Sfaturi in dragoste
Sfaturi in iubire
Sfaturi in iubire
Viata nu se masoara in numarul de respiratii pe care le ai, ci in momente care iti taie rasuflarea.
Uneori iubim soarele, alteori iubim noaptea… uneori avem nevoie de dragoste, alteori avem nevoie de singuratate, dar intotdeauna avem nevoie de DUMNEZEU!
Puterea caracterului stă in dragoste …
Lumea te invata sa aduni, Hristos te invata sa imparti!
Nu murmura ca nu capeti ceea ce doresti, fii multumitor ca nu primesti ceea ce meriti!
Nu te teme de ziua de maine, Dumnezeu este deja acolo…
Daca stai sa judeci oamenii nu mai ai timp sa-i iubesti.
Da-i lui Dumnezeu acel loc in inima ta pe care Îl are El in Univers.
Te-ai nascut sa fii original, nu sa mori o copie…
Daca vezi pe cineva fara zambet, daruieste-i unul de-al tau…
Fii rabdator cu greselile altora; ei trebuie sa aiba rabdare cu ale tale.
Nu exista fericire mai mare decat sa stii ca ai facut viata cuiva mai buna.
Râsul dezvaluie adesea chipul de copil al adultilor…
Dragostea nu priveste cu ochii, ci cu sufletul…
Daca nu ai nici un motiv pentru care sa mori, nu ai nici o motivatie pentru care sa traiesti…
Fii cu curaj! Sterge-ti ochii! Adesea căderea e un mijloc de a te ridica mai sus…
Nu renunta la călătorie din cauza ploii de dimineată.
Iubirea este o prietenie care a luat foc.
Mai bine un diamant cu defect decât o piatră perfectă.
Dragostea e o taină, nu traieste decât in adâncul inimilor.
Sa iubesti pentru a fi iubit e omenesc, dar sa iubesti pentru a iubi e aproape ingeresc.
Sfaturi in dragoste
va multumesc din suflet pentru sfaturile primite,poate o sa reusesc sa ies din starea asta,va doresc numai bine.
Raspuns pentru andreea la ultimul comentariu:
Ai facut foarte bine ca ai fost sincera cu prietenul tau, o relatie de iubire adevarata se bazeaza pe sinceritate si incredere…. prietenul tau e un om deosebit si aceasta intamplare nefericita ti-a dat prilejul sa il cunosti cu adevarat…
Nu te lasa influentata de cuvintele rautacioase ale unchiului tau… ceea ce a spus nu a facut decat sa rasuceasca cutitul in rana, ca si de altfel toate reprosurile tatalui tau adoptiv… oamenii astia nu tin la tine cu adevarat, iar din modul in care au tratat problema ta, inteleg ca sunt persoane mai putin evoluate spiritual si cu un nivel de educatie si instruire scazut… pentru ca la baza rautatii sta de obicei prostia, incapacitatea de a intelege cum stau lucrurile in mod real… poate ca si incercarea ta de a-ti depasi conditia, de a te emancipa, ii face oarecum invidiosi… se simt poate priviti de sus, de la un nivel care lor nu le este accesibil… un motiv in plus sa-ti continui studiile si sa-ti cladesti un viitor care sa-ti permita sa te rupi de influenta lor nefasta…
Ai nevoie sa traiesti in alta lume, mai toleranta si mai iubitoare…. nu te lasa coplesita de rautatea lor, nu-ti dori sa mori, dimpotriva, doreste-ti sa traiesti ca sa le demonstrezi cat de mult gresesc cu modul asta de gandire…
Pana vei reusi sa fii pe picioarele tale, incearca sa eviti discutiile cu ei… gaseste-ti ceva de facut prin casa, spune ca nu ti-e bine sau esti obosita, sau ai de invatat pentru scoala… cand mergi acasa, ia-ti eventual teme de facut, cauta sa stai mereu ocupata ca sa ai motiv sa ii eviti…
Poate pe perioada vacantei ar fi bine sa iti iei un job, in felul asta castigi si niste bani si ai motiv sa stai mai putin pe acasa…
Ceea ce a spus unchiul tau, dovedeste o gandire grobiana… poate ca un lucru folosit de altcineva il poti arunca, dar nu faci la fel cu oamenii… de oameni nu te folosesti ca de obiecte pentru ca apoi sa ii arunci cand nu-ti mai trebuie…
Din pacate, lumea e plina de astfel de barbati neciopliti, care se folosesc de femei ca de niste obiecte sexuale, le considera proprietatea lor si cred ca au dreptul sa se foloseasca de ele dupa bunul lor plac… intr-adevar, asta e o mentalitate de ev mediu… slava Domnului ca intre timp omenirea a mai evoluat si a inceput sa acorde femeii locul binemeritat in societate…
Ar trebui sa te gandesti serios ca dupa ce termini liceul si te inscrii la facultate, sa iti iei si ceva de lucru, in felul asta nu o sa mai depinzi de familie si o sa ai motive sa ii eviti, pentru ca a lucra si a studia te va tine ocupata mai tot timpul… cu cat iti vei prelungi mai mult sederea si contactul cu familia (si ma refer in primul rand la tatal tau adoptiv, care are probleme serioase cu bautura si probleme de comportament), cu atat mai mare este riscul sa faci vreo depresie…
Fii desteapta, invata sa anticipezi care va fi urmatorul pas, ce va urma in viitorul apropiat sau indepartat, cum sa faci ca sa-ti fie mai bine! Nu te lasa prada disperarii, leacul cel mai bun este actiunea! Daca ai mereu cate ceva de facut, mintea ta va fi ocupata si in felul asta o sa te gandesti mai putin la cei care incearca sa-ti otraveasca sufletul cu vorbele lor pline de rautate…
aveti foarte mare dreptate tatl meu crede ca sunt o curva ,asa ea zis mamei mele si are impresia ca eu nu fac nimic bine niciodata.insa eu si prietenul meu avem planuri legate de viitor,am vrea sa ne mutam impreuna dupa ce termin scoala ,sa nu mai depind de tatl meu care ii scoate mereu ochii mamei ca imi da bani,am vrea sa ne facem o familie impreuna si sa nu mai luam in considerare vorbele rele dar totusi ne afecteaza destul de mult ceea ce se intampla.este o decizie buna daca am face acest pas si sa locuim impreuna?ma gandesc ca sa am vedea cum decurge viata in doi,daca ne potrivim cu adevarat si cum ne vom simti.mama mea intr-una din discutii mi-a dat de inteles si chiar a spus ca dupa scoala am putea sa ne gasim gazda,sa locuim amandoi dar tati nu cred ca va fi de acord.dati niste sfaturi minunate si va multumesc anticipat.va doresc numai bine si multa sanatate.
aici pot sa ma descarc,aveam nevoie sa comunic cu cineva din afara.nu-mi mai place deloc sa stau singura,mi-e frica de acest lucru.ce fel de dovada as putea sa-i arat prietenului meu ca m-am schimbat si ca sunt altfel de om,as vrea sa-i arat cat de mult il iubesc si urmeaza sa fie si ziua lui dar nu stiu ce fel de cadou sa-i fac.uneori ma gandesc ce rost are viata mea si ma tulbura acest gand .totodata as vrea sa-l ajut si pe el sa fie mai comunicativ,sa nu se mai enerveze repede.
andreea, decizia sa locuiti impreuna, daca si el doreste asta, mi se pare ok. Asa aveti ocazia sa va cunoasteti mai bine inainte de a decide daca sa ramaneti sau nu impreuna… Dar, pentru ca lucrul asta sa fie posibil, trebuie sa aveti independenta financiara… daca vei avea banul tau, nu ai nevoie de acordul tatalui tau, in fond esti majora… nu te-as sfatui insa sa il lasi pe prietenul tau sa te intretina, pentru ca in felul asta devii dependenta de el… in situatia in care v-ati desparti, ar trebui sa te intorci iar la familie si va fi si mai rau decat acum…
In ceea ce-l priveste pe tatal tau, incearca sa-l ingnori, cu toate apelativele si rautatile lui…
andreea, in ceea ce-l priveste pe prietenul tau, sa stii ca baietii sunt mai putin comunicativi ca fetele… ei isi arata altfel iubirea… daca e tandru cu tine, daca te protejeaza, daca iti intelege framantarile, inseamna ca te iubeste… nu incerca sa-l schimbi, iubeste-l asa cum este, cu bune si rele…
Daca insa inainte era mai comunicativ si acum nu mai este, probabil ca este inca frustrat de tot ceea ce s-a intamplat…
Daca vrei sa fie mai bun cu tine, trateaza-l cu respect, priveste-l ca pe eroul tau, salvatorul tau, pentru ca intr-adevar asa si este… ti-ar fi fost extrem de greu sa treci de una singura prin ceea ce ti s-a intamplat daca nu il aveai pe el… spune-i cat de fericita esti ca ti-e alaturi, ca te intelege, spune-i cat de mult il apreciezi… de ce-ti spun asta: oamenii au tendinta de a-si modela comportamentul in functie de modul in care ii consideram, buni sau rai…
Daca vrei sa ii arati ca intr-adevar te-ai schimbat, incearca sa corectezi la tine ceea ce stii ca il deranjeaza… cand se supara, vezi ce l-a suparat si incearca sa eviti data viitoare… poate vorbesti prea mult fara rost si il obosesti, poate il contrazici, poate ca esti prea posesiva si geloasa, poate ca il sufoci prea mult cu iubirea ta… poti sa-l iubesti, dar sa-i dai spatiu de miscare… sau poate ca uneori il ignori… dovedeste-i ca ai ochi numai pentru el, nu socializa si nu flirta cu alti baieti… cam astea sunt in general motivele pentru care baietii sunt nemultumiti de prietena lor…
Spune-i: “poate ca in trecut m-am purtat aiurea, dar acum iubirea noastra a trecut la alt nivel, imi dau seama cat de mult insemni pentru mine, am realizat asta cand s-a pus problema sa ne despartim … atunci cand era sa te pierd am inteles cat de pustie mi-ar fi viata fara tine… si faptul ca te-ai intors la mine m-a facut sa inteleg ca esti un om cu un suflet deosebit si ca ma iubesti… simt ca m-am maturizat, ca am devenit mai responsabila, incep sa inteleg unde am gresit si sper din tot sufletul ca nu o sa te mai supar… “
N-am idee ce cadou sa-i dai de ziua lui… pe langa ceva util si care i-ar face placere, incearca sa-i daruiesti ceva cu o incarcatura simbolica deosebita, un cadou mai romantic… spre exemplu, un album cu poze cu voi doi, momente fericite petrecute impreuna si cu tot felul de citate si comentarii de dragoste… sau poti face un videoclip cu imagini cu voi doi, pe un fond muzical mai romantic, o melodie care stii ca-i merge la suflet… si de asemenea cu citate, reflexii despre voi doi sau despre iubire in general… trebuie sa incerci sa fii cat mai creativa de dragul lui, dar bineinteles ca te poti inspira si de la altii… ideea de baza nu e sa compui neaparat ceva, dar ceea ce postezi acolo sa exprime ceea ce simti pentru el… ideea e de cadou cat mai personalizat, unic, ceva facut special pentru el… in orasele mari exista centre unde se pot face cadouri personalizate la comanda… si fa-i un tort cu manuta ta, chiar daca o sa-i faca si mama lui, daca va avea 2 torturi de ziua lui se va simti iubit si apreciat…
multumesc din suflet ca macara ici cineva incearca sa ma ajute,faptul ca am putut gasi pe cineva care sa-mi dea aceste sfaturi ,ma face sa gandesc mai bine. intr-adevar cu prietenul meu ma inteleg foarte bine,pot spune ca am luat-o de la zero si incerc sa nu mai fac anumite greseli pentru ca nu stiu cum mi-as concepe viata fara el.de ajutor imi sunt si parintii lui pentru ca de ficare data cand ma duc la ei la tara ma fac sa ma simt foarte bine si sa uit de tot ceea ce mi sa intampla,mai ales mama lui care este o femeie minunata si incerca sa-mi ofere sprijinul ei neconditionat.chiar in week-end-ul acesta am fost acasa si stateam afara cu mami si doua dintre surorile mele mai mici,stand noi de vorba dintr-una in alta mami plangand, a zis ca a vazut ca nu-mi mai place sa ma duc pe acasa si ca zic ca mai bine nu as mai fi.stiind si ea ca am luat un pumn de pastile,deoarece i-am zis ca nu mai suporta acea durere din suflet si vroiam sa stie macar pe jumatate cum ma simt eu.nu am fost un copil rau,dincontra am invatat mereu si am incercat sa-i fac mandri de mineiar viata sexuala mi-am inceput-o dupa ce am facut 18 ani.tatal meu de fiecare data cand prinde ocazia si asta se intampla mereu ii scoate ochii lu mami si reproseaza tot felul de lucruri “ca uite ce am facut” iar mama prietenului meu a stiut de la inceput de noi doi ca am facut dragoste si ne-a inteles si nu ne-a reprosat nimic, pe cand eu de teama cum vor reactiona parintii mei nu le-am zis nimic pentru ca stiam ca nu o sa fie de acord,mai ales tati.care acum nu ma mai suporta deloc.nu-i ncio problema pentru intarziere si inca o data multumesc din suflet.as fi vrut sa citeasca si prietenul meu aceste sfaturi dar tocmai pentru ca nu a fost de acord sa mai spun nimanui ce am patit ,nici nu stie ca am scris aici.el doreste sa ma protejezee toate relele.
Raspuns pentru andreea:
Ma bucur sa aflu ca esti un copil atat de bun si lupti sa-ti faci un viitor. Din cate inteleg, mama ta este de partea ta, dar nu prea are nici un cuvant de spus in fata tatalui tau vitreg… mai ales cand bea si face scandal… crezi oare ca el vrea sa te determine sa te mariti ca sa nu se mai ocupe de intretinerea ta? Cand iti spune ca a facut atatea pt tine, ca ti-a dat bani, tu intreaba-l: “Dar nu asta trebuie sa faca un parinte? Eu imi vad de treburile mele. In momentul de fata ceea ce trebuie sa ma preocupe e invatatura, pentru ca e greu pentru o fata sa isi ia un serviciu bine platit daca nu are studii. Nu ma preocupa maritatul acum, o sa vina si asta mai tarziu cand o sa am stabilitate profesionala si financiara.” El iti scoate ochii pentru un lucru firesc… chiar daca ti-e doar tata adoptiv, faceti acum parte din aceeasi familie… si intr-o familie rolul fiecaruia e clar stabilit…
In ceea ce priveste faptul ca ti-ai inceput viata sexuala la 18 ani, daca la anii astia ai drept de vot, se considera ca ai destul discernamant incat sa decizi singura si daca vrei sa ai relatii intime cu un baiat sau nu…
Eu iti doresc din tot sufletul sa gasesti in tine multa forta interioara si ambitie ca sa reusesti ceea ce ti-ai propus, in ciuda tuturor obstacolelor…
tocmai ca nu inteleg atitudinea lui de face asa.oare unde vrea sa ajunga de mereu imi reproseaza si se cearta cu mami pe tema ca mi-am inceput viata sexuala.ca nu i-am zis si lui ca fac acest lucru,pai daca ii ziceam nu era de acord .prietenul meu nici nu vrea sa mai auda de el pentru felul in care face.unchiul meu mi-a zis ca mai bine nu ziceam la nimeni si plecam de acolo dar nu am outut sa ascund asta mai ales fata de prietenul meu si continui totul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,nu sunt genul asta de persoana.tot unchiul meu a spus ca probabil prietenul meu este un taranoi de a ramas cu mine dupa acel incident ca majoritatea baietilor nu accepta asa ceva.eu nu-l cosider asa si nu sunt in masura sa-l judec cum este dar nu trebuia sa afirme acest lucru.nu stiu cum sa mai fac fata la tot si sa trec peste ele.uneori as vrea sa fug departe de toate locurile aatea si sa nu mai stie nimeni de mine sau im doresc sa mor.asa este ,mami este de partea mea chiar daca l-a inceput i-a fost greu,am inteles-o ,chiar imi spunea cand am vorbit cu ea la telefon ca nu poate sa ne lase pe niciunul fiindca suntem copiii ei.multumesc.
multumesc pentru sfaturile primite si ca problema mea afost luata in serios dar as mai vrea sa stiu cum pot rezolva si problema cu parintii.
Raspuns pentru andreea:
Regret ca iti raspun atat de tarziu, dar am fost intr-o mica vacanta… undeva departe de civilizatie, deci fara internet…
Acum imi explic mai bine de ce esti asa, mereu in defensiva. Comportamentul parintilor, modul in care ei te judeca, te fac sa fii atat de inhibata, sa nu poti reactiona atunci cand te simti amenintata. In loc sa te aperi, sa devii combativa, tu te faci mai mica si bati in retragere… din pacate, asta da si mai mult curaj unui eventual agresor…
Inteleg ca tatal tau vitreg are probleme cu bautura… faptul ca-si justifica lucrul asta prin ceea ce ti s-a intamplat, e doar un pretext… orice persoana marcata de un viciu isi va cauta motive care sa-i sustina dependenta… Mama ta pare sa nu prea aiba nici un cuvant de spus in fata lui, dar – ca mama – ar trebui sa fie mai calda si mai intelegatoare cu tine…
Parintii tai – si lucrul asta il observ si in multe alte familii – nu-ti acorda acea iubire neconditionata pe care orice parinte e dator sa o ofere copilului sau, daca vrea sa creasca sanatos, fara traume psihice…
Ar trebui sa ii intrebi: “De ce va preocupa mai mult gura lumii si prejudecatile voastre decat starea mea? V-ati intrebat cum ma simt, daca sunt sanatoasa, daca sunt fericita si linistita in sufletul meu? V-ati gandit ca problemele mele de sanatate sunt pe fond psihic din cauza atmosferei de scandal din familie? Va ganditi oare ca motivul pentru care nu vreau sa trec mai des pe acasa e ca nu ma simt bine aici? Ca nu-mi place atmosfera de cearta? Ca nu simt intelegere si caldura din partea voastra, doar reprosuri?
Prietenul meu m-a ajutat, mi-a fost suport moral, langa el ma simt bine, ma simt inteleasa si protejata… Mi-am inceput viata sexuala la aceeasi varsta ca majoritatea fetelor din generatia mea… Generatia actuala e mai precoce cu 2-3 ani fata de generatia voastra… Acum am 18 ani, deci sunt considerata un adult… de ce nu aveti incredere in mine… de ce in loc sa ma sustineti, sa ma incurajati, sa ma ajutati sa trec mai usor peste incercarile vietii, voi aruncati in mine cu noroi?
De ce nu putem pura o discutie sincera, in care eu sa va pot spune tot ce am pe suflet, sincer si fara teama ca o sa reactionati urat? Voi asteptati sa va spun ceea ce vreti voi sa auziti, nu ceea ce simt si gandesc cu adevarat… “
Cam asta ar trebui sa le spui, dar ma tem ca n-o sa ai curajul, exact din cauza modului in care vor reactiona… aveti mari probleme de comunicare, tu te temi sa le spui in fata ce crezi si ce simti, iar ei vor ca tu sa fii obedienta si sa faci doar ce spun ei… dar fara sa-ti traiesti propriile experiente, fara sa iei propriile decizii nu te vei putea maturiza… desigur, unele decizii pot fi gresite, dar din greseli invatam sa suportam consecintele cu responsabilitate si mai ales invatam sa nu mai repetam acele greseli… si cand un copil greseste, aici intervine rolul parintelui, care trebuie sa-l ajute sa se redreseze, sa-si regaseasca echilibrul, sa-l sfatuiasca, dar cu calm, intelegere si mai ales cu multa iubire… cearta, reprosurile nu sunt constructive, de cele mai multe ori, pentru ca subconstientul omului nu recunoaste cuvantul “nu”…
Nu prea ai ce face in momentul de fata, inca depinzi financiar de ei… dar cauta sa iti termini scoala si sa te rupi cumva de familie, sa-ti croiesti propriul drum in care sa nu depinzi de ei… si pentru sanatatea ta fizica si psihica, nu mai pune atata la suflet tot ceea ce-ti spun ei… gandeste-te la ei cu condescendenta, de pe pozitie de superioritate cumva… asa sunt ei, nu sunt capabili sa inteleaga ce se petrece in sufletul tau, nu-ti vor raul, iar tot raul pe care ti-l fac il fac inconstient… asa se pricep ei sa te creasca si sa te educe, sunt persoane putin instruite, nu au cunostinte de psihologie, nu-si dau seama de consecintele vorbelor lor… si din pacate, se lasa manati mai mult de prejudecati decat de sentimente…
E usor sa dai verdicte, sa spui de cineva ca e dus cu capul, fara sa incerci sa identifici unde e adevarata problema… varsta adolescentei este cea mai dificila perioada din viata unui om… la tine, la problemele specifice varstei s-au adaugat si alte probleme (cele din familie, incidentul cu tipul asta, supararea prietenului tau), de aceea ti-e atat de greu… eu zic sa incerci sa te aduni si sa te apropii de acei oameni care tin la tine si te respecta , cum ar fi prietenul tau si familia lui… sa incerci sa-ti cresti stima de sine, sa-ti spui mereu: “sunt cu mult mai buna decat cred parintii mei!”… crede in tine, priveste cu optimism in viitor, ai o varsta atat de frumoasa, trebuie doar sa treci hopul asta si ai sa vezi ca lucrurile se vor imbunatati in curand… si stii cum se spune, “ceea ce nu te omoara, te face mai puternica”…
Incearca sa inveti ceva din ceea ce ti se intampla acum, nu proceda la fel ca parintii tai, propune-ti ca tu sa fii un parinte mai bun si mai intelegator cand vei avea proprii tai copii…
este adevarat nu le pot spune totul in fata ,tot ceea ce simt tocmai pentru faptul ca ma va judeca si intelege gresit.cand am avut o discutie cu tatal meu a trebuit sa tac si sa ascult,pentru ca mereu aduce vorba de cate a facut pentru noi,si ma simt ca si cum mi-ar scoate ochii.upa ce am avut parte de acel incident cu tipul ala ,hotarasem cu prietenul meu sa ne ducem la fieare sfarsit de saptamana si acasa la ai lui si la ai mei,dar tati s-a suparat si mai rau,ca el imi da bani,are grija de mine etc ,iar lui nu-i convine asa ceva ca nu suntem luati(casatoriti ) sa facem asa.daca vreau asta sa ma mut la el.i-am zis ca nu ma mut la el,pentru ca vreau sa termin clasa a12-a ,sa iau bac-ul si apoi sa intru la facultate.deci din punctul asta de vedere nu ar trebui sa-si faca griji.ba chiar a incercat sa dea in mami si a facut scandal de fata cu mine si prietenul meu.
buna!sunt alex implinesc 10 ani si iubesc o fata de 11 si nu stiu sigur daca ma place in primele zile a fost mai bine dar acum nu stiu imi dati niste sfaturi?
Daca va plk unul pe altul totul o sa fie bn daca nu atunci… mult succes. Incearca sa o recuceresti si tine minte nu iti fie frica/rusine sa iti arati sentimentele pt ea.
alex, cand ea a acceptat sa se intalneasca cu tine, inseamna ca te-a placut din punct de vedere fizic si i-ai facut o prima impresie buna… dar partea grea de-abia de acum incepe… cand ajungeti sa va cunoasteti mai bine… intelege un lucru: ceea ce o atrage pe o fata la un baiat nu este atat fizicul, cat personalitatea… daca esti un tip sigur pe tine, cu simtul umorului, un bun vorbitor, nu poti da gres… foarte importanta e comunicarea, deci incearca sa comunici cu ea ca de la suflet la suflet, spune-i anumite trairi ale tale, anumite intamplari mai deosebite din viata ta, ce ai simtit atunci, ca si cum e prima persoana careia ii impartasesti asemenea lucruri intime despre tine… si fa-o sa isi deschida si ea sufletul in fata ta, sa iti impartaseasca anumite trairi ale ei… spune-i ca e frumoasa, fii protector cu ea, fa-o sa se simta speciala langa tine…
Daca nu esti experimentat cu fetele, si imi inchipui ca la 10 ani nici nu poti fi, fa-ti un scenariu inaintea fiecarei inatalniri, unde o sa mergeti, ce o sa faceti, ce o sa vorbiti, ce lucruri amuzante o sa-i spui… iar daca va interveni ceva neprevazut invata sa te adaptezi din mers… Succes!
va rog din suflet sunt disperata.mi-a spus ca am doua saptamani la dispozitie sa fac orice numai sa repar ce am stricat altfel s-a terminat.
Raspuns pentru andreea:
Nu am reusit sa-ti raspund pana acum, au fost probleme tehnice cu site-ul.
Ai postat comentariul tau pe doua pagini diferite, ti-am dat acelasi raspuns pe fiecare…
Ceea ce ti s-a intamplat e ingrozitor. Numai cine a trecut prin asa ceva te poate intelege cu adevarat. Tu ai fost victima unui viol. Agresorul nu a folosit forta fizica asupra ta, ci presiunea pshologica, amenintandu-te ca iti va face viata un iad, ca te va desparti de prietenul tau, ca te va face de ras in fata parintilor. Chiar daca nu ai rani fizice pe corp, au ramas ranile din suflet si acestea sunt mult mai ingrozitoare.
In mod normal, in astfel de situatii se merge imediat la politie pentru a face plangere si ar fi indicat sa poti aduce probe materiale care sa confirme ceea ce s-a intamplat (de regula se ia o proba de sperma daca violatorul nu a folosit prezervativ, de aceea este indicat ca victima sa nu faca baie dupa viol) sau eventual martori. In lipsa probelor, e destul de dificil de demonstrat ca ai fost victima unui viol. E cuvantul tau impotriva cuvantului agresorului. Daca victima e minora, e obligatoriu ca unul din parinti sa fie de fata. Spui ca in cazul tau nu se poate face nimic, ca respectivul are relatii in politie.
Poate ca ceea ce s-a intamplat putea fi evitat daca nu acceptai sa stai in gazda, tu, o fata tanara, fara experienta, singura, cu mai multi baieti in preajma.
Ai si tu partea ta de vina. Nu trebuia sa vorbesti despre faptul ca nu ai tata in fata unui necunoscut caruia nu-i cunosti intentiile. Vorbesti de parinti, deci inteleg ca ai totusi un tata adoptiv. Nu stiu care sunt relatiile tale cu el, dar tipul asta a dedus probabil din contextul povestii tale ca esti vulnerabila, lipsita de aparare, deci o victima sigura. Si mai este si psihologia ta de victima. Sunt si alte fete singure si lipsite de aparare, dar sunt bataioase, combative, ar fi in stare de orice, sa se lupte cu agresorul, sa infiga in el primul obiect taios care le cade in mana… unor astfel de fete nu prea li se intampla lucruri de astea… dar probabil ca in cazul tau conteaza mult si faptul ca ai avut o viata grea care te-a marcat si te-a facut sa fii tematoare si sa te simti lipsita de aparare in fata vicisitudinilor vietii… De aceea te-ai lasat cuprinsa de teama si ai cedat…
Sa-ti fie clar pe viitor: cand cineva te ameninta cu ceva, ameninta-l si tu cu ceva si mai ingrozitor… orice om are o slabiciune, un punct vulnerabil, foloseste-te de asta… Atacul e cea mai buna aparare… Nu mai lasa pe nimeni sa-ti faca rau…
Ceea ce ma mira pe mine e faptul ca cei apropiati par sa nu realizeze drama prin care ai trecut… mai ales prietenul tau… Dupa ce ca ai suferit o trauma emotionala ingrozitoare, el pare sa nu realizeze ceea ce se intampla cu tine, suferinta ta, revolta pentru ceea ce ti s-a intamplat si regretul de a nu putea face nimic pentru ca cel vinovat sa plateasca pentru fapta lui… La prietenul tau ai alergat prima oara si i-ai spus ce ai patit, deci de la el aveai cele mai mari asteptari ca te va intelege si te va ajuta…
De ce se pune pe el pe locul intai cu gelozia lui? Spune-i ca TU esti prima victima aici si nu el… Ca ar fi cazul sa inceteze cu amenintarile si lamentarile… desi o parte din furia lui este justificata pentru ca te-ai confesat acestui tip, ai incercat o apropiere de el, poate simteai nevoia sa discuti cu cineva, sa socializezi, fara alte intentii insa si fara a anticipa urmarile… e furios ca te-ai lasat prea usor santajata, nu ai ripostat, dar ar trebui sa inteleaga ca asa functionezi tu din punct de vedere psihologic… te crezi o fiinta vulnerabila si cauti protectie… si in primul rand cauti protectie in bratele lui… de ce nu-ti ofera acea protectie in momentul de fata, de ce nu incearca sa-ti aline sufletul ranit? Ce face el? Pune sare pe rana, te ameninta cu despartirea in loc sa incerce sa-ti usureze suferinta… Ori nu realizeaza cosmarul prin care treci, ori poate e cuprins si el de furie ca nu poate face nimic impotriva agresorului si atunci isi rasfrange toata furia asupra ta…
Spui ca esti de ceva timp prietena cu el si il iubesti… ceea ce face el (amenintarea cu desparirea) poate fi o reactie de moment la ce s-a intamplat, e explicabil din punct de vedere psihologic… si pentru el a fost un soc ce s-a intamplat, dar daca dupa ce trece socul initial continua sa iti faca zile amare, poate ca el nu te iubeste atat cat sperai tu… de dragosteli, mangaieri etc. e bun orice baiat, dar iubirea se dovedeste tocmai in aceste momente grele… iubirea presupune empatie, adica sa poata sa se puna in pielea ta si sa isi dea seama prin ce treci… iubirea inseamna sa puna dorintele tale inaintea dorintelor lui… iubirea inseamna sa te poata ierta daca ai gresit … pentru ca greseala ta nu consta in intretinerea de relatii sexuale cu alt tip (asta a fost impotriva vointei tale), greseala ta e ca esti prea tematoare, prea naiva si credula…
Si nu mai inteleg ceva: ce ar vrea el sa faci acum? Faptul e consumat… Nu mai poti intoarce timpul inapoi… Ce vrea el sa faci de ti-a dat termen de 2 saptamani? Nu inteleg… Daca nu-si schimba atitudinea fata de tine, daca nu dovedeste compasiune fata de ceea ce ti s-a intamplat, TU ar trebui sa-l parasesti si nu invers… pentru ca nu-ti ofera iubirea, intelegerea si protectia de care ai nevoie…
In alta ordine de idei, sa stii ca ceea ce ti s-a intamplat nu va trece asa de usor… iti va fi destul de greu sa poti depasi acest incident si sa mergi mai departe… in tarile civilizate, victimele unui viol beneficiaza de consilere psihologica gratuita… si la noi exista legea asta, dar mai trebuie dovedita fapta, si intrucat politia nu te-a ajutat… mai exista fundatii si organizatii non-guvernamentale (ONG) care ti-ar putea facilita intalnirea cu un psiholog… fara sa platesti sedintele… dar iarasi nu stiu cat de eficiente sunt aceste organizatii, ca pe hartie lucrurile arata bine, dar cand e vorba sa primesti ajutor, e mai greu…
Daca esti la scoala inca, vezi ca trebuie sa existe un psiholog sau consiler al scolii care te-ar putea ajuta, cu care sa discuti despre cele intamplate, pentru ca asta e o situatie prin care e greu sa treci de una singura, ai nevoie de sfaturile unui specialist… psihologul scolii e obligat sa pastreze confidentialitatea in legatura cu ceea ce-i spui, altfel isi pierde licenta… Ce vreau sa spun e ca procesul de recuperare e lung… te va bantui ceva timp gandul si amaraciunea a ceea ce ti s-a intamplat…
In prezent imi pare ca tu esti inca in stare de soc… si prietenul tau ti-a accentuat si mai mult starea… spui ca iei pastile si nimeni nu te intelege… te simti singura si parasita…
Chiar parasita si neinteleasa de toti daca te-ai simti, trebuie sa stii ca nimeni nu e niciodata singur, chiar daca crede asta, pentru ca exista cineva deasupra tuturor lucrurilor: Fiinta Suprema, Dumnezeu….
Daca ai in tine macar o farama de credinta, agata-te de ideea asta si cere ajutor divin… du-te la biserica sa te reculegi sau undeva in natura, intr-un loc linistit… incearca sa te rogi cu cuvintele tale daca nu stii nici o rugaciune… daca te rogi sincer si cu speranta, vei primi un raspuns, ceva care te va alina, un ajutor nesperat care vine tot prin oameni… poate chiar din partea prietenului tau, care se va reintoarce la tine…
Cel mai important lucru e sa isi recapeti din nou armonia interioara, sa nu te lasi cuprinsa de depresie, sa gasesti in tine forta interioara necesara ca sa depasesti acest incident regretabil… Daca vei reusi asta, cu sau fara prietenul tau, vei putea sa mergi mai departe…
Pe masura ce te vei maturiza, poate ca vei avea si alte relatii… prietenul tau de acum nu va fi primul si ultimul baiat din viata ta… si vei intelege peste ani ca baietii vin si pleaca din viata unei fete, dar cei care conteaza cu adevarat sunt cei pe care te-ai putut baza in momente dificile… Sex si mangaieri iti poate oferi orice baiat, dar cand e vorba de compasiune, protectie, intelegere, astea ti le poate oferi doar baiatul care te iubeste cu adevarat…
Cam astea au fost lucrurile pe care am considerat necesar sa ti le spun… sa te ajut cumva sa iti clarifici situatia si sa stii ce ai de facut pe viitor… daca imi mai vine ceva in minte, am sa-ti scriu… Tine-ma la curent cu ce se mai intampla cu tine…
m-am vazut luni cu prietenul meu si am avut o discutie,m-a intrebat ce vreau de la viata,ce vreau sa fac incontinuare daca raman far el si tot asa.i-am explicat de mai multe ori ca nu mi-am dorit sa intretin relatii sexuale cu acel om,ci a fost pentru ca imi era frica in acel moment.mi-a reprosat ca de ce nu l-am sunat sa-i zic ce se intampla,ca ala ma ameninta si asa mai departe,nu m-a inteles ca totul a fost de frica si adevarul este ca nimeni nu m-a inteles prin ce momente trec,nimeni nu mi-a fost alaturi,am mai aflat ca a ramas cu mine de mila,iar acum considera ca mi-am mai revenit si de asta vroia sa ma paraseasca,ca la randul sau nici el nu putea trece peste ce s-a intamplat,ma ura si nu accepta sa stie ca m-a atins altcineva in locul lui.duminica ma pusese sa-i promit ca nu o sa-l ating daca ne vedem si eu am vrut sa ma tin de promisiune luni cand ne-am vazut dar spre uimirea mea el a venit langa mine ,m-a luat in brate si m-a sarutat,apoi am tot vorbit ,iar la un moment dat m-a intrebat ce voi face daca imi acorda a doua sansa si ce garantie ii voi da eu ca nu se va mai intampla asa ceva,pentru ca dupa parerea lui eu l-am inselat.si mi-a acordat o a doua sansa,mi-a promis ca nu vom mai vorbi despre ceea ce a fost si o vom lua de la capat,stiu ca ma iubeste enorm de mult mi-a dovedit-o in multe feluri,cu toate ca luni nu ma asteptam sa ramana cu mine pentru ca era complet hotarat sa se termine tot ce a fost intre noi si sa ramanem doar amici,a fost o surpriza pentru mine cand a luat aceasta decizie si nici acum nu-mi vine sa cred ca a ramas cu mine si incearca sa se schimbe si ma ajuta si pe mine sa trec peste acel moment.nici macar la scoala nu puteam sa ma mai concentrez,vroiam sa stau doar singura si sa plang.acum mai am o intrebare,cum as putea sa-i dovedesc ca il iubesc si merit a doua sansa pe care mi-a oferit-o.multumesc din suflet pentru celalalt raspuns,aveam mare nevoie de incurajare,mai ale ca tatal meu vitreg nu-l mai suporta nici pe prietenul meu ,nici pe mine.
Raspuns pentru andreea:
Ma bucur sa aflu ca iti este mai bine…
Cum poti sa-i dovedesti ca meriti a doua sansa? Fiind pe viitor cat mai rezervata cu alti baieti. Nu mai socializa cu persoane straine, nu-ti mai povesti viata si necazurile unor necunoscuti, ca vezi si tu ce se poate intampla. Sper ca te-ai mutat de la gazda aceea unde erai cu tipul ala… De gresit toti gresim, important e sa invatam din greseli si sa nu le mai repetam…
Daca el iti va fi aproape, probabil ca vei trece mai usor peste aceasta trista intamplare, trista pentru amandoi… totusi, faptul ca el nu intelege ca ai fost o victima si considera ca l-ai inselat imi dovedeste ca nu e suficient de matur ca sa inteleaga toate implicatiile problemei… dar cel mai important e ca te iubeste si va ramane alaturi de tine…
Si pe viitor incearca sa fii cat mai rezonabila, sa-i dai spatiu de miscare, sa nu mai fii atat de geloasa si posesiva… un baiat sta cu tine pentru ca te iubeste si daca esti posesiva nu inseamna ca ai mai multe sanse in relatie… dimpotriva… relatia are de suferit cand partenerii nu au incredere unul in celalalt…
da m-am mutat de atunci de la gazda ,stau la unchiul meu.o alta problema ar fi ca tatal meu vitreg nu ne mai suporta pe niciunu,ba chiar i-a zis prietenului meu sa ne vedem mai des,trebuie sa ma rog de el sa ma lase sa-l vizitez pe el si pe parintii lui cu care am o relatie foarte buna,au fost alaturi de mine cand au aflat ce mi s-a intamplat si nu mi-au reprosat nimic,din contra le place de mine ca sunt respectoasa si etc.mie greu sa ma mai duc si acasa,ma simt groaznic acolo.
andreea, spui ca te simti groaznic acasa, dar nu spui motivul… esti mereu in defensiva, de ce?… cam asta e ceea ce-ti spuneam legat de psihologia ta de victima… ar trebui sa incerci sa-ti impui punctul de vedere… sa nu mai fii asa de slaba… sa le spui parintilor tai ca nu te simti bine acasa si motivele pentru care nu te simti bine… in plus, dupa experienta traumatizanta prin care ai trecut, ti-e greu sa dai ochii cu ei… mama ta nu are nimic de spus in apararea ta?… normal ar fi ca ei sa faca tot posibilul sa te simti bine cand ii vizitezi…
Incearca sa iti faci un viitor cat mai curand, sa nu mai depizi de ei… acum esti inca la scoala, dar in scurt timp o sa te eliberezi, mai ai putina rabdare… priveste cu incredere spre viitor…
ma simt groaznic acolo pentru ca de cand s-a intamplat acea nenorocire sa-i zic asa,tatal meu sta numai beat, se cearta mereu cu mami ca uite ce am facut si in plus am impresia ca el niciodata nu a avut incredere in mine iar acum nici atat.nu e de acord nici ca mi-am inceput viata sexuala cu prietenul meu,zici ca suntem in epoca de piatra si se asteapta de la mine la ce e mai rau.am si probleme de sanatate,in sensul ca de anul trecut dupa o saptamana mai grea,am facut o criza,nici nu stiu cum sa-i spun,mi-au intepenit mainile ,picioarele ,de atunci tremur mereu iar cand sunt suparata patesc mereu la fel.am fost la mai multi doctori,am facut o gramada de analize,dar nu iese nimic si mi-au dat sa iau calmante .nu ma mai intreba nimeni cum ma simt,nu m-a intrebat nimeni ce e sufletul meu,nici macar atunci cand am luat mai multe pastile o data nu i-a pus pe ganduri ca nu pot trece peste asta,din contra m-au certat.toti spun ca am ceva cu capu,sunt nebuna si tot felul.
am si eu o problema.am fost geloasa ,posesiva,i-am facut o gramada de crize,ne-am certat de nenumarate ori,iar el spune ce a facuto ca e prea gelos dar nu am vrut sa-i dau astfel de motive.s-a intamplat ca la gazda unde locuiam singura sa mai vina 2 baieti ,dar locuiau intr-o alta camera separat de mine.cu unul dintre ei,am inceput sa vorbesc doar ca amici,din vorba in vorba,am inceput sa ne povestim vietile,am 18 ani,am trecut prin multe,tatal meu natural a murit cand aveam 12 ani sa multe altele.sunt cu un baiat de un si jumatate ,ne iubeam foarte mult si spun asta pentru ca e pe cale sa se termine tot.acum o luna ca incepusem sa povestesc ,barbatul de acolo de la gazda cu care vorbeam a profitat de faptul ca sunt mai naiva si i-am spus totul despre mine,m-a fortat sa intretin relatii sexuale cu el ca daca nu ma duce la parintii mei, ma face de ras ir pe prietenul meu il face de fuge de mine cand ma vede pe strada,de frica am acceptat.iubitul meu a fost primul cu care am facut dragoste si mia fost greu sa nu-i zic ceea ce am patit,noi fiind foarte apropiati,ne cunostem destul de bine cand avem ceva si nu puteam sa-i ascund. a doua zi ,seara l-am chemat la mine si i-am povestit tot,dimineta mi-am chemat parintii in oras si ne-am dus la politie,nu prea s-au rezolvat multe ca ala are relatii si in politie.de atunci am viata un calvar,am luat un pumn de pastile,nimeni nu ma intelege,iar cu prietenul me ma cert in fiecare zi, imi vorbeste urat,tipa la mine,ba chiar a spus ca e in stare sa dea in mine dar ma iubeste si nu poate sa faca asta.cum sa fac sa-l recastig,sa ma ierte.numai dumnezeu stie cat de mult il iubesc.va rog dati-mi un sfat.
Raspuns pentru andreea:
Acum e foarte tarziu, dar promit ca revin maine cu un raspuns.
Buna. Ma numesc Mallina. Si iubesc un baiat . el imi spune ca ma iubeste.Ma suna mereu si v0rbeste cu mine. Une0ri ma ia la mist0.Dar ii spun sa inceteze si nu mai zice nimic. Astazi am fost cu el inoras si cand am plecat ma pupat. Apoi cand am ajuns acasa ma sunat si sora mea ia spus ca sa fie cu mine daca tot ma iubeste, si el ia spus ca nu vrea ca sa pupat cu mine de placere . Dar cand am v0rbit eu cu ell despre asta a spus ca e rusine sa imi ceara c0mbinatia si ca nu e adevarat ca nu ma pupat de placere. Nu stiu ce sa mai facc il iubesc f0arte mult . El spune ca ma iubeste dar nu stiu ce sa mai cred.! Va r0g ajutati.ma cu un sfat. Ce sa fac.. Ca sa fie cu mine. Am incercat sa v0rbesc cu el despre asta dar mie imi este rusine sa ii cer c0mbinatia ca sunt fata.. ! In fine. va r0g ajutatimaa cu un sfat.!
Raspuns pentru Mallina:
Faptul ca uneori te ia la misto e unul din teribilismele specifice varstei… poate incearca sa para glumet…
Voi sunteti inca in faza de inceput, de tatonari, cu retrageri si apropieri… jocul lui e semn ca incearca sa te seduca… si cred ca a reusit deja… dar nu-i arata ca te-a cucerit deja, daca vrei ca el sa puna pret pe tine… oamenii nu apreciaza in general ceea ce obtin foarte usor… cu cat un baiat lupta mai mult pentru o fata, cu atat mai mult o va pretui… si mai ales, nu o folosi pe sora ta ca intermediar intre voi si pe nimeni altcineva… problema ta in momentul de fata e nerabdarea, vrei ca el sa-ti ceara sa fii cu el… si risti sa strici totul daca te grabesti si faci tu primul pas… incurajeaza-l dar lasa-l pe el sa actioneze… pana la urma o sa-si invinga timiditatea daca tu ii dai sperante…
In concluzie, RABDARE si lasa lucrurile sa decurga in mod natural intre voi… te suna, se intalneste cu tine, te saruta… toate astea conduc catre o relatie intre voi… sunteti pe drumul cel bun… dar relatia nu apare peste noapte, e nevoie de timp… cand lucrurile se vor cristaliza intre voi, va veni si momentul in care el o sa-ti ceara “combinatia” cum zici tu si o sa recunoasca faptul ca te considera prietena lui… in momentul de fata ori e inca nehotarat, ori mai degraba timid… baietii sunt mai timizi in general decat fetele ca reactie de aparare… ei pun mult mai mult la inima un refuz si prefera sa nu riste…
Draga Dr. love,am multe sa-ti spun sh as vrae as vorbim intre 4 ochi pe messager(ID meu de mess: runomisaki11@yahoo.com)
Raspuns pentru Hopes:
Am vazut comentariul tau abia azi, asa ca iti raspund cu intarziere…
Nu am timp nici rabdare sa stau pe mess, dar de vreme ce esti protejata de anonimat nu vad nici un motiv ca sa spui pe site despre ce este vorba… politica site-ului e transparenta… o poveste, o intamplare poate sa ii ajute si pe altii care traiesc ceva similar… de aceea toate commenturile sunt la vedere…
Hey ma numesc catalina si am 12 ani…defapt fac 12…si mam indragostit de un tip de 17 ani…knd le.am vzt(pt prima data) am simtit cv…total nepamantescc…si…sufar mult dupa el…mi.am scris p mana cu ciob…”Florin”-numele lui…ceea ce va cer eu…este un sfatt…in legg..cu uitareaa:))…adkk qm sa il uitt??..:((:X:X:Xil iubescc multtttt…dar el nu imi da importanta…si mam saturat sa sufar…deci….cum sa fac sa.l uit??!!
Spunei adevarul,nu trebuie sa traiesti in minciuna,el sigur va intelege.Trebuie sa-ti ascultzi inima si sa-ti urmezi sentimentele pana nu este prea tarziu si situatia se agraveaza.
Iti urez mult noroc!
Catalina, probabil ca ti-ai dat seama ca baietii de 17 ani nu sunt interesati de fete de 12 ani, de aceea incerci sa-l uiti. Faptul ca ti-ai scris pe mana cu un ciob numele lui, nu e ok, e semn ca aceasta atractie a ta pentru tipul asta risca sa se transforme in obsesie si in ceva distructiv… de aceea, primul pas ar fi sa incerci sa te gandesti la altcineva sau la altceva… sa-ti abati gandurile in alta directie… sa faci ceva care iti place, te pasioneaza si sa incerci sa te gandesti la alt baiat cu care ai mai multe sanse… a te indragosti de tipul asta seamana intrucatva cu a te indragosti de o vedeta… in ambele situatii persoana respectiva e inaccesibila… singura diferenta e ca atunci cand te indragostesti de o vedeta nu-ti pui problema ca ai avea vreodata sanse sa fii cu respectiva persoana… accepti din start situatia… cam asa ar trebui sa faci si cu tipul asta… cel putin deocamdata, pentru ca e posibil ca peste cativa ani, dupa ce vei mai creste, diferenta de varsta dintre voi sa nu mai fie asa un handicap… acum el te priveste ca pe o copila, si asa este… vestea buna e ca la anii tai poti trece cu mai mare usurinta peste astfel de probleme…
Pe masura ce vei creste vei vedea ca drumul dragostei nu e neted deloc, e presarat cu multa suferinta si lacrimi, dar si cu momente fericite… vei invata sa pretuiesti momentele frumoase si sa depasesti acele momente in care sentimentele tale raman fara raspuns… toata lumea trece prin astfel de situatii de-a lungul vietii… toti sufera la un moment dat, dar se aduna in cele din urma si merg mai departe…
Catalina, cred ca comentariul lui Hopes se refera la cazul yonelei, nu al tau, dar a plasat gresit raspunsul…
buna ma numesc ionela si am 14 ani .M-am combinat cu un baiat care se presupune ca ma iubeste dar eu m-am combinat cu el ca sa uit alt baiat pe care il iubesc si acuma si nu stiu cum sai spun ca nu vreau sa mai fiu cu el ajutama
yonela, acelasi lucru m-au intrebat mai multe persoane. Asa ca am scris un articol pe aceasta tema. Vei gasi acolo tot ceea ce te intereseaza. Iti dau linkul mai jos:
http://www.dedragoste.com/10865-m-am-combinat-cu-el-ca-sa-l-uit-pe-fostul-prieten-cum-sa-ma-despart-de-el-fara-sa-l-fac-sa-sufere
si la noi este interzis asa ceva, de fapt Dumnezeu prin Biblie interzice asa ceva nu religia, multumesc din toata inima pentru ajutorul acordat si sfaturile sunt o ridicare pentru mine. de veti mai vrea sa imi dati sfaturi sau intrebari referitoare la aceasta relatie nu ezitati sa ma intrebati, raspunsul dumneavoastra ma poate ajuta foarte mult uneori caci cum ati zis cand esti impicat direct unele lucruri pot scapa din perspectiva sau inlaturandule crezand ca sunt minore
Sper ca ti-au fost de folos aceste comentarii. Va doresc numai bine, Dumnezeu sa va lumineze si sa faceti ce e mai bine pentru voi si sufletul vostru.
da ma refer la romania, nu se stie ce aduce ziua de maine si o locuinta acolo este bine sa o ai, parintii ei sunt acum penticostali, au fost ortodocsi dar sau trecut la penticostali atunci cand sa nascut ea fiindca era sa o piarta la nastere si sau gandit ca este bine sa se pocaiasca, dar cum se zice lupul isi schimba pielea dar naravu ba, trebuie rugaciune ca alcumva nu gasesc cale de biruinta, am cerut,o de mult de sotie si inca nu are curaj sa ii zica mamei ei de frica ca va face scena, doar ia zis ca am vorbit despre asta, deci va dati seama ce femeie poate fi e ei mama
danutzzu, daca impartasiti aceeasi credinta religioasa, asta poatefi inca un atuu in favoarea ta. Eu credeam ca doar tu esti penticostal. Nu stiu la voi cum e, dar la ortodocsi sunt condamnate legaturile intime in afara casatoriei. Daca si la voi e la fel, ar putea fi si asta un argument. Va iubiti, nu stiti cat veti putea rezista unul fara celalalt si nu vreti sa cadeti in pacat.
Iubita ta ar trebui sa nu mai fie atat de tematoare. Ce ar putea sa-i faca parintii ei, in afara de faptul ca ar mustra-o? Ca doar n-o sa foloseasca forta impotriva ei , sau sa o sechestreze. Ar fi impotriva legii. Si in fond e majora, legea ii da dreptul sa se casatoreasca si nu are nevoie pentru asta de acordul parintilor. Chiar daca ei s-ar supara pe moment, daca va respectati promisiunea si ea isi va termina scoala, nu vad ce ar mai avea impotriva voastra… lucrurile ar reveni atunci la normalitate…
inca ceva, parintii au prea mare autoritate asupra ei si ea nu are putere sa vorbeasca in fata lor cu nimic, nu ii ofera intelegere pentru a se putea deschide in privinta aceasta si a vorbi de asta va trebui sa vorbesc eu pentru amandoi si va fi o conversatie tare grea
Buna danutzzu!
Dupa cum probabil ai observat nu raspundem prompt la intrebari, pentru ca activitatea pe acest site o facem in timpul nostru liber. Si nu reusim intotdeauna sa ne rupem de la activitatile noastre zilnice.
Te-am intrebat in ce an de facultate este ea pentru ca am crezut ca e la facultate cand vorbeai de terminarea scolii… Si mai credeam ca poate tu nu ai studii superioare si stii cum sunt unii parinti, care gandesc ca nimeni nu e la fel de bun ca copilul lor…
Dar cum bine spuneai, o relatie trebuie sa se bazeze pe iubire in primul rand … iubirea este liantul principal, dar bineinteles ca nici aspectele practice nu pot fi neglijate… am inteles ca ai independenta financiara, dar trebuie sa te gandesti si la faptul ca in caz ca va casatoriti s-ar putea sa fie nevoie sa o poti intretine si pe ea… asta daca mama ei nu va fi de acord cu casatoria voastra si nu o va mai sustine financiar… daca ea isi va continua studiile la distanta, va trebui sa aiba timp sa invete sau sa aiba un serviciu mai lejer care sa ii poata permite asta… inteleg ca tu esti in Germania si vrei sa o iei cu tine acolo… s-ar putea sa nu-si gaseasca asa usor un loc de munca, asa ca trebuie sa te gandesti si la eventualitatea in care va sta un timp acasa, fara servici…
Mama ei se gandeste ca e inca prea tanara pentru a se casatori si ca probabil dupa aceea va abandona scoala… e nevoie sa o asiguri ca nu va fi asa si chiar sa te tii de cuvant, sa faci tot posibilul sa te tii de capul iubitei tale sa o termine, sa-ti onorezi promisiunea… Iti dai seama ca pana la terminarea liceului, nu se pune problema sa faceti vreun copil, pentru ca ei ii va fi foarte greu sa faca fata atator responsabilitati… Mama ei, ca orice mama, isi doreste ca fiica ei sa fie independenta financiar, sa nu stea la mila barbatului, la banii lui… si aici ii dau dreptate…
Dar, dupa cum ai observat si tu, s-ar putea ca mama ei sa se simta si frustrata pentru ca nu a putut sa fie aproape de ea ultimii ani… Nu a fost alaturi de ea ca sa o vada crescand, maturizandu-se, si inca o considera un copil… dar vine clipa cand trebuie sa se rupa cordonul ombilical… si ruptura asta e greu de suportat mai ales de catre mame…
In general, e bine sa apuci sa-ti traiesti adolescenta, sa nu te grabesti sa te casatoresti la o varsta frageda, pentru ca asta inseamna, dincolo de bucuria de a avea persoana draga langa tine, sa te inhami la o serie de responsabilitati… Sunt insa si exceptii… daca ati fi fost in aceeasi tara, poate ca ar fi fost mai bine sa asteptati pana isi termina ea liceul… dar intrucat relatia voastra este una la distanta, tu in Germania, ea in Romania, inteleg ca e foarte frustrant pentru doua persoane care se iubesc sa nu fie impreuna… asa ca cea mai buna optiune ar fi casatoria…. in plus, e preferabil ca ea sa te aiba alaturi, sa o protejezi, pentru ca familia ei nu poate face lucrul asta din alta tara… Si cred ca si ei ii este foarte greu… oricati prieteni, prietene ar avea, suportul familial ramane de baza…
Totusi nu inteleg ceva: spui ca ai teren si ceva materiale in tara pentru a construi o casa, te referi la Romania? Intentionati sa va intoarceti dupa un timp in Romania?
Pe de alta parte, analizand cazul vostru din perspectiva spirituala, Dumnezeu ne-a dat tuturor liber arbitru… adica dreptul inalienabil de a lua decizii si de a suporta consecintele lor, atunci cand suntem suficient de maturi … Pana la maturitate, copilul isi foloseste doar partial liber arbitrul, pentru ca este inca sub tutela si protectia parintilor, e mic si nu are suficient discernamant… Dar la varsta de 18 ani si legea considera ca o persoana are suficienta maturitatea pentru a lua singura decizii… Nu stiu cum e la voi la penticostali, dar libertatea de alegere (liberul arbitru) e un drept divin, si NIMENI nu are dreptul sa o ingradeasca… Un parinte poate sa isi sfatuiasca copilul sa faca asa sau asa, aducand argumente, dar pana la urma decizia ar trebui sa apartina copilului… copilul (in cazul de fata adult, odata cu implinirea varstei de 18 ani) trebuie iubit neconditionat si sustinut afectiv (si in alte moduri daca se poate, dar in primul rand afectiv) indiferent de decizia pe care o ia, pentru ca pana la urma fiecare raspunde PERSONAL pentru greselile comise in fata Tatalui Ceresc…
Prea multi parinti isi forteaza copiii sa faca unele lucruri impotriva vointei lor, de genul “ia-l maica pe ala ca e bogat, are slujba sigura, are stabilitate financiara” sau “nu-l lua pe ala ca e prea mic sau prea mare ca varsta”, trecand cu mare usurinta peste ceea ce copilul isi doreste cu adevarat… bineinteles ca un copil poate face si alegeri gresite, un motiv in plus sa-l sustii si sa-l ajuti sa-si depaseasca problemele… pentru ca pana la urma, majoritatea invatam din greseli…
Un lucru pe care fiecare parinte ar trebui sa-i spuna copilului sau cat mai des cu putinta: “Te iubesc neconditionat si sunt mandru (mandra) de tine orice vei face in viata”… Pentru ca lectia de viata si misiunea fiecaruia pe acest pamant doar Dumnezeu le stie… Unii vin sa studieze, altii sa acumuleze bogatii, altii sa creeze , altii sa se roage, altii sa faca opere de binefacere, altii sa invete ce inseamna responsabilitatile unei familii… e nevoie de toti acesti oameni in societate… Bineinteles ca orice parinte isi doreste ce e mai bine pentru copilul lui, dar uneori planurile parintelui nu coincid cu planurile divine… Copilul stie la nivel de subconstient ce misiune are de indeplinit, de aceea e bine ca fiecare sa isi asculte intuitia si sa faca ceea ce simte, oricat de mult i-ar supara pe cei apropiati care sunt de alta parere…
Am simtit nevoia sa fac aceasta paranteza, pentru ca prea multi tineri care posteaza aici se plang ca nu sunt iubiti sau intelesi de parinti… sau, mai rau, santajati sau fortati sa faca lucruri impotriva vointei lor…
Contrar opiniei generale, motivul principal pentru care doi oameni formeaza un cuplu este ca ei sa evolueze spiritual impreuna. Dumnezeu are un plan pentru cei doi si de aceea apare magia dragostei care ii face pe cei doi sa simta atractie si iubire unul fata de celalalt. Pentru ca ei au de realizat ceva impreuna, de invatat anumite lectii de viata, pe care nu le-ar putea invata separat. Probabil la asta s-au referit acei Proroci din biserica ta cand ti-au dat incunviintarea.
Desi cei care acceseaza acest site sunt in mare parte crestini ortodocsi prin traditie, noi optam pentru toleranta religioasa… Dumnezeu este unul singur, toti suntem copiii lui, indiferent de rasa, etnie sau orientare religioasa… pentru ca diferitele credinte si culte religioase nu sunt altceva decat creatii ale oamenilor si ale societatii si depind in mare parte de zona geografica in care se naste fiecare… biserica nu este altceva decat o institutie si fiecare isi gaseste calea spre Dumnezeu dupa cum simte, isi alege acea orientare religioasa care se potriveste cel mai bine personalitatii sale sau o adopta prin traditie… Toate religiile au un fond comun, diferentele dintre ele nu sunt de esenta, legile lui Dumnezeu sunt aceleasi in fiecare credinta, toate te invata sa nu ucizi, sa nu furi, etc… Si toate religiile converg catre acelasi Creator, indiferent cum l-am numi Alah, Iehova sau Dumnezeu… Si o confirmare a cestui fapt e ca in toate religiile se produc miracole… miracolul e confirmarea ca Dumnezeu trece peste aceste consideratii pur omenesti, cel mai adesea pur rationale, si ne imbratiseaza pe toti cu aceeasi iubire nesfarsita…
“Dumnezeul meu e adevarat si Dumnezeul tau e fals” – asta e cea mai mare aberatie pe care am auzit-o… ca si cum nu toti am fi copiii aceluiasi Creator…
Am facut aceasta paranteza pentru ca nu stiu daca parintii ei sunt de aceeasi credinta ca tine si s-ar putea ca si asta sa fie un motiv ca sa se opuna planurilor voastre…
Daca privim problema unui cuplu din perspectiva divina, consideratii ca averea, varsta, diferenta de studii, compatibilitatea etc. trec pe plan secund. Din pacate, multi oameni, in aroganta lor, l-au scos pe Dumnezeu din ecuatie si au senzatia ca detin in totalitate controlul asupra vietii lor. Dar nu este asa, de aici apar multe necazuri si suparari, intamplari neprevazute care le dejoaca planurile… ei pun aceste intamplari pe seama hazardului, dar hazardul nu exista, e un cuvant inventat de oameni… nimic in viata asta nu e intamplator si nimic nu se realizeaza fara vointa divina… oamenii s-au indepartat de planurile divine si se lasa amagiti de iluzia ca pot trai fara Dumnezeu…. ma bucur sa vad ca tu vezi dincolo de aparente si il primesti pe Dumnezeu in viata ta ca sa-ti calauzeasca pasii… si nutresc convingerea ca lucrurile vor evolua bine in cazul vostru, desi imi inchipui cat de greu iti va fi sa sustii singur toata pledoaria, pentru ca spui ca ea nu are curaj sa vorbeasca cu parintii ei, pentru ca sunt prea autoritari… inca o dovada a faptului ca intre iubita ta si parintii ei s-a pierdut acea legatura fireasca, de incredere reciproca si afectiune… din pacate asta e pretul pe care il platesc cei care iau drumul strainatatii, se instraineaza de famile si pierd etape importante din evolutia copiilor lor… nimeni nu pleaca din tara de bine, fiecare nutreste speranta spre mai bine, dar pretul platit este uneori prea mare si castigurile materiale nu-l justifica intotdeauna…
Revenind la cazul vostru, nu vad nici o piedica in calea casatoriei voastre, daca asta va doriti… sunteti amandoi majori si tu ii poti oferi iubitei tale siguranta materiala… desigur ca va doriti si binecuvantarea din partea mamei, ca pe a tatalui am inteles ca o aveti… si chiar daca nu o veti obtine, in momentul in care ea isi va termina liceul, dupa cum ati promis amandoi, nu mai vad nici un motiv ca mama ei sa fie suparata pe decizia voastra in caz ca va asumati casatoria, impotriva a ceea ce vrea mama ei…
In concluzie, argumentele pe care le-ai putea aduce in fata mamei ar fi cam astea:
1. Va iubiti si va este greu sa traiti o relatie la distanta
2. Ea este singura, primeste doar suport material de la mama. Tu ii poti oferi siguranta materiala, dar si suportul moral si confortul sufletesc de care are nevoie la aceasta varsta
3. Sunteti amandoi suficient de maturi ca sa luati aceasta decizie. Viata a fost dura cu voi si va fortat sa va maturizati inainte de vreme
4. Tu esti un baiat serios, credincios, nu vrei o aventura cu ea, vrei sa te casatoresti, deci intentiile tale sunt onorabile
5. Ai sa faci tot posibilul ca ea sa-si termine scoala, pentru ca vezi si tu ce greu e sa razbati in viata fara studii corespunzatoare
Roaga-te cat mai mult ca sa puteti indupleca inima mamei ei, tu stii probabil cat de mult ajuta rugaciunile, mai ales ca simtiti amandoi ca asta ar trebui sa faceti. Sper ca Dumnezeu sa va aiba in paza si sa va ajute sa va realizati visul.