Poezii de dragoste din literatura universală

Charles Baudelaire - Balconul

Stăpînă pe-amintire, iubită-ntre iubite!
Tu, grija mea şi unic tezaur de plăceri!
Mai ştii tu dezmierdarea iubirii fericite,
Căminul blînd şi vraja văraticelor seri,
Stăpînă pe-amintire, iubită-ntre iubite!

În serile cînd lampa ne lumina plăpînd
Sau pe balcon în roze amurguri visătoare,
Ce dulce-ţi era sînul şi sufletul ce blînd!
Ne-am spus adesea lucruri în veci nepieritoare
În serile cînd lampa ne lumina plăpînd!

Cît de frumos e-apusul în serile senine!
Ce adîncime-n spaţiu şi-n suflet ce delir!
Crăiasă-ntre iubite, cînd m-aplecam spre tine,
A sîngelui mireasmă visam să ţi-o respir.
Cît de frumos e-apusul în serile senine!

Pe nesimţite noaptea prindea să crească lin
Şi ochii mei privirea cercau să ţi-o ghicească
Şi îţi sorbeam suflarea, o, farmec!, o, venin!
Şi-ţi adormeam piciorul în mîna mea frăţească.
Pe nesimţite noaptea prindea să crească lin.

Ştiu să-mi aduc aminte de clipele senine
Şi-mi văd din nou trecutul în poala ta pitit;
Căci unde vraja-ţi dulce o pot găsi mai bine
Decît în blîndu-ţi suflet şi-n trupul tău iubit?
Ştiu să-mi aduc aminte de clipele senine!

Aceste jurăminte, miresme, sărutări,
Din hăuri nepătrunse se vor mai naşte oare
Cum, după ce se scaldă în nesfîrşite mări,
Pe cer se urcă iarăşi întineritul soare?
- O, vis! o, jurăminte! miresme! sărutări!

Poezii de dragoste din literatura universală