult fata de ea. Ce sa fac ca sa se intoarca la mine ?

Agresivitatea în familie este un fenomen îngrijorător prin frecvenţa sa şi ea nu se referă doar la bătaie sau abuzuri sexuale, dar şi la presiuni psihice şi emoţionale, insulte, ameninţări, izolare şi control.
Din păcate, anti-eroii ce-şi etalează violenţa în mass-media devin adesea modele de comportament pentru cei care le adoptă necritic şi le aplică în relaţiile cu cei din jur sau în viaţa de cuplu.
Pentru a preveni şi combate agresivitatea în familie, trebuie să se aibă în vedere nu doar victimele violenţei, dar şi autorii ei. Există agresori autentici (care au o părere bună despre ei şi nu manifestă niciodată vreo remuşcare pentru faptele lor) aşa cum există şi agresori mimetici, care adoptă un comportament învăţat social, prin imitaţie.
Cand se întâmplă ca agresorul să-şi dea seama de greşeala comisă şi să-şi manifeste dorinţa de a se schimba, cea mai buna soluţie este ajutorul specializat oferit de psihoterapeut  (psihoterapia individuală şi cea de cuplu),  de un real folos fiind însă şi sprijinul oferit de ceilalţi membri din familie.
Articolul de faţă porneşte de la un caz real si şi oferă câteva sfaturi şi soluţii pentru aceia care vor în mod real să-şi reducă pornirile agresive şi să-şi salveze viaţa de familie, atunci când aceasta mai poate fi salvată.

marian spune:
august 8, 2011 la 9:33 pm

Am nevoie de ajutor. Am fost cu o fata 3 ani ne-am despartit in urma cu sase luni am iubit-o si o iubesc enorm avem impreuna un baietel minunat. eu am gresit foarte mult de multe ori am lovit-o si de fiecare spuneam k este din vina ei k ea trebuie sa taca cand eu sunt nervos recunosc ca am o problena dar am reusit datorita ei sa ma schimb dar a fost prea tarziu acum sunt un alt om nimeni nu mai reuseste sa ma enerveze oricat de insistent ar fi reusesc cu usurinta sa ma mentin calm. O vreau inapoi dar nu stiu cum ea ma iubeste dar sta cu altcineva acum, nu il iubeste mereu o vad suparata si abatuta este nefericita. Eu am fost un adevarat nenorocit dar tot timpul zambea. Parintii ei nu au fost niciodata de acord cu relatia noastra iar acuma o obliga sa stea cu un individ kre o face nefericita. Am nevoie de ea innebunesc la gandul k nu mai este a mea ce pot sa fac?

Raspuns pentru marian:

Dacă am primit zeci de mesaje de la persoane abuzate fizic şi psihic, nu am primit până acum nici un mesaj de la vreun agresor… tu eşti primul care are curajul ăsta şi e un pas înainte pentru care te felicit…
Nu-mi spui vârsta ta, pentru că, dacă într-adevăr eşti foarte tânăr, aş putea să pun o parte din comportamentul tău pe uşurinţa specifică tinereţii… Bănuiesc totuşi că va număraţi printre cuplurile tinere care au ajuns la despărţire, pentru că partenera ta şi-a dat seama că atmosfera nocivă în care trăia nu era potrivită creşterii copilului care tocmai vi se născuse… Dorinţa de a fi din nou cu ea şi de a-ţi recăpăta copilul te face să porneşti acest demers reparatoriu, deşi nimeni nu-ţi poate garanta reuşita acţiunilor tale. Totuşi, acesta e singurul mod în care îţi poţi recâştiga demnitatea în faţa ei si de a te schimba. Chiar dacă ăsta ar fi singurul câştig, tot merită efortul…
Spui că în sfârşit ai realizat că ai făcut o mare greşeală… Dar nu ştiu dacă ai idee cât timp îţi poate lua să repari ceea ce ai făcut, luni, poate chiar ani de zile… Întrebarea e: vei avea suficientă disponibilitate şi răbdare să faci asta?
În cele de mai jos am considerat că e necesar să-ţi aduc la cunoştinţă câteva informaţii legate de agresivitate. Vei afla paşii pe care va trebui să-i parcurgi în procesul de recuperare şi care sunt căile eficiente de acţiune pentru a depăşi această situaţie şi a-ţi recâştiga copilul şi iubirea pierdută.

1. Recunoaşte că ai o problemă
– Să recunoşti că ai o problemă e pasul cel mai greu, pentru că vine în contradicţie cu ceea ce face şi gândeşte de obicei o persoană violentă, care vrea să-şi impună punctul de vedere, să se simtă puternică, să aibă întotdeauna ultimul cuvânt. Când recunoşti că ai greşit e nevoie de o oarecare umilinţă, dar ceea ce am observat eu la bărbaţii cu adevărat puternici e faptul că nu se tem de asta. E mai degrabă o dovadă de curaj. Acceptarea şi recunoaşterea propriei greşeli nu-ţi lezează imaginea de macho, dimpotrivă dovedeşte flexibilitate şi capacitate de adaptare (într-un cuvânt inteligenţă, pentru că aşa este definită inteligenţa, drept capacitatea de adaptare la mediu şi la situaţii noi).
– Dupa unii psihologi, violenţa apare din tentativa eşuată a individului de a se adapta la realitate. Agresorul vede, simte şi acţionează în mod diferit. Îşi pierde liniştea interioară, trăieşte sentimente de izolare şi inferioritate, se simte nesigur, se teme de eşec, este copleşit de propriile insuccese, şi toate acestea duc la încapacitatea lui de a se angaja în noi situaţii. Văzut din această perspectivă, comportamentul agresiv nu e semn de putere, dimpotrivă e un semn de slăbiciune. Violenţa ultimul lucru la care recurge cineva, când nu a reuşit prin alte mijloace.

2. Nu e suficient să conştientizezi propria agresivitate, pentru a scăpa de ea
– Tu crezi că e destul să-ţi dai seama că ai greşit ca să nu mai repeţi greşelile trecutului. Dacă lucrurile ar funcţiona aşa, ar fi uşor. Dar agresivitatea e o tulburare de comportament, de aceea problema e mult mai complicată decât îţi dai seama. Chiar dacă acum zici că reuşeşti să te stăpâneşti când cineva te enervează, asta nu garantează faptul că în viitor tu nu o să o loveşti din nou ( când să zicem că o s-o convingi să vină din nou să locuiască cu tine şi când lucrurile vor începe să decurgă normal). Tu singur spui că te enervezi uşor şi ştii că viaţa de familie e plină uneori de situaţii stresante. Oricând poate apare ceva care să-ţi declanşeze din nou pornirile violente.
– Agresivii se aseamănă într-un fel cu alcoolicii sau cu fumătorii dependenţi. Îmi amintesc de fiul meu de 3 ani care îmi spunea: “De ce spui că nu te poţi lăsa de fumat? E simplu: nu mai fumezi şi gata!” Teoretic, aşa stau lucrurile, dar orice fumător înrăit ştie că lucrurile nu funcţionează aşa simplu. Chiar dacă se lasă un timp, oricând poate să recidiveze. E suficient să nu reziste ispitei şi să-şi aprindă o ţigară, că va relua acest obicei. La fel stau lucrurile şi cu comportamentul agresiv. Poate că reuşeşti să te abţii un timp, dar există pericolul recidivei.
– Chiar dacă tu încerci să-ţi reprimi agresivitatea si reuşeşti să o înăbuşi un timp, ea rămâne acolo în subconştientul tău. Nu dispare, chiar dacă tu crezi asta. E acolo, bine ascunsă, în stare latentă, şi poate ieşi la iveală când te aştepţi mai puţin. ASTA E MAREA PROBLEMĂ! Nu prea poţi scăpa de pornirile agresive fără ajutor specializat (şedinţe de psihoterapie) care să îţi arate modalităţile prin care să-ţi controlezi furia şi să te eliberezi de ea. Caută un psihoterapeut bun, care să te ajute în mod real. O şedinţă nu trebuie să fie asemenea unui monolog, tu vorbeşti şi psihoterapeutul te ascultă, iar la sfârşit dai banii şi pleci. N-ai reuşit decât să te descarci şi să spui ce ai pe suflet, dar nu ai aflat nimic care să te ajute. Pune-i întrebări despre ceea ce ai de făcut, astfel incat şedinţele să fie interactive.
– În ţările civilizate, când cineva are comportament agresiv ( fizic sau doar verbal) este obligat să urmeze cursuri de managementul furiei, altfel îşi poate pierde unele drepturi, nu este primit la locul de muncă, în familie etc. Dar noi suntem încă departe de acest mod de rezolvare a problemelor sociale…

3. Agresivitatea poate avea mai multe cauze
Departe de mine intenţia să te judec. Nici psihologul nu te poate judeca, ar fi lipsit de profesionalism. Agresivitatea poate avea mai multe cauze şi poate că tu ai fost doar o victimă a mediului în care ai trăit. De unde vine această furie şi dorinţă de a riposta lovind pe cineva? Agresivitatea apare adesea că o reacţie la frustrare. Ce anume te nemulţumea în relaţia voastră? În copilărie ai fost victima agresiunii părinţilor sau a altor persoane? Sau ai trăit într-un mediu agresiv? Sau ai trăit o experienţă traumatizantă în trecut care te-a făcut să devii violent? Sau poate ai un serviciu care te solicită mult şi acasă te descarci de furia acumulată în timpul zilei? Există în furia ta şi o explicaţie de natură sexuală? Sau pur şi simplu ţine de firea ta? Ai fost dintotdeauna aşa? Obişnuieşti să consumi alcool? Droguri? Ce motive invocai când o loveai? Gelozia poate?
Doar psihologul te poate ajuta să-ţi schimbi comportamentul şi numai după ce descoperă cauzele care te-au adus aici. În plus, faptul că apelezi la un specialist, e ca o garanţie pentru iubita ta. Poate pe tine nu te crede pe cuvânt, dar cineva de specialitate are altă credibilitate şi prestanţă.

4. Agresivitatea verbală
La unele persoane, agresivitatea nu se manifestă la nivel fizic, ci doar verbal. În mâna unei persoane foarte inteligente, agresivitatea verbală este o armă foarte puternică şi periculoasă. Multe persoane supuse acestui abuz în familie nu sunt conştiente de acest lucru şi de consecinţele la care se expun pe termen lung (depresie, instalarea unei psihoze). Situaţia e cu atât mai complicată, cu cât agresivitatea verbală e greu de dovedit în faţa unei instanţe judecătoreşti.

5. Vina nu aparţine in totalitate agresorului
Probabil că şi ea te incita şi te făcea să reacţionezi violent, adoptând un comportament de victimă. Agresorul şi victima formează un cuplu care se află într-o relaţie de simbioză, iar în jocul agresiv rolurile se schimbă adesea. Victima devine agresor şi agresorul victimă. Chiar tu spui că îi ziceai să tacă când erai nervos şi probabil că ea nu făcea asta, turna şi mai mult gaz pe foc.
Victima se află de obicei în complicitate perversă cu agresorul, conştient sau nu. Orice persoană neavizată care intervine între cei doi riscă făcând pe salvatorul. Doar un psihoterapeut competent poate face victima sau agresorul să-şi dea seama de jocul psihologic pe care îl practică, conştient sau inconştient.

6. Incearca sa-ti schimbi conceptia de viata si atitudinea fata de oameni in general
–          Nimic nu justifică violenţa, exceptând doar situaţia în care te aperi de atacul cuiva, sau protejezi pe cineva lipsit de apărare.
–          Lasă violenţa fizică pe seamă celor mai puţini inteligenţi. Cei care obişnuiesc să sară la bătaie sunt în general percepuţi de cei din jur ca persoane lipsite de inteligenţă; nu-şi pot susţine punctul de vedere prin alte metode mai “elegante” şi recurg la această ultimă soluţie, folosirea forţei brute.
–         “Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii. Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale. Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degrandante. Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie; Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimarii”.  Sunt doar câteva citate din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, un set de principii pentru respectarea căruia mulţi oameni şi-au sacrificat viaţa

–         Nu poţi trata o fiinţă omenească ca pe un obiect. Cu atât mai puţin o persoană pe care zici că o iubeşti. Eu nu cred că o iubeai atunci când o loveai. Poate era doar pasiune. În mod cert iubire nu era. Poate că acum, când ai pierdut-o, ai început să o iubeşti şi să te raportezi cu totul altfel la ea şi la voi doi
–         Fiecare om ( şi tu, şi ea) are anumite nevoi, dorinţe, aşteptări, aspiraţii şi intră într-o relaţie pentru a şi le satisface, pentru ca să-i fie mai bine; dacă îi este mai rău, înseamnă că acea relaţie nu-i poate oferi ceea ce are nevoie, aşa că soluţia firească e să renunţe la acea relaţie
–         Violenţa ţine în primul rând de un anumit tip de personalitate care are la bază cruzimea, lipsa de respect faţă de oameni, dorinţa de putere, obsesia controlului şi o mulţime de alte lucruri urâte care se ascund în spatele ei…
–         Încearcă să-ţi faci o autoanaliză, ce simţi, ce gândeşti, de ce te comporţi aşa. Care e sursa nemulţumirilor tale? Cât sunt ele de justificate? Ce te face să reacţionezi violent şi ce te calmează? De ce?
–         Acceptă ca în viaţă sunt lucruri pe care nu le poţi controla şi concentrează-te pe celelalte, pe care le poţi ţine sub control. Nu poţi să controlezi totul şi e foarte greu să controlezi o altă persoană. Dar şi mai dificil e să te controlezi pe tine. Dacă eşti obsedat de control, începe cu tine, încearcă să-ţi controlezi propriul tău comportament.

–         În general bărbaţii sunt fizic mai puternici decât femeile, dar te-ai întrebat de ce majoritatea bărbaţilor aleg să nu-şi folosească forţa fizică împotriva femeilor? Ar putea, dar nu o fac. Te-ai întrebat de ce? Ce au de câştigat?
–         Dacă eşti foarte preocupat de imaginea ta de mascul feroce, puternic şi potent, gândeşte-te că a lovi pe cineva care nu e pe măsura ta, te pune din start într-o poziţie defavorabilă. Jocul de box e organizat pe categorii, tocmai pentru arespecta principiul fair-play-ului. Nu poţi pune pe cineva de la categoria muscă să lupte cu cineva de la categoria grea. E inechitabil şi cel de la categoria grea n-ar simţi că a repurtat o victorie luptând cu cineva mai slab decât el.
Ai observat că în competiţii bărbaţii evită să concureze împotriva femeilor? Dacă un bărbat câştiga nu se consideră victorie, pentru ca a luptat împotriva unei femei, adică împotrivă cuiva considerat din start mai slab, în dezavantaj. Dacă pierde e şi mai ruşinos, a fost înfrânt de o femeie. Deci unde e victoria? Adevăratele victorii se simt când se obţin greu, când lupta e foarte strânsă. Doar atunci poţi avea sentimentul de satisfacţie.
Încercarea de a te schimba şi de a o recuceri pe iubita ta, recâştigându-ţi şi copilul, poate fi acel gen de competiţie în care merită să te înscrii. Va fi o luptă dificilă, dar şi satisfacţia pe măsură.

–         Încearcă mai ales să-ţi dezvolţi empatia, să te pui în pielea persoanei pe care o loveşti. Ce crezi că simte ea când este lovită? Cum te-ai simţi tu în faţa cuiva mai puternic care te tratează aşa, fără respect şi consideraţie? Cum te-ai simţi dacă în plus ai iubi acea persoană? O lovitură din partea cuiva pe care îl iubeşti doare înzecit, pentru că nu te răneşte doar fizic, ci şi sufletesc. Rănile fizice se pot vindeca, dar cele sufleteşti se vindecă foarte greu şi lasă cicatrici adânci.
–         Încearcă să-ţi dezvolţi emoţii ca mila, compasiunea şi calităţi ca răbdarea, blândeţea. Orice om are o latură masculină şi una feminină, fiecare cu trăsăturile şi emoţiile specifice. O fiinţă echilibrată, aflată în armonie cu ea însăşi, îşi acceptă ambele laturi; ca şi cu agresivitatea, nu-ţi poţi suprima sau reprima latura feminină şi să pretinzi că ea nu există. În fiecare om există aceste două componente duale. Acceptarea laturii feminine te va ajuta în relaţiile cu femeile; poate că argumentul ăsta cântăreşte mai mult.

–         Chiar dacă ai greşit  atât de mult, nu dispera… nu trăi în trecut, că n-ai cum să-l schimbi… concentrează-te pe prezent şi pe modul în care îţi vei construi un viitor cu ea… nu te lăsa cuprins de deznădejde… transformă experienţa ta nefericită în ceva pozitiv…  schimbă-te, devino în fiecare zi o fiinţă mai bună decât cea de ieri…  Nu încerca ceva spectaculos, schimbarea nu se produce peste noapte, e o schimbare cu paşi mici, pentru că sistemul tău de valori şi sistemul de gândire se schimbă…  dar ce e mai important, emoţiile şi sentimentele tale se schimbă, devii un om mai bun, suferinţa prin care treci te purifică…  E nevoie de timp, viziune şi răbdare ca să reuşeşti asta… E ca şi cum ai dărâma o casă făcută din piese de lego şi ai încerca să o construieşti din nou, dându-i altă formă…

–         Dacă ai avut o educaţie religioasă în familie, contactul cu biserica şi ideile ei    care pun în prim plan iubirea, compasiunea şi grija faţă de oameni, te-ar putea ajuta. Dacă nu-ţi permiţi un psihoterapeut, începe cu asta,  reîntoarcerea la credinţă. Sufletul tău e apăsat de sentimentul de vină, de aceea cred că dacă te spovedeşti la un preot, asta te va uşura foarte mult. Chiar dacă nu te-ai spovedit de mult timp sau niciodată până acum, merită să trăieşti şi această experienţă. Vei fi uimit de efectele ei. Participarea la slujbă în biserică sau rugăciunea în intimitatea camerei tale te-ar putea ajuta să te eliberezi de sentimentul apăsător de vină.

–         Poţi să încerci să-ţi canalizezi agresivitatea latentă spre altceva mai constructiv, făcând un sport spre exemplu
–         Şi sub nici o formă, nu răspunde la provocări! O metodă pe care ţi-o va propune şi psihoterapeutul – dar pe care e bine să o aplici începând de acum – este metoda conduitei amânate. Când cineva încearcă să te enerveze, nu riposta imediat, numără până la zece şi vei vedea că impulsul agresiv iniţial va scade în intensitate. Prin exerciţiu se poate ajunge la deprinderea de a nu reacţiona imediat la o provocare.
–         Evită compania oamenilor agresivi. Dacă ai astfel de prieteni, e de dorit să întrerupi relaţia cu ei
–         Dacă ţi se pare prea dificil să parcurgi cu răbdare toţi aceşti paşi, să ştii că agresivitatea latentă e ceva de care trebuie neapărat să scapi, altfel nu vei reuşi să ai relaţii armonioase cu cei din jur şi vei fi toată viaţa un nefericit, un neînţeles, cu un destin pe măsură…

–         Legile actuale tind să protejeze şi mai mult persoanele victime ale violentei  în familie şi nu numai. Citeşte legea şi află la ce pericole te expui.
–         Unii agresori, se lasă victimizati o vreme, doar ca să aibă motiv temeinic pentru a agresa mai feroce la urmă (sper că nu te numeri printre aceştia). Şi dacă nu-i victimizează nimeni, îşi provoacă singuri situaţii de prejudiciu material sau moral/emoţional (îşi interzic bucuriile), după care pasează responsabilitatea altora, “vezi, din vina ta sunt eu nefericit”
–         Va trebui să câştigi bani suficienţi ca să-ţi poţi permite un psihterapeut; sau te poţi înscrie într-un program social care oferă consiliere gratuită (dacă există aşa ceva în România)

  1. 7. Vorbeşte cu un avocat despre situaţia ta.

Află se obligaţii şi ce drepturi ai asupra copilului, ca tată biologic; dacă va trebui să plăteşti pensie alimentară, achită-te cu onoare de această obligaţie. Dovedeşte că ai devenit o persoană responsabilă, căreia îi pasă de ea şi copil. Vezi dacă ai legal dreptul să-ţi vezi copilul, să-l vizitezi. Tu nu vorbeşti despre ea ca despre soţia ta. Să înţeleg că nu sunteţi căsătoriţi? Dacă e aşa, şi aspectul ăsta spune multe despre modul în care o tratai…

  1. 8. Câştigă încrederea fostei tale iubite!

Abia după ce ai parcurs cu succes toţi paşii anteriori şi te simţi un om nou, poţi să încerci să-i recastigi încrederea. Va fi extrem de greu, dar cu perseverenţă, răbdare, atitudine pozitivă (foarte important!), nimic nu este imposibil. Spune-i că ţi-ai dat seama de problema ta şi că faci terapie cu un psiholog, invit-o să vorbească cu el despre progresele tale. Puteţi încerca mai târziu, când lucrurile se vor aşeza, să faceţi amândoi consiliere. E mai uşor aşa, când aveţi un mediator (psihologul) care are o poziţie neutră faţă de amândoi. El poate identifica şi dacă a fost ceva în neregulă în comportamentul ei, care te-a enervat atât de tare încât să o loveşti.

Dacă ea te evită, spune-i că vrei să te implici în viaţa copilului tău. Pentru început, oferă-i ajutor bănesc pentru copil ( sper că nu ai decăzut din drepturile părinteşti), cadouri de Crăciun, etc. Chiar dacă ea spune că are de toate şi nu-i trebuie nimic, spune-i că tu consideri că acest copil intră şi în obligaţia ta, pentru că eşti tatăl lui biologic. Şi că simţi că aşa e corect, să participi şi tu la întreţinerea lui, chiar dacă acum ea este cu un alt bărbat.

Sub nici o formă să nu încerci să fii violent cu tipul cu care este ea acum. Rezistă tentaţiei de a-l lovi (tentaţia asta o simt şi persoanele nonviolente). Gândeşte-te că copilul tău creşte în grădina lui şi poate că e un tip cu calităţi sufleteşti deosebite, dacă acceptă să crească copilul altuia…
Dovedeşte şi celor din jur că eşti un alt om; aceştia probabil că vor observa şi te vor lăuda în faţa ei… E nevoie mai ales să recastigi încrederea părinţilor. Nu fi pornit împotriva lor, ei doar încearcă să-şi protejeze copilul…  Tu zici că o obligă să stea cu un tip pe care nu-l iubeşte. De ce ar face asta?

Poartă-te cu ea cu delicateţe… abia după ce ţi-ai făcut o intrare în viaţa ei poţi să încerci o apropiere de ea. Vei începe cu gesturi romantice care să o impresioneze şi amână momentul până să ai contact fizic cu ea (când spun contact fizic mă refer la atingeri, îmbrăţişări). Fă-o să te dorească! Trebuie să mai fi rămas o scânteie în sufletul ei care să poată reaprinde focul iubirii. Totuşi ai fost alesul ei, bărbatul împreună cu care a făcut un copil…  eşti tatăl copilului şi din perspectiva asta, eşti unic în viaţa ei… Ai răbdare cu ea şi dacă ceva nu merge, gândeşte că ai pierdut doar o bătălie, nu şi războiul. Crezi cu convingere în reuşită!

Când ai reuşit o oarecare refacere a legăturii sufleteşti cu ea, poţi să o rogi să-ţi mai ofere o a doua şansă. Mărturiseşte-i suferinţa prin care ai trecut şi cât ai luptat că să o recâştigi. Spune-i că la primul semn că lucrurile din trecut s-ar putea repeta este liberă să plece definitiv. Şi notează că va trebui să-ţi respecţi cuvântul dat, dacă eşti un om de onoare. A doua şansa va fi şi ultima, aşa că ai grijă ce faci!

Probabil că va ezita şi atunci vine momentul ca să-i propui să faceţi psihoterapie de cuplu. Chiar dacă ea zice că nu veţi mai fi un cuplu, sunteţi totuşi părinţii acestui copil. Trebuie să învăţaţi să cooperaţi, să vă înţelegeţi civilizat, în folosul copilului. Dacă acceptă, vei reuşi să afli şi punctul ei de vedere şi unde greşea fiecare. Psihoterapeutul e o persoană cu autoritate şi neutră, indispensabilă în procesul de împăcare, în medierea relaţiei dintre voi doi.

Nu sfătuiesc nici o fostă victimă să revină în cercul vicios victimă-agresor doar pe baza unor promisiuni, oricât ar fi ele de sincere, fără sfatul autorizat al unui specialist. Lucrurile pot degenera şi se poate reveni foarte uşor la starea de dinainte de despărţire.

Spui că nu-l  iubeşte pe tipul cu care e acum…  poate că ai dreptate, dar între iubire şi siguranţă o mamă alege de obicei siguranţa, pentru ca se gândeşte în primul rând la copil.  Mai apoi e şi nedreptatea faţă de acest bărbat cu care ea este acum, care are grij ade ea şi copil;  poate că el nu a greşit cu nimic faţă de ea şi ar fi nedrept să-l părăsească…  Ea se poate gândi şi la asta şi să te refuze…  Dar e posibil şi că el să-i reproşeze tot timpul relaţia avută cu tine şi să o facă să se simtă prost…  Spui că e mereu nefericită. Crezi că e aşa doar pentru că nu-l iubeşte pe el sau mai sunt şi alte motive?  Încearcă să afli ce se întâmplă în familia ei, ce nu merge, de ce e tristă? A reveni la tine este pentru ea un act de mare curaj… nu ştiu dacă îţi dai seama cât riscă şi cât de mult trebuie să te iubească ca să poată face pasul ăsta…

Dacă va reveni la tine, sub nici o formă nu-i reproşa relaţia cu fostul. Gelozia ta poate să vă submineze relaţia şi să o faci din nou să plece, de data asta definitiv şi irevocabil. Poate îţi va da o a doua şansă, presupunând ca ai învăţat din greşeli, dar dacă repeţi greşeala, înseamnă că n-ai învăţat nimic. Înţelege că ea a plecat de lângă tine de disperare şi pentru că şi-a dat seama că nu-şi poate creşte copilul în mediul acela nociv. N-o poţi judeca pentru că încercat să-şi refacă viaţa cum a putut, că a căutat protecţie şi ajutor în altă parte.

Oricum, singurul lucru care ar putea face legitimă intervenţia ta ( din punct de vedere moral şi sufletesc ) ar fi faptul că ea încă te iubeşte şi (poate) faptul ca e vorba de copilul tău… spun “poate” pentru că a fi tată biologic nu te califică automat ca fiind şi un părinte bun… sunt destul de multe exemple cu copii care se bucură de mai multă iubire şi protecţie în familia care i-a adoptat decât în familia din care au provenit…

Demonstrează-i că îi poţi oferi siguranţa, protecţia şi liniştea familială de care are nevoie, şi ceva în plus: iubirea ta… E nevoie de timp, răbdare, multă voinţă, perseverenţă, atitudine pozitivă, bani cheltuiţi, poate şi umilinţe pe care va trebui să le înduri că să refaci din nou, piatră cu piatră, drumul spre ea…

Sunt de părere că oamenii se schimbă greu sau mai exact, nu se prea schimbă. Nu vorbesc de schimbări minore, ci schimbsri radicale.  Am afirmat-o de multe ori pe paginile acestui site. Totuşi, un eveniment major, o traumă emoţională, suferinţa îndelungată ( care, oricât am fugi de ea, poate avea un efect purificator, de trezire la realitate) pot declanşa uneori un salt pe o treaptă de evoluţie superioară…  Iubirea, suferinţa despărţirii de fiinţa iubită şi faptul că ai un copil acum, pot constitui acel factor declanşator…

Pentru cei care sunt interesaţi de acest subiect, agresivitatea în familie, le recomand un articol mult mai cuprinzător despre acest subiect. Este scris într-un limbaj de specialitate (folosiţi dicţionarul dacă nu înţelegeţi anumiţi termeni,) dar e util pentru a înţelege rolurile, adesea interschimbabile, pe care le joacă victima şi agresorul într-o situaţie de conflict. Iată link-ul:

http://yoyupy.wordpress.com/2010/07/27/agresivitatea-in-familie-impactul-asupra-copiilor-psihologia-agresiunii-motivatii-si-strategii-de-agresare-victima-agresor-si-ce-poti-face/

Forum de dragoste/ prietenie

de dedragoste
Categorie: Forum de dragoste/ prietenie