Şi-mbrăţişaţi alături plangem, plangi blîndă, candidă vestală,
Din lacrimi liniştea sporeşte, ş-a fi tarziu pricepi ce-nsamnă. Continuarea →

Da, ploua… si suna umil
Ca tot ce-i iubire si ura-
Cu-o muzica trista, de gura,
Pe-aproape s-aude-un copil. Continuarea →

Si s-a pornit iubita
Si s-a pierdut in zare-
Iar eu in golul toamnei
Chemam in aiurare… Continuarea →

Intrasem in penumbra stapanitoarei unde
Strivite-n vrajmasia puterilor din jur,
Nici sufletele noastre nu-si mai puteau raspunde
Iar vorbele soptite loveau greoi si dur. Continuarea →

Aş vrea să te cuprind întreagă
În piept,
Dogorîtor
Să te topesc în sufletul meu cald
Cu tot ce ai Continuarea →

Imi esti aproape.
Prin noapte simt o palpaire de pleoape. Continuarea →

Iubeşti – când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună. Continuarea →

O, tu, cu ochi albaştri, cât de frumoasă eşti!
Aşa desigur sunt făpturile cereşti Continuarea →

Gradinile amagirii te-aşteaptă-acolo unde
Apusa tinereţe s-a ofilit de dor Continuarea →

Astazi, punand mana pe ochi,
m-am gandit ca esti frumoasa, ca te iubesc,
ca as vrea sa fii intotdeauna a mea…
Si gandul mi se parea cuminte si firesc. Continuarea →

Dar prin fereastra ta eu stau privind
Cum tu te uiţi cu ochii în lumină. Continuarea →

Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc. Continuarea →

Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele şi stea între femei
Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng. Continuarea →

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă. Continuarea →

De ce taci, când fermecată
Inima-mi spre tine-ntorn? Continuarea →

Cu-ale tale braţe albe, moi, rotunde, parfumate,
Tu grumazul mi-l înlănţui, pe-al meu piept capul ţi-l culci;
Ş-apoi ca din vis trezită, cu mâinuţe albe, dulci,
De pe fruntea mea cea tristă tu dai viţele-ntr-o parte. Continuarea →

Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi. Continuarea →

Asa-i iubirea mea, asemeni acestei largi cetati de unde,
Adancul ei se pierde-n taina nemarginirilor profunde Continuarea →

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, şi mor şi-n mine Continuarea →

Îti aduci aminte ziua când ti-am spus ca esti frumoasa,
Când cu buzele de sânge si cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamna te opreai încet, sfioasa,
Lasând gândul spre amorul înteles de-atâtea ori?… Continuarea →