Poartă-n ochi seninul. Poartă noaptea-n păr.
Nu i-am spus iubitei nici un adevăr. Continuarea →

O, nu ma tine ca pe jar,
Ca-mi plange sufletul amar!
Mă lasă dar, o noapte doar!
Frumoasa mea, deschide! Continuarea →

În miezul nopţii fara glas,
În negru ceas, în tainic ceas,
Oricat ai bate, nu te las
Şi nu-ţi deschid, iubite! Continuarea →

Dar ele n-au puterea ce-o are doar veninul
Din ochii tăi, din ochii verzi,
Lac unde-n tremur chipu-mi stînd răsturnat, îl pierzi… Continuarea →

Neînţeleasă bucurie
Ce mi-o dăruie clipita.
Aş da nopti de-astea – o mie,
Pentru-o noapte cu iubita.
Continuarea →

Valul des mi-ascundea disperarea,
Fata palidă, ochii fierbinti …
Cu tristetea-mi imensă ca marea
Am sfârsit prin a-l scoate din minti. Continuarea →

Îţi cer acuma mila ta, tu, singura-mi iubire,
Din hăurile-n care greu inima mea geme.
E-o lume plumburie şi fără strălucire
În care noaptea-i plină de spaime şi blesteme; Continuarea →

Au nu pricepi, iubita mea,
A inimilor rugă,
Că dragostea zadarnic vrea
De dragoste să fugă? Continuarea →

E de-ajuns să te privesc tăcut,
Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul,
Ca uitînd întregul tău trecut,
Tu să nu mai poţi pleca la altul. Continuarea →

Vino la mine
Chip ingeresc!
O, cum ma iubesti!
Cum te iubesc! Continuarea →

Am plans prin somn. Visasem
Din viaţa-mi că dispari,
Şi m-am trezit în noapte,
Şi-am plans cu lacrimi mari. Continuarea →

Pentru ce te zbuciumi si amar zambeşti?
Dragă-mi este alta, tu deloc nu-mi eşti. Continuarea →

Cu sprinten mers şi zvelte picioare statuare.
Eu mă-mbătam privind-o şi beam ca pe-un venin,
Din ochiul ei, cer vînăt de uragane plin,
Plăcerea ce ucide şi vraja care doare. Continuarea →

Ştiu, tainic, un iatac în care,
Gătită şi fermecătoare,
E-o fată-n veşnică-aşteptare. Continuarea →

− Îţi aminteşti extazul nostru vechi ?
− Ce tot îmi torci trecutul în urechi ! Continuarea →

Ah ! flăcările nu-ţi opri;
În inimă să-mi laşi căldură,
O, voluptate! o, tortură !
Diva ! supplicem exaudi ! Continuarea →

Ea-şi piaptănă părul şi cantă
Un cantec de vrajă al ei;
Te farmecă şi te-nspăimantă
Cantarea frumoasei femei! Continuarea →

În calde seri de toamnă cînd sorb cu adîncire
Mireasma care molcom din sînul tău adie,
Un ţărm al fericirii în mintea mea învie
Orbit de-o monotonă, fierbinte strălucire Continuarea →

Căci ea mă înţelege şi străveziu: în fine
Mi-e sufletul enigmă de ea doar dezlegată
Şi fruntea mea înaltă şi-adesea brobonată
Doar ea mi-o răcoreşte, cînd plînge lîngă mine. Continuarea →