Cortina sorţii-i trasă şi nimeni n-a pătruns 
Destinul plin de taina ascunsă în culise. 
Am căutat o viaţă, dar n-am aflat răspuns. 
Intrarile enigmei rămân mereu închise.

Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru; 
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel; 
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul  
Mereu senin şi în acelaşi fel;

Mă rog şi pentru viii şi pentru morţii mei.
Tot una-mi sunt acuma părtaşii si duşmanii,
Cu ei deopotriva mi-am sfărîmat eu anii,
Şi dragostea şi vrajba le-am împărţit cu ei.

-Unde eşti, Doamne? am urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de căţui.
M-am pipăit, şi pe mîinile mele
Am găsit urmele cuielor Lui...

Ştiu: toate sunt o-ndurerare;
Prin viaţă, trecem în neştire,
Dar mîngîierea e-n iubire
De-ar fi restriştea cît de mare 
Şi înălţarea e-n iertare.

Stau Slăvi Spirituale-necucerit azur-
Deasupra celui care în lanţ de vis tînjeşte,
Adînc deschid prăpăstii, sorbindu-l îngereşte.
La fel, Zeiţă dragă, Fiinţă de dor pur

Deseară ce vei spune, biet suflet solitar,
Tu, inimă, uscată pe vremuri, ce vei spune
Fiinţei preafrumoase, preascumpe şi preabune
Ai cărei ochi deodată te-nviorară iar?