Care e diferenta dintre iubire adevarata si pasiune trecatoare?

Sfaturi in dragoste

Care e diferenta dintre iubire adevarata si pasiune trecatoare?

iubire adevarata sau pasiune trecatoare

image source

EL şi EA, două jumătăţi ale aceluiaşi întreg…  ieri umblau ţinându-se de mână, entuziaşti şi plini de vise, azi sunt indiferenţi unul faţă de celălalt şi, mai rău, se ceartă din nimicuri. Nu poţi să nu te întrebi: unde a dispărut pasiunea aceea înflăcărată şi cum de s-a stins într-un timp atât de scurt iubirea aceea exclusivistă pe care o afirmau? O iubire adevarata pare ca s-a mistuit, lăsând în urmă doar cenusa amintirilor…  Şi atunci când vălul iubirii de început a căzut, s-a dovedit că n-a fost vorba decât de o pasiune trecatoare

Poate ai trăit şi tu o astfel de poveste  care ţi-a lăsat un gust amar sau poate că o trăieşti în momentul de faţă… Te întrebi cu ce ai greşit şi cum puteai să prevezi deznodământul nefericit al unei relaţii care la început părea atât de promiţătoare, chiar perfectă…

Cum poţi să deosebeşti o iubire adevarata de o pasiune trecatoare? O legătură profundă, durabilă,  de una superficială, pasageră şi… comună? Si mai ales, care e mecanismul prin care pasiunea de moment se poate transforma în iubire?

iubire

Subiectul iubirii e unul foarte complex pentru că natura umană e foarte complexă, extrem de diferită şi nuanţată. Oricât de mult ai citi despre iubire, oricâte filme de dragoste ai vedea, oricât ai privi la cuplurile din jur, până ce nu ai trăit şi experimentat tu însuţi iubirea, n-o poţi înţelege. Şi mai ales, nu o poţi învăţa şi înţelege dintr-o singură relaţie. De aceea, pe parcursul vieţii, aproape fiecare om trăieşte mai multe poveşti de dragoste. Două-trei dintre ele sunt majore, restul sunt trecătoare, dar fiecare te ajută să mai treci un examen la ceea ce se numeşte  simplu “scoala vietii”.

Începutul e întotdeauna frumos…

Orice poveste de dragoste începe frumos, pe fondul unei atracţii erotice puternice; persoana iubită apare învăluită într-o aură de perfecţiune; intensitatea trăirilor de moment şi exaltarea clipei te fac să crezi că veţi rămâne toată viaţa împreună.

Dar, pe măsură ce dorinţele sunt satisfăcute, pasiunea se temperează şi începi să o vezi aşa cum este ea în realitate, cu calităţi, dar şi cu defecte. Dacă faza de îndrăgostire alterează într-o oarecare măsură percepţia realităţii (în ceea ce priveşte persoana iubită), pe măsură ce relaţia se consumă, atracţia fizică se mai domoleşte, hormonii se calmează şi te trezeşti din visare.  În acel moment se decide soarta relaţiei.

Ce urmează?

Dacă a fost doar pasiune de moment,  “un foc de paie”, oricât de intensă a fost ea, interesul pentru celălalt va scădea treptat, uneori chiar brusc.  Un fost îndrăgostit va fi surprins de diferenţa uriaşă între ceea ce credea şi simţea în exaltarea clipei şi ceea ce simte în momentul de faţă. Deznodământul firesc este despărţirea.

Dar dacă între cei doi s-au înfiripat nişte sentimente de dragoste, relaţia nu va avea de suferit din confruntarea dintre imaginea idealizată şi felul de a fi al partenerilor. Legătură dintre cei doi va continua şi va evolua la alt nivel.

Ce-ţi dezvăluie iubirea?

Prin iubire poţi descoperi o serie de lucruri necunoscute până atunci:  cum este să iubeşti o persoană pentru ceea ce este, să-i iubeşti calităţile şi să-i accepţi defectele, sau chiar să-i iubeşti uneori anumite defecte minore.

Nimic din lumea asta nu-ţi dă mai acut impresia de unicitate ca iubirea: fiinţa iubită este unică în ochii tăi şi nu vrei să o înlocuieşti cu nimeni altcineva. Nu vrei pe altcineva oricât de frumos, bogat sau deştept ar fi. Tu însuţi te simţi o persoană unică şi specială, pentru că aşa te vezi prin ochii celuilalt. Această unicitate care însoţeşte iubirea îţi dă un sentiment de siguranţă şi te face să simţi pe moment că nimic nu v-ar putea despărţi.

Sentimentele nu apar instant, ele se formează în timp; şi chiar când sentimentele există şi sunt reciproce, acest lucru nu e suficient; trebuie să mai existe comunicare autentică şi un mediu favorabil în care iubirea să se formeze şi să evolueze. Iubirea nu stagnează niciodată.  Ea  trebuie privită ca un proces care se modifică continuu. Iubirea e ca focul: dacă nu-l întreţii, se stinge; sau ca oceanul: când liniştit, când agitat, cu fluxuri şi refluxuri. Pentru că e în firea omului să caute varietatea, situaţii noi, emoţii noi. Curiozitatea descoperirii e ceva normal, pentru că doar aşa învăţam, explorând permanent…

Nu confunda iubirea cu dependenţa emoţională

Persoanele foarte tinere sau imature emoţional confundă adesea iubirea cu dependenţa emoţională; iubirea copilului pentru părinţi e un exemplu de dependenţă emoţională şi o problemă nerezolvată satisfăcător cu unul din părinţi, sau cu ambii, se va răsfrânge negativ asupra relaţiei de cuplu.

De regulă, persoana iubită e o prelungire a modelului părintelui de sex opus.  Asupra persoanei iubite ne proiectăm propriul ideal (de aceea ea apare în ochii noştri învăluită într-o aură de perfecţiune) şi tot asupra ei ne proiectăm şi propriile probleme. E motivul pentru care suntem atraşi de cineva cu un anumit tip de personalitate; probabil aţi auzit de multe ori expresia  “nu eşti genul meu”.

Nu confunda iubirea cu dorinţa sexuală

La vârsta adolescenţei, sub dictatul impulsurilor de natură sexuală, confundăm foarte des iubirea cu pasiunea, sentimentele cu ceea ce este dorinţă nesatisfăcută. E o vârstă în care ne scăldăm în confuzii, suntem invadaţi de o mulţime de întrebări la care nu găsim răspunsul şi facem greşeli pe care le regretăm mai târziu…

Eroarea în care cad cel mai des cei tineri este aceea de a confunda emoţiile imediate cu sentimentele, atât în ceea ce-l priveşte pe celălalt, cât şi propria persoana. Însăşi sintagma des folosită de ei,  “iubire adevarată”, sugerează faptul că există şi o “iubire falsă” care se referă strict la pasiune, la trăirile şi exaltarea de moment. Mai grav este când aşa-zisa iubire este pur şi simplu imitată, afirmată doar prin vorbe, fără a fi susţinută din interior de sentimente pe măsură.

Motivul corect pentru a începe o relaţie de iubire

Oricât de prozaic ar părea, o relaţie apare ca un răspuns la o nevoie şi urmăreşte satisfacerea ei.
Motivul corect pentru a începe o relaţie de iubire apare doar atunci când te îndrăgosteşti de cineva.
Iată câteva motive incorecte pentru a începe o relaţie de iubire:

– teama de singurătate
– nevoia de a fi iubit
– nevoia de protecţie
– interese de natură materială sau de altă natură
– dorinţa a duce o viaţă sexuală regulată sau de a-ţi îmbogăţi viaţa sexuală
– dorinţa de a-ţi întemeia o familie pentru că simţi că ai înaintat în vârstă
– teama că îmbătrâneşti, de aceea alegi o persoană mult prea tânără sperând că o să te facă să nu simţi trecerea anilor
– dorinţa de a te răzbuna pe “fostul”sau “fosta”
– nevoia de a umple un gol din viaţa ta
– pentru a scăpa de depresie
– nevoia acută de a avea alături pe cineva asupra căruia să-ţi răsfrângi propriile probleme şi nemulţumiri
– pentru a scăpa de insistenţele părinţilor sau ale altor persoane din anturaj
– dorinţa de a câştiga experienţă
– dorinţa de a alunga plictiseala

Nici chiar atunci când îţi place de cineva, îl găseşti plin de calităţi dar fără a-l iubi, nu e un motiv suficient pentru a începe o relaţie de “iubire”. Doar orgoliul sau lipsa de încredere în tine te face să vrei să te afişezi cu o astfel de persoană în postura de partener/parteneră, pentru că ţi se pare o partidă bună şi nu vrei să-ţi scape.  Cu cineva pe care îl admiri atât de mult poţi avea alt gen de relaţie, de prietenie spre exemplu, mult mai corectă şi mai frumoasă, pentru că e sinceră.

Când motivul de a începe o relaţie este cel corect pentru amândoi, cresc şansele ca ea să se transforme în iubire. Cand e vorba de pasiune,  “te iubesc”, inseamnă de fapt “te iubesc pentru că am nevoie de tine”. Dar cel care iubeşte gândeşte exact invers: “am nevoie de tine pentru că te iubesc”. Diferenţa de nuanţă e cea care face diferenţa.

Iubire adevarata sau pasiune trecatoare?

Iată câteva repere prin care poţi deosebi “iubirea adevarata” de pasiune trecatoare:

Pasiune: preocupare pentru satisfacerea  propriilor nevoi şi interese; verbe caracteristice: “a lua”, “a primi” ; pasiunea fara iubire se asociază cu ideea urmăririi propriului interes
Iubire: vrei să împarţi totul cu celălalt; eşti atent la nevoile lui, la dorinţele şi aspiraţiile lui; verbe caracteristice: “a da”, “a dărui”; iubirea se asociază cu aprecierea de sine şi de celălalt, responsabilitate şi fidelitate

Pasiune: idila începe brusc, iar relaţia are durată scurtă (cel mult câteva luni); odată ce dorinţele sunt satisfăcute, atracţia se temperează şi dispare
Iubire: idila începe lent şi dă timp suficient sentimentelor să se formeze; relaţia este una de durată

Pasiune: Eşti profund atras de înfăţişarea persoanei, eşti interesat mai ales de aspectul ei exterior
Iubire: Eşti atras de cealaltă persoană în întregul ei, dar mai ales de personalitatea şi calităţile ei sufleteşti

Pasiune: Eşti nerealist, persoana cealaltă îţi pare perfectă şi îi minimalizezi defectele, chiar pe cele grave
Iubire: Îl vezi pe celălalt în mod realist, cu calităţi şi defecte, şi îl iubeşti în ciuda defectelor pe care le are

Pasiune: Conflicte dese, dar niciodată rezolvate pe deplin; problema persistă şi se adânceşte;
Iubire: Neînţelegerile se rezolvă prin comunicare; există interesul de a cunoaşte punctul de vedere al celuilalt şi a ţine cont şi de părerea lui

Pasiune: Sexualitatea joacă un rol major, este polul principal al relaţiei
Iubire: Sexualitatea este importantă, dar nu este singurul pol al relaţiei; simţi că eşti pe aceeaşi lungime de undă cu celălalt şi pe planul ideilor, sentimentelor; împărtăşiţi acelaşi sistem de valori; vă simţiţi bine unul cu celălalt şi când faceţi alte lucruri în afară de sex

Pasiune: Lipsă de respect faţă de celălalt (nu îţi pasă dacă îl pui într-o postură stânjenitoare în raport cu tine sau cu cei din jur); nu manifeşti destulă deschidere faţă de problemele lui, cel mai adesea le ignori
Iubire: Respect şi consideraţie pentru celălalt

Pasiunea: Îţi dă un sentiment de insecuritate, instabilitate şi neîncredere; te temi că lucrurile pot lua repede o întorsătură neaşteptată; celălalt îţi apare imprevizibil, capricios; simţi că nu ai nici un control asupra relaţiei;
Iubirea: Îţi dă sentimentul de siguranţă, stabilitate, te simţi protejat, încrezător; controlul relaţiei depinde de amândoi, dar simţi că şi tu joci un rol major

Pasiune: Când e vorba să iei o decizie, te gândeşti în primul rând la tine, la propriul confort fizic, psihic şi sufletesc
Iubire: Când iei o decizie te gândeşti în primul rând la binele celuilalt şi eşti capabil de renunţare si sacrificiu

Pasiune: Atunci când oferi ceva celuilalt, pui condiţii, negociezi
Iubire: Dai din preaplinul inimii tale, fără condiţii, fără a gândi în prealabil ce primeşti în schimb

Pasiunea: Este acaparatoare şi posesivă pentru că e măcinată de neîncredere
Iubirea: Dă libertate de mişcare celuilalt, deoarece se bazează pe încredere

Pasiune: Cei doi sunt într-o permanentă concurenţă “care pe care”
Iubire: Cei doi acţionează ca o echipă, completându-se reciproc, şi de cele mai multe ori ajung repede la un consens

Pasiunea: Te face să-ţi pierzi controlul asupra ta, anulează funcţiile raţiunii
Iubirea: Implică cunoaştere, renunţare şi acceptare de bună voie

Pasiunea: Are un efect destructiv şi devastator; îţi poate da peste cap întreaga viaţă, proiectele de viitor; îţi poate altera relaţiile cu alte persoane (prieteni, familie)
Iubirea: Are asupra ta un efect benefic, te face o persoană mai bună şi mai înţeleaptă, te ajută să evoluezi spiritual

În esenţă, pasiunea e chimia trupurilor (dar asta nu înseamnă că ea nu include emoţii trăite în mod intens), pe când iubirea implică sufletul, e alchimia sentimentelor adânci, durabile. Pasiunea e o sclipire orbitoare  de moment, în timp ce iubirea îţi luminează întreaga viaţă.

Când doar unul iubeşte…

Un cuplu reprezintă o entitate cu două variabile (EL şi EA, fiecare cu propria istorie şi personalitate), iar analiza de mai sus se referă la cazurile în care e vorba la amândoi fie de pasiune trecătoare, fie de iubire.
Cea mai dramatică este situaţia când unul iubeşte şi celălalt este animat doar de pasiune. Când unul e obişnuit să primească şi celălalt doar dăruieşte, sperând că lucrurile se vor îmbunătăţi. Riscul pentru cel care iubeşte fără a fi iubit este depersonalizarea, nefericirea şi un sentiment acut de neîmplinire.

O astfel de relaţie funcţionează un timp, dar nu poate să aibă decât o viaţă scurtă pentru că este extrem de frustrantă pentru cel care oferă aproape tot timpul…  iar lucrurile nu se îmbunătăţesc, se alterează şi mai mult, pentru că liantul iniţial – pasiunea inerentă oricărui început – este în scădere…  Pentru ca relaţia să continue, e nevoie de alţi lianţi: comunicare autentică, încredere, înţelegere, sentimente reciproce, ataşament, afecţiune, prietenie, respect de ambele părţi, angajamente, interese şi aspiraţii comune etc.

Dragostea adevărată presupune atracţie, evident, dar e reprezentată şi prin ceea ce există dincolo de atracţie. Ca să recunoşti iubirea, e nevoie mai întâi să o cunoşti, ori asta nu se poate realiza decât prin experienţe, prin încercări succesive.    Unele relaţii pot fi sortite eşecului, dar există şi o parte bună aici, şi anume faptul că îţi dau posibilitatea să înveţi ceva şi să faci feedback  data vitoare. Din păcate, mai sunt aceia care nu vor să înveţe şi sunt condamnaţi să repete greşelile trecutului şi să retrăiască suferinţele unei inimi rănite…

Cum transformi pasiunea în dragoste?

Şi pentru că vorbeam de feedback,  se impune întrebarea: Ce putem face ca să transformăm pasiunea inerentă oricărui început în dragoste? Acesta este un alt subiect vast care cere o analiză amănunţită şi poate fi tratat într-un articol separat.

Dar pe scurt, pornind de la diferenţele care există între iubire adevărată şi pasiune trecătoare, primul lucru pe care ar trebui să-l avem în vedere este menţinerea interesului celălalt. Cu cât îi menţii mai treaz interesul pentru persoana ta, cu atât sunt şanse mai mari să-l ţii aproape de tine un timp mai îndelungat. Şi să faci astfel ca timpul să lucreze în favoarea ta, dând răgaz suficient sentimentelor să se formeze.

Cum îi menţii interesul? Ocupându-te mai mult de tine, de dezvoltarea ta personală, de ceea ce este înăuntrul tău, nu doar de exterior.  Majoritatea – şi în special reprezentantele sexului frumos – se ocupă doar de aspectul lor exterior. E adevărat că fizicul contează şi că e primul lucru pe care îl observă celălalt, dar pentru a păstra pe cineva alături de tine un timp îndelungat e nevoie să-l atragi şi cu o mulţime de alte lucruri.

Ce poţi să afişezi în plus în afară de un fizic atractiv? Persoana pe care vrei să o cucereşti nu e dotată doar cu ochi şi organe sexuale, ea are şi minte,  suflet şi spirit. E nevoie ca şi acestea să fie alimentate cu ceva, pentru că o relaţie de iubire nu înseamnă doar schimb de fluide şi de energii complementare , aceea e o relaţie bazată exclusiv pe sex. Iubirea  înseamnă mult mai mult, înseamnă schimb de idei, impresii, emoţii şi sentimente.

Interesul celuilalt mai poate fi menţinut şi prin cultivarea misterului. Orice persoană pe care o intalneşti prima oară te va atrage la început prin noutate. Şi cu atât mai mult dacă degajă o  aură de mister. Străduieşte-te să menţii trează curiozitatea descoperirii şi dorinţa. Din punct de vedere fizic, în momentul când dorinţa şi interesul sexual sunt intensificate, o anumită porţiune a creierului secretă o substanţă numită dopamină. Ea funcţionează asemeni unui drog, de aceea faza de început a unei relaţii e însoţită de întunecarea parţială a raţiunii şi o acuitate a simţurilor ieşită din comun.

Cu cât vei ajunge mai repede la relaţii intime, rişti să faci să dispară misterul, să atenuezi dorinţa şi să inhibi secreţia dopaminei. Cu cât păstrezi această stare de dorinţă nesatisfăcută mai mult timp, cu atât creezi durata necesară şi terenul propice dezvoltării emoţiilor şi sentimentelor. Ce altceva este seducţia decât potenţarea dorinţei celuilalt? Sau jocurile dragostei, cu provocări, retrageri şi reveniri? Sau emoţia specifică vânătorii,  cu roluri bine stabilite?
Persoanele misterioase şi greu accesibile sunt considerate atractive, tocmai pentru că reuşesc să menţină treaz interesul celorlalţi.

În concluzie

Există iubire fără pasiune, tot la fel cum există dragoste în care pasiunea iniţială s-a stins, fiind înlocuită cu o caldă afecţiune.  Dar un lucru e sigur: starea de extaz şi împlinire trupească şi sufletească apare doar în acele relaţii care îmbină iubirea cu pasiunea.

PSIHOTEST:

Ce simte partenerul tau/partenera ta pentru tine? Iubire adevarata sau pasiune trecatoare?
Pentru a afla acest lucru, încearcă să-ţi răspunzi sincer la întrebările de mai jos:

1. Ţi se întâmplă adesea să vrei să faci ceva care-ţi place, dar să nu te simţi în largul tău din cauza lui/ a ei?

2. Simţi că partenerul tău(partenera ta) nu te înţelege şi nu face nici un efort în acest sens?

3. Ţi-a cerut să te schimbi pretinzând că doar aşa va fi în stare să te iubească cu adevărat?

4. Simţi că nu te acceptă din cauza defectelor tale?

5. Trăieşti cu teama că oricând te-ar putea părăsi?

6. Ai renunţat la lucruri care îţi plăceau înainte doar pentru a-i face pe plac?

7. Simţi că tu dai întotdeauna mai mult în această relaţie?

8. Te pune în situaţii neplăcute în faţa prietenilor şi a cunoscuţilor?

9. Simţi adesea că te neglijează?

10. Se comportă urât cu tine, îţi vorbeşte urât sau te loveşte?

11. Te-a obligat vreodată să faci ceva împotriva voinţei tale?

12. A făcut vreodată presiuni asupra ta pentru ca să-i faci pe plac?

13. Are momente în care te ignoră complet?

14. Când greşeşte faţă de tine, cu sau fără intenţie, îi este greu să-şi recunoască  greşeala şi să-şi ceară iertare?

15. Când greşeşte faţă de tine, cu sau fără intenţie, încearcă să repare răul făcut?

16. Îşi dă aere de superioritate în faţa ta?

17. Bănuieşti că nu e întotdeauna sincer/sinceră cu tine?

18. Crezi că te invidiază pentru succesele tale?

19. Te contrazice des?

20. Te îndoieşti de fidelitatea lui/ei?

Dacă ţi-ai răspuns cu sinceritate la toate aceste întrebări şi răspunsul a fost de fiecare dată NU, e foarte probabil să fi întâlnit dragostea adevărată. Cu cât au fost mai multe răspunsuri de DA, cu atât mai departe este partenerul tău (partenera ta) de ceea ce înseamnă iubire adevarata.

Dacă ai întâlnit iubirea adevarata, nu-i da cu piciorul şi nu-ţi bate joc de persoana  care te iubeşte, căci vei regreta toată viaţa.
Dacă încă nu ai întâlnit-o, caut-o cu stăruinţă şi nu dispera, chiar dacă n-o vei întâlni la prima, a doua… a zecea încercare. Vei reuşi să afli până la urmă ceea ce cauţi cu atâta ardoare. Undeva, în adâncul fiinţei tale, ştii că iubirea îţi va ieşi în cale într-o bună zi, aşa cum ştii că Dumnezeu există, deşi nu l-ai văzut niciodată.

“Trebuie să căutăm iubirea acolo unde suntem, chiar dacă asta ne-ar costa ceasuri, zile, săptămâni de decepţii şi tristeţi. Căci în clipa în care pornim în căutarea iubirii, şi ea porneşte în întâmpinarea noastră. Şi ne salvează.” (Paulo Coelho)

Ce parere ai despre subiectul pus in discutie? Si cat de util ti-a fost acest articol? Posteaza mai jos comentariul tau.

Sfaturi in dragoste

de dedragoste
Categorie: Sfaturi in dragoste

9 răspunsuri la Care e diferenta dintre iubire adevarata si pasiune trecatoare?

  1. 9
    Mariloo spune:

    Buna ziua.
    Am citit articolul scris de tine. Atat de bine poti pune punctul pe „i”, incat nu puteam sa nu cer si eu sfatul tau. Deci, in urma cu 2 luni, colegul meu de facultate m-a invitat in oras. Asa, ce trebuie sa stiti este ca 3 ani de cand ne stim a avut-o drept iubita pe colega lui de grupa (noi fiind grupe diferite), si au fost tot timpul sub ochii mei. El e cel mai inteligent student din torent, este sef de grupa, etc. etc. E un ciudat, la drept vorbind (nu e tocilar, dar cam in sensul asta). Ne cunosteam cu prietenul lui cel mai bun (colegul lui de grupa), care, m-a curtat un timp, si eu ii aratasem indiferenta. Cred ca m-am facut remarcata in fata lui prin faptul ca sunt si eu in fruntea grupei mele, particip in cadrul multor activitati universitare, etc. Iar el, dupa cum am observat, este atras de oameni puternici (iubita lui, pe langa universitate, e renumita in bodyart ). Ok. La 4 luni de la despartirea lor, dupa ce am sustinut cu brio teza de licenta in medicina (la specialitatea la care si el sustinea, si la care de altfel a fost si el prezent), m-a invitat la o cafea. Motiv? A-ti ghicit – sarbatorirea sustinerii tezei. Ce alt motiv putea ajunge la tanc mai bine ? Dupa, au urmat iesiri in oras pline de romantism, care variau de la raspunsuri de indiferenta pana la topirea ghetii din mine (pana la saruturi, atat). Un picknic in 4 (noi plus prietenul lui de care vorbisem mai sus cu iubita lui). M-a invitat la o excursie in munti pe care el si amicul o planifica pentru atunci cand voi reveni in tara. Ramasi in doi, eu si amicul lui, acesta din urma ma intreba daca chiar sunt deacord sa merg cu ei. Ma gandesc si la un posibil pariu intre ei. Nu mai stiu ce sa cred.
    Intr-o seara insa, m-a socat. Imi zise ca vrea ca relatia noastra sa ramana in secret fata de colegi (bine, inteleg ca nu vrea sa ajunga la urechile fostei, care cred ca a fost cea care i-a dat papucii si care se logodeste cu un londonez, desi se vede ca au ramas prieteni). Dar, ce femeie poate accepta asta? Nu am ucis pe nimeni, nu am 17 ani, etc. ca sa ma ascund de lume. Ce naiba? Dar, am facut o prostie, din mandrie, si nu i-am zis toate astea, ci „Bine, si eu vreau ca nimeni sa nu stie de noi inca”.
    La balul de absolvire, care a avut loc acum o luna, chiar inainte ca eu sa plec in alta tara, Franta (de unde va scriu), nu dorea sa participe. Dar s-a razgandit (suspicios fapt) cu o zi inainte si mi-a zis „Nu vei fi singura .Te voi insoti.” Dar in acea zi de bal, i-am raspuns la intrebarea cand si cum voi veni, prin sms, zicandui ca voi veni insotita de fete. Nu mi-a scris nimic inapoi. La bal, a venit dupa sosirea mea. M-a zarit. Eram cu colegele mele. A luat pentru ambii de la bar 2 pahare cu sampanie, inainte ca lumea sa se aranjeze la masa. A venit spre mine. De fata cu toate, mi-a oferit paharul, am ciocnit, si, ceea ce mi-a placut e ca a demonstrat inca o data ca e cavaler de moda veche, scuzandu-se fata de colege ca nu a putut lua pentru toate. Nu stiu pe cine a surprins mai mult, pe ele (il stiau in relatie cu fosta inca), sau pe mine. Unde s-a dus ascunderea lui fata de colegi?
    Insa toata seara am stat mai mult cu colegele. Doar intre mici „pauze”, dadeam accidental unul de altul si vorbeam. In fine, cand se facu 01.00 (iar eu la 03.00 trebuia sa-mi iau borul spre Paris), imi zise ca v-a veni cu mine sa ma conduca acasa si dupa asta v-a pleca si el. Dar, la 30 min mai apoi, cand veni taxiul chemat de mine, se urca in masina, ma saruta, ma intreba ce id de skype am, si imi zise sa-l sun cand ajung, sa-i zic ca sunt bine si sa am grija de mine. Soc.
    Ok. Am ajuns si l-am sunat. De fapt aici eu am calcat peste mine si l-am sunat de vreo 3 ori deja (pe cand cand eram acasa n-o facusem niciodata). Pe cand el – doar incercari de a suna (cand raspundea robotul meu, repede inchidea). Ceea ce am observat din sms-urile schimbate intre noi cand eram in Moldova, e ca in modul in care ii raspundeam (serios/ mai putin) si el isi schimba atitudinea. Si era cu totul altul cand vorbea serios. Graficul meu de lucru e in a 2-a jumate a zilei, a lui- in prima. Asa ca nu prea reusim sa ne vorbim, dar cand o facem, incepem o discutie frumoasa, apoi, repede ne ajunge, si se termina.
    Chestia e ca e foarte schimbator. Ca zodie e rac. Nu am mai avut un prieten din zodia asta. Acum ia o decizie, acum ia alta. Si nu stiu daca e asa doar cu mine. Dar nu-mi place. Nu vreau sa-l dadacesc. Am fost obisnuita cu un altfel de prieten, care stia sa ia decizii, ma coplesea cu complimente, si stia ce vreau, nu ma facea sa sufar. Legea e asta – te saturi de prea multa atentie, nu-i asa? Eu sunt leoaica si sunt obisnuita cu lumina reflectoarelor, o caut intotdeauna. Dar prea multa lumina ma arde. Si prea putina ma ofileste.
    Problema e ca deja m-am indragostit. Si imi e greu. Greseala noastra a fost ca nu am vorbit cu el inainte de a pleca, nu am avut o discutie serioasa in care sa punem punctul pe „i”, dar nici eu nu puteam fi cea care sa initieze discutia. Acum stau si ma chinui, fiindca nu sunt persoana care sa poarte o viata dubla. Inainte de a incepe intalnirile cu el, si eu ma despartisem proaspat de logodnicul meu. Nu vreau sa fac o greseala, deoarece stiu ca dupa relatii de lunga durata, femeia e mai susceptibila la greseli, iar barbatul cauta mai mult aventuri. Cred ca la mijloc se ala fizicul (am unul de invidiat, recunosc), pasiunea de moment. Doream sa-i zic „Ai nevoie de vindecare, iar eu inca nu sunt medic. Imi pare rau”. Dar nu am facuto. Si acum sunt in dilema.
    Cum pot sa pastrez langa mine un barbat care nu stie ce vrea inca, care are nevoie de vindecare, si poate se joaca cu mine? Se merita oare efortul meu de a incerca sa-l descos, sa-i ating sufletul acestui om care parca sta pe un piedestal si recunoaste singur ca are un caracter greu? Si daca da, cum o pot face? Si el, ce vrea omul acesta oare? Caci, a inteles deja ca nu sunt o prada usoara. De ce nu-mi zice ceea ce trebuie sa zica? Sa nu-mi zici ca mi-am raspuns deja la intrebari. Am nevoie de sfatul tau. Ajuta-ma, te rog.
    Multumesc anticipat pentru rabdarea pe care ai avut-o citind povestea mea si descurcarea firului cam incalcit. Numai bine.

  2. 8
    Florian spune:

    Cat adevar in acest articol.e clar scris de o persoana care a gasit,sau a simptit iubirea adevarata.Cat de tare doare ca in incercarea de a gasi alinare,am gasit acest articol caremi deschide ochii.Desi mie greu,ma bucur ca am gasit in el niste explicatii clare,care erau rasfirate in mine,toate raspunsurile le stiam insa nu erau asternute pe o foaie curata.Cam toata subiectele din articol contrazic faptul ca sunt iubit de persoana alaturata,desi eu o iubesc nespus.Oare e in zadar,gresesc,daca desi totul e pe dos inca mai sper?canva ma iubea enorm,nu imi pot pune iubirea intro persoana care nu simpt ca ma iubeste,dar am simptit asta si am facuto.iar acum platesc scump.Gandesc cat se poate de rational,insa iubirea nu pare a fi rationala,gasim explicatii rationale in efectele ei,dar despre controlu ei nu cred ca poate cineva sa scrie vreun articol.Sunt pierdut,lipsit de puteri.Suntem intro perioada de”pauza”.Ce vreau sa intreb,pe cei ce sunt siguri pe ce zic.O relatie bazata pe iubire adevarata reciproca,in care unuia ii piere pasiunea,poate fi readusa inapoi?desi in sinele meu stiu ca in iubire,nu exista pauze…inca sper.stiu ca am langa mine o persoana cu suflet mare insa putin cam imatura,confusa,cu multe probleme la o varsta nu prea inaintata.Oare daca incerc o schimbare majora a stilului de viata,e vreo sansa?nu vreau so cumpar,dar oare daca astup minusurile vietii e vreo sansa sa ma iubeasca cu adevarat din nou?pentru altceva nu as putea lupta,decat pentru ea,oricat de stupit suna.astept raspunsurile voastre,pareri.merci anticipat.Iubitiva mult,dar nu va jucati cu dragostea!

  3. 7
    Adrian spune:

    Am ajuns astazi sa citesc acest articol despre iubire adevarata si o pasiune trecatoare. Din nefericire din nevoia de a face aceasta diferenta.

    Asa e: Iubirea e pamantul pe care stam si pasiunea florile trecatoare pentru care renuntam sa mai stam pe pamant.

    Ce frumos ar fi sa stim sa stam tot timpul pe pamant si sa cultivam pe el si florile pasiunii … nu sa incercam sa gasim numai flori …

    Foate util mi-a mai fost … Gresala asta era s-o fac eu!

  4. 6
    adryan spune:

    Foarte adevarat in tot cea ce spune mai sus vreau sa mai adaug ceva dragoastea vine cand te astepti mai putin atunci cand ai liniste si crezi ca iti e bn asa cum traiesti vine in viata ta ca sa te faca sa razi sa plangi sa traiesti totul de parca ar fii ultima clipa

  5. 5
    florentina spune:

    Un articol bine realizat, din pacate mi-am dat seama de anumite luc.:(

  6. 4
    gheorghe spune:

    acest articul postat a avut un rol pozitiv in relatia mea iar subiectul pus in discutie este unul seosebit , actual … multumesc celor/lui care a postat acest articol !!!

  7. 3
    pyssyk spune:

    sincer este foarte adevarat , eu am trecut prin foarte multe lucruri impreuna cu prietenul meu si tot impreuna suntem, mi-am raspuns la intrebarile de sus si s-a raspuns nu la tot inafara de 2 intrebari care raspunsul meu este da..:)dar sa speram ca va fi bine si in continuare.. mi-a cerut intotdeauna iertare..si daca am gresit eu la fel.sper ca de acum inainte sa fie din ce in ce mai bine.

  8. 2
    madalina pika spune:

    da, este adevarat tot ce scrie aici, sper din tot sufletul sa fie citit si de o persoana draga care e la un pas de a face o greseala

  9. 1
    Alex spune:

    foarte bine zice mai sus…am citit tot de la cap la coada deoarece sunt pe cale de a cadea intr-o depresia…si cititnd mi-am dat seama ca trebuie sa analizez mult mai amanuntit relatia mea….thank’s a lot for this article

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

 

Daca, atunci cand postati un comentariu, apare mesajul de eroare: "Could not read CAPTCH token file", intorceti-va cu sageata inapoi, salvati comentariul, dati un refresh la pagina si incercati din nou.