"Cantarea Cantarilor" este unul din cele mai frumoase poeme de dragoste care s-au scris vreodata si totodata cel mai controversat text biblic. Iubirea trupeasca dintre cei doi indragostiti - sincera si statornica - e o manifestare a frumusetii creatiei divine si a bucuriei de a trai.
Eu sunt obişnuinţa care implineşte fructul.
Sunt cel care constrânge femeia să prindă chip si să existe, astfel incât, mai
târziu, să aduc Domnului, in numele ei, nu un zâmbet slab risipit in vânt, ci o
anume pasiune, tandreţe, suferinţă…
Dacă dragostea ta nu este impărtăşită si devine implorare zadarnică pentru o răsplată a fidelităţii tale, si dacă nu ai forţa de a păstra tăcere, atunci, dacă exista vreun medic, mergi la el să te vindece. Căci nu trebuie să confunzi dragostea cu sclavia inimii. Dragostea care se roagă e frumoasă, dar cea care imploră este a unei slugi.
Si ne miram, bieti negustori de sentimente, ca in locul fericirii promise si multasteptate, sufletul nostru se chirceste sub povara unui sentiment coplesitor de neputinta si durere surda. Am vrea sa controlam dragostea, ca pe multe alte lucruri din viata noastra. Si dimpotriva, ni se pare ca dragostea este cea care ne controleaza.
Nu confunda dragostea cu delirul posesiei, care aduce cea mai cruntă suferinţă. Căci, in ciuda părerii comune, nu dragostea te face să suferi, ci instinctul proprietătii, care este contrariul dragostei.
Eşti trist? Adu-ţi aminte că-n jur atâţia sufăr. Şi că dureri mai grele în univers pot fi. Alege-ţi o femeie cu sânii albi, de nufăr. Să n-o iubeşti. Nici dânsa să nu poată iubi.
Cât timp voi încerca să umplu cu pietre marea nesfârşită? Dispreţuiesc şi libertinii, dar şi credinţa ipocrită. Voi merge-n Rai sau în Gheenă? Dar mai întâi e-adevărat C-aceste stranii ţări există? Care din voi le-a vizitat?
· 