Tu vezi doar aparenţe. Un văl ascunde firea. Tu ştii de mult aceasta. Dar inima, firava, Tot vrea să mai iubească. Căci ni s-a dat iubirea Aşa cum unor plante le-a dat Alah otrava.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care fac ochii sa straluceasca, oftatul sa surada, si care elibereaza sentimentele inimii.
A mea tînără taină afund rămîne-ascunsă În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit; Iar cînd inima-mi bate de sila ei împunsă L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit! Şi singură-n tăcere o simt iar tremurînd.
Cât de sărac e-acela ce nu poate să spună: "Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii!" Cum poate el să simtă în zori uimirea firii Şi noaptea vraja sfântă a clarului de lună?
Ştiu să-mi aduc aminte de clipele senine Şi-mi văd din nou trecutul în poala ta pitit; Căci unde vraja-ţi dulce o pot găsi mai bine Decît în blîndu-ţi suflet şi-n trupul tău iubit?
· 