Reia-mi al nemuririi nimb
Şi focul din privire,
Şi pentru toate dă-mi în schimb
O oră de iubire… Continuarea →

Cum dragostea-mi, mai mare ca veşnica natură,
Ţi-a zămislit adâncul din nou, în zeci de feţe?
M-am despoiat în taină, de-nalta-nvestitură,
Ca să-ţi îmbrac unica şi goala-ţi frumuseţe; Continuarea →

Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta Continuarea →

Atunci inima-mi bate şi sai ca din visare,
Şi parc-aştept… pe cine? şi pare c-a sosit.
Acest fel toată viaţa-mi e lungă aşteptare,
Şi nu soseşte nimeni!… Ce chin nesuferit! Continuarea →

Se tineau de inelare, miinile noastre,
intr-o veche, grea inserare. Continuarea →

Cuvintele tale si cuvintele mele
erau lipite, pentru ca
locul din care se nasteau
era unul si acelasi pentru amindoi. Continuarea →

Vederea lumii se-ndumbrea, cand noi
ne sarutam in piete si in scuaruri Continuarea →

Din ce în ce te stingi, te stergi
de peste sternul meu, faptura,
dâra lucinda si, de melci,
tandra arsura. Continuarea →

Se saruta, ah, se saruta tinerii subtiri
si indragostiti Continuarea →

Ea sta plictisita si foarte frumoasa
parul ei negru este suparat
mâna ei luminoasa
demult m-a uitat Continuarea →

Singurateca ea ma asteapta sa-i vin acasa,
In lipsa mea ea se gindeste numai la mine,
ea cea mai draga si cea mai aleasa
dintre roabele sublime. Continuarea →

Aceasta mare e acoperita de adolescenti
care invata mersul pe valuri, in picioare, Continuarea →

Spuneai că niciodată n-o să piară
Acel minut – si totuşi a pierit,
Aşa incât mi-am zis că o să moară
Si dragostea – dar, vezi, ea n-a murit. Continuarea →

Septemvrie… Cuvinte de iubire
poate n-au fost, eu nu le-am cunoscut. Continuarea →

Atat de nefericiti sa fim noi
incat sa trebuiasca sa ne iubim. Continuarea →

Dar într-o zi o fată – bat-o focul –
Mi-a-ntors din cale pasul obosit …
- Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit
Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?… Continuarea →

Tu esti o albă rugaciune
Nălţată-n templul sfânt al vieţei Continuarea →

O! Doamne, acele clipe ce repede pieriră…
Uscat e liliacul şi nu mai suntem doi. Continuarea →

Oh! alba dimineaţă, şi visul ce şoptea,
Şi norii albi — şi crinii suavi — şi balta clară,
Şi sufletul — curatul argint de-odinioară
Oh! sufletul! — curatul argint de-odinioară. Continuarea →

S-asculte dus si nici să-i vină
In minte cânturile-acele,
Să-i pară-o inimă streină
Că suferă si plânge-n ele… Continuarea →