Povestea de dragoste a acestor doua personaje mitologice i-au impresionat deopotriva pe zei si pe pamanteni. Este povestea iubirii pierdute, apoi regasite si apoi pierdute pentru a doua oara.
Orfeu a fost cel dintai cantaret de imnuri din Elada, vestit pentru taletul sau prin care fermeca pe oricine si putea stapani elementele naturii. Mama sa a fost muza Caliopa, care inspira poezia si arta de a vorbi frumos ,iar tatal sau maretul Apolo, ocrotitorul cantecului dulce.
Orfeu a mostenit calitatile parintilor sai. La nasterea sa, Caliopa i-a pus pe limba trei stropi curati de roua si a rostit o vraja prin care i-a harazit darul de a alcatui versuri. Apolo i-a daruit o lira fermecata, faurita de Hefaistos, care in timp devine simbolul sau. Din lira sa, Orfeu reusea sa scoata sunete armonioase, ca acelea care ii desfatau pe zei in Olimp.
Orfeu s-a indragostit de nimfa Euridice, pe care reusise sa o incante cu maiestria sa. Ea dantuia impreuna cu alte nimfe pe aceasta muzica divina. In ochii ei ii placea lui Orfeu sa-si scalde fericirea, zile si nopti la randul, nestiind soarta cruda ce ii fusese harazita.
Intr-o zi, Euridice moare muscata de un sarpe veninos, in timp ce era urmarita de un tanar care se indragostise de ea. O jale fara margini l-a cuprins pe Orfeu, care a implorat mila zeilor, cerand invierea nepretuitei lui Euridice. Dar cerul a ramas mut, asa ca el pleaca in Infern, pe taramul umbrelor, pentru a-si regasi iubita.
Cu lira sa el reuseste sa treaca cu bine de toate primejdiile din drumul sau. Ajuns la Hades, zeul mortii, reuseste sa-i inmoaie inima acestuia. El ii canta cu lira-i fermecata si ii marturiseste in stihuri dragostea curata care il inlantuise pentru toata viata de iubita sa Euridice.
Zeul se indura si va face pentru Orfeu ceea ce nici unui muritor nu i-a fost ingaduit: i-o va reda pe Euridice. Ea il va urma pe drumul spre lumea celor vii, cu conditia ca Orfeu sa nu intoarca capul si sa nu se uite la iubita sa, pana la iesirea din imparatia umbrelor.
Aproape de iesire, cand nu mai avea decat cativa pasi, Orfeu intoarce capul de teama ca poate Euridice s-a ratacit pe drum si nu e in urma lui. O mai vede pentru ultima oara pe Euridice, care, cu bratele intinse spre el, aluneca inapoi in Infern.
Zadarnic incearca sa se intoarca inapoi la Hades, nu ii mai este ingaduit. Rataceste prin lume abatut si trist, cu privirea pierduta si cu dorul in inima. Doar cantecul ii mai ramane drept consolare pentru pierderea iubitei. Nu mai vrea sa vada nici o femeie, din credinta si iubire pentru Euridice.
In zadar il ademenesc, bacantele, preotesele lui Bachus, zeul cel dezmatat. In zadar il invita sa ia parte la orgiile lor, Orfeu ramane neinduplecat. Atunci, bacantele, din razbunare si ametite de vin, il ucid. Lira lui este luata de muzele lui Apolo si pusa pe bolta cereasca, unde formeaza constelatia Lirei.
Orfeu isi primeste moartea cu seninatate, stiind ca doar prin moarte se va putea intalni cu frumoasa lui Euridice, in lumea de dincolo. Iubirea sa va ramane curata, plina de devotament, pana la sfarsitul vietii.
