Tu vezi doar aparenţe. Un văl ascunde firea.
Tu ştii de mult aceasta. Dar inima, firava,
Tot vrea să mai iubească. Căci ni s-a dat iubirea
Aşa cum unor plante le-a dat Alah otrava. Continuarea →

Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul
unui vartej de emotii, acele emotii care fac ochii sa
straluceasca, oftatul sa surada,
si care elibereaza sentimentele inimii. Continuarea →

În dragoste cuvântul e de prisos oricând,
În dragoste se tace sau se suspină-n taină
Vorbesc doar ochii mistuitor arzând Continuarea →

Ochii ei şoptesc iubirea,
Buzele-mi nu spun nimic.
Grea, ce grea e despărţirea
Chiar pentr-un bărbat voinic. Continuarea →

A mea tînără taină afund rămîne-ascunsă
În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit;
Iar cînd inima-mi bate de sila ei împunsă
L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit!
Şi singură-n tăcere o simt iar tremurînd Continuarea →

Cât de sărac e-acela ce nu poate să spună:
“Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii!”
Cum poate el să simtă în zori uimirea firii
Şi noaptea vraja sfântă a clarului de lună? Continuarea →

Iubirea naşte-în cel iubit iubire:
de chipul lui am fost robită foarte,
şi-acum, la fel, îmi bîntuie-în simţire. Continuarea →

Şi trăia doar c-un gând – s-o iubesc mereu,
Şi trăia – să mă poată iubi. Continuarea →

Voi suge-otrava binecuvîntată,
Adormitoare-a vechilor torturi,
Din vîrfu-acestor sîni rotunzi şi duri
În care n-a fost suflet niciodată. Continuarea →

Îţi sorb-dumnezeiască voluptate,
Lăuntric imn cu mlădieri suave
Din pieptul dornic gemetele toate,
Şi inima-ţi cînd plîngi, s-aprinde, poate,
Străluminînd de perlele jilave ! Continuarea →

Ştiu să-mi aduc aminte de clipele senine
Şi-mi văd din nou trecutul în poala ta pitit;
Căci unde vraja-ţi dulce o pot găsi mai bine
Decît în blîndu-ţi suflet şi-n trupul tău iubit? Continuarea →

Mi-e dată-a despărţirii sfîşiere,
de vreme ce iubirea n-o pot cere. Continuarea →

De e frumos ce ochii mei zăresc ,
De ce-o tăgăduieşte lumea oare ?
Sau nu-i frumos ? mai e ochi omenesc
Cel tulburat de-a dragostei vîltoare ? Continuarea →

Erau prea roşii trandafirii,
Prea neagră iedera pe ram.
Cad jertfă deznădăjduirii,
De cum te mişti, că nu te am. Continuarea →

Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător,
Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare,
Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore –
Fata căreia şi-n ceruri îngeri îi spun Lenore?”
Spuse Corbul: ,,Nevermore”. Continuarea →

Pămîntul de mi-ar fi întreg
Adus în dar,
Adus în dar,
Din toate-aş şti să te aleg
Pe tine doar,
Pe tine doar! Continuarea →

Dacă prin ochi iubirea se rosteşte,
nu ştiu alt semn mai limpede s-arate
ce foc îndur; ţi-ajungă el din toate,
stăpîne drag, şi milă-mi dovedeşte. Continuarea →

Da-mi cupa si ulciorul! Sa bem fermecatoare
Faptura plamadita din roua si eter!
Câte minuni ca tine zeflemitorul cer
De mii de ori schimbat-a în cupe si ulcioare? Continuarea →

Te iubesc ca planta care nu înfloreşte niciodată
dar păstrează în ea lumina florilor ascunse. Continuarea →

Veşmîntul tău multicolor
Cu inima ţi-l potriveşti;
Nebună, tu mă-nebuneşti,
Şi te urăsc, cum te ador! Continuarea →