Poti ierta daca persoana iubita te-a inselat?

Relatia de cuplu

Poti ierta daca persoana iubita te-a inselat?

Când persoana iubita te-a inselat simţi că toată viaţa ţi-a fost dată peste cap. Ţi-ai pierdut increderea  în ea, în iubirea voastră, şi te întrebi dacă vei mai fi în stare de acum încolo să te ataşezi de cineva.

Dar poate că lucrurile se întâmplă cu un anumit motiv şi nimic nu e aleatoriu… Oamenii cu gândire pozitivă văd în asta o lecţie din care au ceva de învăţat… Nu o văd ca pe o nenorocire, ci ca pe un test la şcoala vieţii.

Deşi simţi că cerul s-a prăbuşit peste tine şi trăieşti un coşmar din care speri să te trezeşti, încearcă totuşi să te aduni. Nu lăsa sufletul tău rănit să preia controlul, pentru că în momentul ăsta e mai destructiv ca niciodată. Întoarce-te la raţiune şi încearcă să te detaşezi, judecând situaţia la rece.

În primul rând, lasă orgoliul la o parte, pentru că îţi aduce doar deservicii. Crezi că între voi doi s-a pierdut ceva irecuperabil, o anumită puritate, şi aici ai dreptate. Dar – la fel ca în legea conservării energiei – nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă. Încearcă să gândeşti pozitiv, chiar dacă  vezi negru în faţa ochilor.

Poţi să priveşti această întâmplare ca pe o fatalitate care va duce la despărţirea voastră sau poţi să încerci să transformi acest lucru negativ în ceva pozitiv. Oricât eşti de supărat, undeva într-un ungher al sufletului tău mai există o fărâmă de speranţă de care ai putea să te agăţi, gândindu-te că poate mai există o şansă să fii din nou fericit.

Priveşte persoana care te-a inselat. Analizează-i trăirile.  Priveşte-o în ochi şi încearcă să-i citeşti în suflet. Dacă simţi că regretă sincer, dacă simţi că te iubeşte, dacă te imploră să o ierti, dacă îţi arată devotament şi ataşament reînnoit, poate că merită a doua şansă… Comunicarea e esenţială în aceste momente de cumpănă. Încercaţi să aveţi discuţii sincere, profunde despre relaţia voastră, deschideţi-va sufletul unul în faţa celuilalt…

Poate că acum, după greşeală, simte că te iubeşte mai mult ca înainte… Cel mai adesea aşa se întâmplă… Poate că această experienţă  a trezit-o din visare şi o va face să-ţi preţuiască iubirea mai mult decât a făcut-o până acum. Toţi funcţionăm aşa, nu apreciem un lucru la adevărata lui valoare decât atunci când suntem în pericol de a-l pierde…

Poţi găsi în tine acele resursele sufleteşti care să te ajute să ierti? Depinde doar de tine, de cât de mult iubeşti şi de cât de generos e sufletul tău…  Pentru că iertarea e lucrul cel mai greu de oferit,  e încercarea supremă a sufletului omenesc… De iertare sunt capabile doar sufletele mari… restul oamenilor dispreţuiesc sau se răzbună…

Iertarea este în fond esenţa creştinismului… Ce a spus Isus pe cruce? “Iarta-i Doamne, ca nu ştiu ce fac!” Şi cât de adevărat este acest lucru în cazul tinerilor! Cât de necugetat acţionează ei, cât de impulsiv! Cât sunt de inconstanţi, confuzi şi lipsiţi de simţul măsurii!

Iau de la început dragostea ca un joc, fără să-şi dea seama ce înseamnă pierderea ei până nu se confruntă direct cu ea.  Dacă întrebi fiinţa iubita de ce te-a inselat, s-ar putea să nu ştie ce să-ţi răspundă. În tinereţe toţi facem lucruri aberante pe care nu ni le putem explica…

Reproduc mai jos comment-ul unui vizitator pe site, care – sincer – pe mine m-a impresionat şi m-a făcut să înţeleg cât de mare poate fi suferinţa celui care a inselat, pentru că alături de pierderea fiinţei iubite trebuie să trăiască şi cu sentimentul de vină:

Am ajuns si eu in situatia multora de aici, poate mai rau. Imi vine sa plang de durere pentru ce am facut fata de iubita mea. Toti baietii sunt slabi in fata tentatiilor si asta nu este o scuza pentru noi, pacat ca cine are mai mult de suferit este persoana pe care o iubim mai mult decat pe noi. Eu am facut-o si nu cred ca mai readuce nimic iubirea care am trait-o sau care mi-am dorit-o. As putea sa scriu pe cer ca o iubesc si ca vreau sa ma ierte, si sunt dispus sa fac orice pentru a-mi recapata iubirea si increderea, dar sansele mele sunt cam slabe. Asa ca va doresc baieti ce-mi doresc si mie “succes” si niciodata nu o sa vezi cat de mult iubesti o persoana pana nu-i gresesti, indiferent de greseala. Viata e scurta, asa ca iubiti-va mult, ca si cum ar fi ultima secunda. ( postat de Colly la 4 martie 2011)

Doar o persoană matură, care a trecut prin bulversările adolescenţei îi poate înţelege – cu mintea de acum – pe tineri.  Toate jocurile lor de-a iubirea nu sunt altceva decât experimente. Unele reuşite, altele eşuate. Cei mai mulţi nu pot face feedback decât învăţând din greşeli.

Dar drama cea mai mare e atunci când înţelegi ce simte fiinţa iubita, îi acorzi circumstanţe atenuante şi totuşi nu găseşti în tine puterea de a ierta. În cazul acesta, trădarea şi consecinţele ei (despărţirea) rămân în subconştient ca o situaţie nerezolvată satisfăcător. Ca o rană mereu deschisă,  care va ajunge să-ţi afecteze relaţiile viitoare…

Orgoliul satisfăcut nu-ţi ţine de cald, răzbunarea şi ura îţi otrăvesc sufletul, resentimentele ţi-l încătuşează…  Doar iertarea te face să te simţi eliberat, ca de o mare povară… doar ea îţi va putea alina sufletul… Cei capabili de iertare, ştiu despre ce vorbesc…

Desigur, există şi riscul să te insele din nou. Nimeni nu-ti poate oferi certitudini. Dar măcar nu poţi să spui că nu ai încercat sa mai dai o sansa relatiei voastre.

Gândeşte-te la iubirea  voastră ca la o cetate asediată de persoane din exterior, care vor să o cucerească, pentru că de multe ori iubirea stârneşte invidii… Dacă cetatea e puternică, nu poate fi distrusă. Singurul mod în care poate fi cucerită şi distrusă o cetate puternică e din interior …

Dacă legătura voastră sufletească slăbeşte, dacă ceea ce s-a întâmplat ajunge să vă dezbine, iubirea dintre voi nu mai are nici o şansă… Ce v-a ţinut până acum împreună a fost faptul că aţi fost uniţi, aţi avut încredere unul în celălalt şi aţi făcut front comun împotriva tuturor celor care s-au opus iubirii voastre…

Poţi să transformi faptul că ai fost inselat în ceva pozitiv? Asta e o mare provocare pentru oricine. Ştii ce a spus Ford când fabrica i-a fost arsă din temelii? În timp ce toţi angajaţii erau distruşi de tragedie şi se gândeau la ce e mai rău, Ford a spus: “Ce bine! Toate greşelile noastre au ars. Putem de acum încolo  să facem lucrurile mult mai bine!” Dar e nevoie de multă forţă morală, încredere şi viziune pozitivă ca să poţi privi lucrurile astfel…

Poţi ierta dacă persoana iubita te-a inselat, daca remuşcările ei sunt sincere si suferă pentru că te-a rănit? Ce alegi? Despărţirea sau continuarea relaţiei?

Dacă alegi despărţirea de o persoana pe care inca o iubesti, o faci ori din orgoliu, ori din teama de a nu fi din nou ranit. Si e posibil ca momentul acesta să rămână în amintirile tale ca o bilă neagră, pentru că nu ai reuşit să-ţi depăşeşti suferinţa şi să ierti.

Dacă alegi continuarea relaţiei, asta poate să însemne un upgrade pentru iubirea voastră, pentru că veţi începe să o preţuiţi mai mult ca până acum. Poate să însemne şi un pas spre maturizare, pentru că o astfel de încercare vă căleşte psihic şi sufletesc pe amândoi, vă face mai puternici şi mai pregătiţi pentru confruntările vieţii.

Relatia de cuplu

de dedragoste
Categorie: Relatia de cuplu

104 răspunsuri la Poti ierta daca persoana iubita te-a inselat?

  1. 48
    Crina spune:

    Buna! Ma numesc Crina am 16 ani si sunt cu iubitul meu impreuna de 6 luni. Relatia noastra e mai ciudata , cand vreau sa intru pe un site de socializare nu ma lasa se supara pe mine , sau daca vreau sa iau o anumita decizie mi-e frica ca se supara pe mine. Nu ar trebui sa-mi fie frica dar uneori reactioneaza ciudat , urla la mine si vorbeste cu mine ca si cu un nimeni. Iar eu vreau sa intru uneori pe site-uri de socializare dar nu ii spun pentru ca nu vreau sa ne certam. Ce sa fac?

  2. 47
    nikky spune:

    tin sa mentionez ca el a plans mult la despartite, mi-a cazut in genunchi cerandu-mi iertare, dar intr-un moment de furie mi-a zis ca eu o sa fiu inselata de toti barbatii care o sa-i am in viata mea, cand l-am intrebat motivul pt care crede asta , n-a stiut sa imi raspunda, precizez ca el mereu mi-a spus ca sunt prea buna si prea frumoasa pt el, si nu vreau sa ma laud dar asta e si parerea celorlalti care ne cunosc pe noi ca si cuplu. acum stau si ma gandesc de ce incercat sa ma insele? si inca cu cine…cu o pustoiaca de nici 19 ani, si nu era cu nimic mai frumoasa ca mine…de m-a inselat…. ?dintr-un complex de inferioritate fata de mine, sau pentru ca asa e el, afemeiat, poate asa e caracterul sau? de ce pana la 35 de ani nu a fost casatorit vreodata? sunt multe semne de intrebare.m-am dus acum o saptamana pana la el acasa sa-mi iau ceva ce am lasat acolo , si stiu ca el avea o cutie de prezervative la etajul superior al dulapului respectiv, nu stiu cum sa ma exprim , nu era nici dulap si nici vitrina, cand l-am intrebat unde sunt a spus ca a venit mama lui in vizita la el si el le-a aruncat ca sa nu apuce ea sa le vada, si ma intreb cum sa le vada o batrana mica de statura de 60 si ceva de ani? cred ca nici nu ar fii ajuns acolo cu privirea sa le vada fiindca ea e micuta de statura… ma infurie treibil gandul ca sunt luata de proasta, ma doare sufletul dar ma bucur ca l-am descoperit acum decat mai tarziu ce fel de om este….cum sa fac? sa-i mai dau o sansa sau …nu? eu sunt aceeasi nikky care a prostat si mesajul anterior, asta e continuarea mesajului meu anterior, ceva sfaturi? sufletul si mintea mea sunt in deriva, un sfat m-ar mai linisti…….

    • 47.1
      ana spune:

      Eu zic ca ai viata inainte…poate ca intradevar te iubeste dar eu zic sa treci peste si sa cauti o persoana pe gustul tau care sa te inteleaga intr.u totul

    • 47.2
      Aalex spune:

      Nikky si eu am patit zilele astea ceva de genul…chiar m-ar interesa sa vb si sa ma ajuti cu cateva sfaturi.Daca vrei lasa-mi o adresa de mail sa vorbim.mersi

  3. 46
    nikky spune:

    Am o relatie cu un barbat (mai mare decat mine cu 12 ani),de aproximativ 4 luni de zile. Ne-am cunoscut la o nunta, el e fotograf la astfel de evenimente, eu eram singura la momentul respectiv,s-a bagat in seama cu mine si mi-a cerut nr de telefon si fiind singura, i l-am dat si astfel am inceput o relatie.Totul a fost ok la inceput, in afara ca l-am prins cu diverse minciuni, prima a fost in legatura cu varsta lui, mi-a zis ca are mai putini ani decat avea de fapt. L-am iertat cu conditia sa nu ma mai minta cu nimic absolut. Doar ca acum sunt in dubii…Zilele trecute i-am cerut sa-mi arate mesajele sale de pe facebook, nu sunt genul asta de persoana dar am intrat la banuieli, dupa ce am vazut ca l-a intrebat o tipa ce face si eu, fiind langa el am vazut ca nu i-a raspuns, si acum zic…daca nu avea nimic de ascuns de ce nu i-a raspuns tipei? Asa ca i-am cerut foarte hotarata ca vreau sa ii vad mesajele de pe facebook. in Inbox nu avea nimic dubios, si era cat pe ce sa ies din contul lui cand mi-a trecut prin cap sa ma uit si prin arhiva..acolo ce vad? o discutie cu o domnisoara de liceu, din luna august cand noi aveam deja 3 luni de relatie,unde ii spunea draga mea si preferata mea, exact cuvintele care m-i le spunea si mie, si o intreba daca vrea sa mearga cu el 2 zile undeva cu cortul(el fiind in concediu) Eu nu am vrut sa merg nicaieri cu el desi m-a invitat, fiindca nu aveam bani si imi era rusine sa merg pe banii lui… Tipa l-a refuzat politicos, iar mai apoi el a invitat-o la un biliar.nu mi-a venit sa cred ce vad, cu o alta fata a avut o cnversatie din septembrie, tipa l-a intrebat cum ii merge cu fetele si el a zis ca nu se lipeste nimic de el,deci m-am suparat enorm cand am vazut acele discutii, mi-am luat bagajele, fiindca ma mutasem cu el de 3 zile, ai am plecat. el a inceput sa planga sa imi zica sa nu plec ca ma iubeste ,dar eu nu mai pot sa il cred..chiar nu mai pot avea incredere in el, m-as gandi mereu unde e si cu cine e, mai ales la job-ul care il are, fiind fotograf la diverse evenimente si vazand cum aborda el fetele pe facebook, le invita la o sedinta foto…increderea mea in el s-a dus. deci, as vrea sa sm o parere despre cum se vede situatia asta din afara, eu am 23 de ani si el 35. orice parere m-ar ajuta.. sunt eu exagerata ca m-am despartit de el sau am procedat corect?

  4. 45
    anna spune:

    Va rog sami dati un sfat! il cunosc pe barbatul meu de acuma 5 ani, neam casatorit din dragoste a fost o dragoste de nemaipomenita, nimeni nu reusea sa ne certe. Lam iubit si ma iubit de la prima intilnire, totul sa petrecut foarte bine pina am ramas insarcinata. Dupa 3 luni de sarcina sau inceput scandale foarte mari in familie. mai tirziu cand sa nascut ingerasul nostru ma gindeam ca are sa apara earasi acelasi relatii calde intre noi, dar cu parere de rau el nea lasat pe noi si a plecat dupa granite la alta cu care sa cunoscut pe net. Dupa 9 luni sa anturnat eara la noi si de acuma de 1 an si 2 luni face orice numai sal ert.
    Zice ca a gresit foarte mult dar nu vrea pe noi sa ne pearda pentru ca ne iubeste foarte mult si acolo dupa granita a anteles cat lui e de greu fara noi.
    eu vreau sal ert dar nu pot cat de tare nu mas starui, va rog sami dati un sfat ce sa fac!!!

  5. 44
    anastasia spune:

    Buna seara.Pe primul meu prieten in adevaratul sens al cuvantului l am iubit nespus de mult,pana si viata mi as fi dat o,dar desi m a iubit cu toate acestea ne am despartit.Am ramas marcata si dupa 7 ani mi am revenit,timp in care l am cunoscut pe el …pe sotul meu.De cand ne am intalnit,eu l am respins si mult a trebuit sa ma faca sa il accept.Ce mi a placut la el era spiritul de sacrificiu,dragostea sincera ce m a fascinat si mi am dat seama ca daca eu nu simt dragoste fata de el ,ea va veni pe parcursul casniciei si voi reusi si eu sa l iubesc asa cum merita.Nu m am maritat din interes,simteam pt el doar atractie fizica si ma simteam in siguranta si iubita de el.Eram in situatia aceasta atat de confuza deoarece gandul mi e era la fostul.Recunosc i am provocat multe necazuri si suferinte,nu l am apreciat,si de fiecare data cand greseam fata de el ma bazam pe dragoastea lui enorma fata de mine.Am crezut ca pot face ce vreau din el si aceasta atitudine le am insuflat o si parintilor mei,care de multe ori au avut aceeasi atitudine ,de a face ce vor din el.Dar sotul meu nu a mai suportat aceasta situatie si a inceput sa se razbune pe mine si pe parintii mei .Dupa sapte ani de casnicie am ajuns precum niste marionete in mana parintilor mei si a socrilor ,dar si a lumii care ne doreste numai raul .Au ajuns parintii nostrii sa ne spuna cand sa divortam .Acum eu am ajuns sa l iubesc si sunt sigura ca si el inca ma mai iubeste,desi a gresit fata de mine cand m a mintit spunandu mi ca imprumuta banii de la sora lui ,iar el lua bani de la o vecina necasatorita ,careia ii facea diverse servicii de reparatie etc si alta cand acum o luna l am prins ca vorbea cu o persoana feminina.Preluand eu conversatia Larisa -asa si a dat numele mi a spus ca de un jumate traieste cu sotul meu ,ca au avut relatii intime si ca i a spus ca a divortat de mine .Iar cand i am spus ca vreau dovezi,a zis sa ne intalnim,de doua ori propunandu mi acest lucru ,si de fiecare dat nevenind.De fiecare data m a mintit ca imi aduce dovezi si niciodata nu s a prezentat.Sotul meu s a enervat cumplit ca il acuz desi nu am o dovada vizibila si i a sunat pe parintii mei si pe socrii si a urmat un intreg scandal,in care toti ne spuneau sa ne despartim ,desi nimeni nu se gandeste la cele doua fetite si la al treilea copil care este pe drum (am aflat ca sunt insarcinata ,dupa acest eveniment nefericit).oricum eu nu ascult de acest parintii care nu stiu daca ne doresc binele.Problema este ca eu de cand am aflat sunt daramata psihic si nu pot sa uit ce mi a facut sotul meu.mi am piedut increderea in el ,sunt mereu pe ganduri ca poate iar ma inseala,sau daca este adevarat ca m a inselat .Nu mai pot fi stabila emotional si daca astazi nu ii reprosez nimic ,maine sigur ii aduc aminte si iarasi ne reprosam si ne certam si suntem mereu in starea aceasta groaznica ,de care as vrea sa scap.Simt ca nu mai pot merge inainte ,mereu ma cuprind aceleasi ganduri iar si iar .Nu mai pot ,am obosit iar sotul meu nu ma intelege ,nu ma ajuta sa depasesc momentul si mereu ma critica din diverse motive.Parca nu mai sunt eu ma simt inchisa in ganduri ce ma fac sa nu mai fiu eu ,care nu ma lasa sa ma bucur de tot ceea ce mi a daruit Dumnezeu.Ce sa fac?

    • 44.1
      ghmbgbrg spune:

      asa spuneti toate .. ca voi l ati iubit ca el nu v a meritat… dar adevarul e ca toate sunteti la fel… doar c***e( si nu in sensul ca va f****i pe bani ) .. cum simtiti un suflet bun si sincer.. incercati sa profitati.. stiind ca orice ati face o sa fiti iertate… daca baiatul e prea finut.. nu e bine.. daca e rece.. nu e bine… daca sta cuminte nu e bine…
      am trecut prin atatea experiente.. si am am vazut acelasi lucru la toate… daca esti baiat bun si finut.. o respecti .. o iubesti.. ii arati dragostea ta sincera… esti luat de fraier si va profita !

  6. 43
    ionelya spune:

    Buna seara !Sunt o persoana care a stiut intotdeauna sa iubeasca s a jertfeasca totul pe altarul iubirii.Dar din nefericire aceasta dragoste nu a primit ceea ce i se cuvenea.

  7. 42
    marcel spune:

    buna !as vrea sa va divulg si eu situatia in care ma aflu.am o relatie cu o fata de 6 ani de zile ,in tot acest timp ea nu m-a inselat si tot timpul imi spunea ca-i sunt totul si ca nu m-ar insela in viata ei pentru ca la mine si-a gasit fericirea si nu o intereseaza alti barbati,mentionez ca are 24 de ani si am fost primul barbat din viata ei,dar in urma cu o luna m-a inselat cu colegul ei de munca,eu afland tot de la ea deoarece am vazut ca ceva este in neregula,iar la insistentele mele mi-a marturisit faptul ca a facut-o din curiozitate ca sa se lamureasca cun este si cu altcineva,si ca vroia sa o pastreze ca pe o experienta si doar atat .Afland de chestie mi-am iesit din minti si am recurs la violenta fizica deoarece niciodata nu o credeam in stare de asa ceva.S-a rugat de mine s-o iert ca nu poate traii fara mine si ca sunt totul pentru ea,voind sa recurga si la gesturi extreme de sinucidere.Problema mea este ca nu stiu daca s-o iert sa mai continui relatia,deoarece tot traiesc cu impresia ca o sa continuie cu asemenea inselaciuni si pe viitor,si poate atunci va fi si mai amarnica treaba pentru amandoi.Cu toate ca o iubesc chiar nu stiu cum sa procedez,ar merita relatia o noua sansa?

  8. 41
    andreea spune:

    Buna ziua as vrea si eu sa ma ajutati un sfat daca se poate,acu 5 ani am intalnit un baiat de care nu am fost atrasa la inceput dar am zis sa incerc pe urma sa aflu de la el ca el doar a vrut sa-si satisfaca dorintele sexuale cu mine si atata dar cu timpul s-a atasat de mine si eu de el dupa un an de ralatie in care ba eram impreuna ba despartiti ne-am mutat impreuna si de atunci au inceput si geloziile mele.finnd cu el in aceeasi casa vedeam la ce ora vine acasa,unde merge acasa si asa am aflat si ca el mai avea o relatie cu o femeie mai in varsta cu 10 ani decat el erau de 10 ani impreuna dar aveau o relatie pe ascuns niciodata nu s-au afisat a fi impreuna.Dupa ce am aflat de relatia lor am vrut sa ma despart de el desi el nu ma lasat a stat de capu meu pana l-am iertat.ne-am impacat iar dupa 6 luni am ramas insarcinata el isi dorea mult un copil si eu la fel credeam ca acest lucu o sa ne apropie imi doream enorm de mult o familie cu el dar se pare ca el nu vroia asta.Cand eram insarcinata in 3 luni am luat decizia sa plec de la el de acasa pentru ca pentru el trebuia sa spal,sa fac de mancare toata ziua adica sa fiu servitoarea lui nu aveam voie cand vine el acasa sa stau in pat si sa dorm ca eram obosita de la munca trebuia sa ma vada ca muncesc.faceam orice pentru el daca ma trezea seara la 1 ca atunci ajungea acasa sa -i fac ceva dulce ma trezeam si ii faceam ,tin sa mentionez ca este patron si este mai tot timpu plecat cu afaceri el acum are 32 de ani iar eu 27.Bun dupa cum spuneam in 3 luni de sarcina am decis sa plec de la el avand o discutie destul de urata cu el au venit niste prieteni la el acasa cu niste femei de pe centura iar eu am reactionat ca nu am de gand sa ascult orgiile facute de prietenii lui si sa spal dupa toate centuristele si atunci mi a zis sa tac ca in casa aia nu sunt nici macar chiriasa ca nu platesc ca stau acolo sa am drepturi sa comentez si atunci i-am zis ca plec si ma intrebat daca mai pot sa fac avort i-am zis si sa pot eu asa ceva nu fac .Am plecat iar pe toata perioada sarcinii nu ma cautat deloc si-a vazut de viata lui a stat cu cate femei a vrut el iar cand stia perioada ca trebuia sa nasc era disperat nu stia cum sa dea de mine cand a venit momentul l-am sunat si i-am spus ca eu m-am internat ma pregatesc sa nasc daca vrei sa fi aici esti bine venit.nu s-a miscat de langa mine 5 cat am stat in spital a stat langa mine pana am iesit din spital fetita am trecut o pe numele meu iar a iesit scandal si din asta botezul l-am facut la ortodoxi el fiind catolic vroia la catolici nici macar nu a venit la botezul .Am trecut si peste astea de fata se cupa cand si cum are el timp ca si tata nu ma pot plange ca e un tata bun doar ca nu are suficient timp pentru ea cand poate in wekeenduri o ia la el ma ajuta cu bani in intretinerea ei.
    Bun si acuma sa va spun ce ma face sa innebunesc suntem despartiti de 3 ani de cand am plecat de la el el are o prietena de 2 ani jumatate iar de 2 ani se culca si cu mine si cu ea stiu ca sunt slaba si nu am demnitate am ajuns sa fiu eu pe locul doi sa fiu amanta mi-a zis clar ca de impacat cu mine nu se mai impaca ca nu are incredere in mine ca m-am culcat cu toti faierii eu in aceasta perioada am mai incercat sa am relatii cu 2 baieti dar nu a mers si el imi scoate ochii cu acele relatii.desi era libera sa fac ce vreau eram despartiti.in schimb acuma atractia dintre noi e cu totul alta e mult mai vulcanica acuma imi spune ca ma iubeste ceea ce inainte nu-mi spunea dar pe de alta parte cand nu ii dau ce ii trebuie ma face curva necontrolata,ca sunt dispretuita de toti din jur ma jigneste in ultimu hal iar dupa ce mi vorbeste asa si ma umileste a doua zi ma cauta ca si cum nu s-a intamplat nimic ma iar cu iubire hai sa ne vedem mie dor de tine.nu stiu am impresia ca e o iubire bolnava nu il inteleg ce vrea sa faca din mine si cel mai rau e ca eu cedez de fiecare data in plus de asta ma batut in fata prieteni lui si eu tot l-am iertat si am mers la el.Stiu ca sper ceva ce nu se va intampla niciodata vreau o familie cu el desi credetima ca nu stiu daca e bine sau nu,suntem doua pietre tari amandoi si nu lasam unu de la altu Azi sunt carpa pentru el maine sunt iubirea vietii lui as vrea sa il las sa fiu puternica si sa-i spun nu si sa nu mai cedez dar nu stiu cum atat e de lingusitor si de insistent ca ma topesc.De multe ori ma gandesc ca poate mi-am pierdut mintile sa am tot intorc la el dupa cate mi -a facut,m-a batut,m-am umilit,m-a inselat ce mai vreau de la el?o parte din mine il vrea si o parte nu.Sper sa aveti timp sa-mi da-ti un raspuns va multumesc

  9. 40
    cristina1989 spune:

    Buna, simt si eu nevoia sa ma descarc …si poate asa reusesc sa mai privesc in ochii persoanei pe care o iubesc,
    Sunt cu actualul iubit de mai mult de 4 ani, ne-am cunoscut in primul an de facultate si de atunci suntem tot impreuna.Am trecut prin multe impreuna si bune si rele , o data a fost el umarul meu de sprijin , o data am fost eu pentru el…toate bune si frumoase nu au fost tot timpul , am avut si perioade tensionate cand ne-am certat ca orice cuplu insa am reusit sa trecem peste.
    Au trecut anii, am terminat amandoi scoala si eu am insistat sa imi caut de lucru in domeinu. Pana atunci am lucrat impreuna la o mica afacere (un magazin de haine). Am decis sa ramana el sa s ocupe de magazin si eu m-am angajat la o companie in domeniu.
    Adevarul este ca mi-am dorit foarte mult sa imi incep cariera dar in acelasi timp nici nu mai doream sa lucrez cu el la magazin pentru ca era un subiect continuu de discutii si cearta…eu aveam o ideee ,el alta idee si mai depate cred ca intelegeti…
    M-am angajat in sptembrie..si foarte repede relatia noastra s-a racit incet incet…el dorea sa plecam din tara sa lucram , iar eu eram orbita si in acelasi timp epuizata de noul servici, iar toate aceste ideei ale lui mi e pareau egoiste, disperate etc.. In realitate pur si simplu eram plictisita de relatie si speriata de un viitor cu el( viata de sotie dedicata sotului si copiilor care nu are timp liber pentru ea) , acum imi dau seama ca in mare parte era o prostie ce gandeam si ca lucrurile nu sunt chiar asa.
    La lucru imi epuizam toata energia..am cunoscut oameni noi si imi placea ce fac , in noiembrie am inceput sa imi trimit mesaje cu un coleg la inceput nevinovate sub forma de gluma care incet au inceput sa se transforme in complimente si mai apoi in flirt si sa devina mesaje vinovate cu propuneri indecente. La lucru nu vobeam fata in fata despre acest subiect insa in mesaje ne dezlantuiam. Nu imi puteam explica de ce fac asta si nici acum nu stiu de ce dar cu rusine spun ca imi placea …era asa ca o doza de adrenlina. Nu m-am culcat cu el dar nu pot sa zic nici ca asi fi facut-o nici ca nu as-i fi facut-o … cum am spus era o frenezie , stiam ca nu e bine ce fac, stiam ca nu vrau o relatie cu acest om si totusi simteam nevoia sa ma joc acest joc periculos si pot spune murdar.
    Iubitul meu si-a dat seama inca de la inceput de schimbarea mea, si de cate ori avea ocazia imi verifica telefonul. Intr-o zi a gasit un mesaj in care spuneam ca il pup si bineinteles a urmat un scandal monstru, m-a jignit in toate felurile si in final a plecat.
    Nu eram pregatita sa renunt la el pentu ca tineam la el , dar nu eram pregatita sa renunt nici la flirtul vinovat cu colegul meu.
    A uramat o perioada in care am stat despartiti desi ne mai intalneam si discutam ii spuneam ca il iubesc si imi ceream iertare de fiecare data insa evitam sa il chem acasa pentru ca nu eram sigura ca asta e dorinta mea.. dar nu vroiam nici sa il pierd.
    In acest timp o perioada am continuat si aventura mea la telefon cu colegul meu care desi pare ciudat s-a transformat si intr-o prietenie frumoasa.
    inainte de sarbatori dorul de iubitul meu m-a coplesit si am inceput sa ii simt lipsa destul de puternic asa ca am hotatrat impreuna sa se intoarca acasa, ia acea clipa am si inceput sa il departez elegant pe colegul meu care a inteles destul de repde ca m-am impacat cu iubitul . Totusi desi nu am mai continuat cu acele mesaje foarte vinovte am pastrat legatura la servici ca doi prieteni si nimis mai mult.
    De atunci au trecut aproape 5 luni si intre timp am parasit acel job deoarece si eu si iubitul meu am semnat pentru un job in SUA in domeniu si asteptam plecarea.Il iubesc mai mult ca oricand si din clipa cand am decis ca cu el imi doresc o familie nu am mai facut nimic care sa compromita relatia pentru el este omul langa care imi doresc sa imbatranesc, pe care am invatat sa il respect si sa il pretuiesc.
    Parte proasta vine acum, azidimineata m-a sunat sa imi spuna ca a gasit intr-un telefon vechi multe mesaje intre mine si colegul meu foarte inculpante din acea perioada si mi-a spus ca nu se astepta la asa ceva din partea mea, ca e o latura pe care nu o cunoaste si ca se simte ca un fraier ca s-a impacat cu mine.
    Am simtit ca inebunesc , stiu ca am gresit si ca e cam acelasi lucru ca si cum l-asi fi inselata chiar daca nu m-am culcat cu el .
    Numai eu stiu cat reposuri au fost prim data desi era doar un mesaj scurt si fara loc de interpretare dar acum dupa ce a citit toate acele mesaje de flirt ,ce va crede despre mine, va putea sa treaca vrodata peste asta. Nu stiu de ce a vrut sa dezgroape mortii mai ales acum cand am decis sa plecam impreuna si sa incepem o viata nou sa incepem o familie in adevaratul sens al cuvantului. Sincer sun dispusa sa ii ascult iar jinirile doar cu speranta ca timpul va trec si va realiza ca desi am gresit enorm asta m-a facut sa reflect cat de mult apreciez stabilitata si dragostea lui si cat de mult il iubesc de fapt pe acest om.
    Ce sa fac ca sa trecem peste acest trecut..sa dau timpul imapoi nu pot, sa imi cer iertare din nou pot dar nu stiu daca ami ajuta la ceva. Acum ma intreaba de ce nu i-am spus tot adevarul atunci, de ce am continuat sa vb cu el si dupa n-am certat…nu stiu ce sa ii raspund , adevarul este ca nu i-am spus pentu ca nu vroiam in primul rand sa il ranesc mai mult decat era si in al doilea rand sa nu il pierd de tot, si am continuat sa vorbesc cu el si dupa ce m-am despartit de iubitul meu pentru ca asa am simtit atunci( nu am o explicatie nici macar pntru mine).
    Acum iubitul meu imi spune ca ii pare rau ca a insistat sa ne impacam , pentru ca a stat in calea fericirii mele dar se insala amarnic , a fost doar o atractie de moment un moft o curiozitate care in final facut sa contientizez de fapt cat de mult imi doresc stabilitate si o familie cu iubiul meu. Intrebaea mea e cum sa il fac sa inteleaga asta? Acum cand am crezut ca totul e dat uitarii uite ca trecutul mereu ne urmareste si cateodata ne ajunge din urma si schimba viitorul.

    • 40.1
      Dan spune:

      Daca te iubeste sincer te va ierta,dar va trebui sa detensionezi situatia aratandu-i ca el este cea mai importanta persoana pentru tine si sa-i spui ca nu ai fost sincera cu el pentru ca ai vrut sa nu il ranesti mai mult si pentru ca traversai o perioada confuza pentru tine.Eu te-as ierta daca regreti sincer si ma-i iubi,dar are nevoie de timp ca sa revina increderea in relatia voastra.

  10. 39
    Andreea spune:

    Buna ziua! Si eu trec printr-o perioada dificila. Am avut o relatie de 4 ani cu un baiat cu 2 ani mai mic, eu 23 si el 21, si ne ma inteles foarte bine si in decembrie el mi-a spus ca isi doreste sa mai cunoasca si alte fete, sa se culce cu alte fete, si eu daca accept continuam asa si daca nu ne despartim.Eu am acceptat in ideea ca isi va schimba decizia, dar nu a fost asa. A cunoscut o fata pe fb si au inceput sa vorbeasca, s-au intalnit, s-au culcat si el mi-a spus ca este mai fericit cu ea decat cu mine.Eu i-am spus ca e bine cu ea pentru ca e la inceput si mi-a raspuns ca daca e asa el prefera o perioada de timp sa fie asa. Am decis sa ne despartim si fata aceea avea si ea prieten de 2 ani si nu stiu ce faza urata i-a facut si si-a schimbat putin parerea despre ea. El a zis ca el vrea sa se mai culce cu mine, sa ne mai intalnim. A zis ca cu fata asta vrea doar sa se culce. Mi-a mai zis ca vrea ca eu sa-l astept pana isi satisafce moftul de a se culca cu mai multe fete si ca dupa perioada asta sa ne impacam si el v-a putea sa ma iubeasca cum o facea inainte. se poate asa ceva? Eu am acceptat sa ma mai culc cu el dupa si mi-a facut si cateva faze urate. Intre noi e ceva special, simt si eu si el dar nu inteleg de ce face asa. A fost o perioada foarte frumoasa si imi pare foarte rau. El mi-a mai spus ca nu vrea ca eu sa ma sarut cu alt baiat, ce sa mai zic de culcat pentru ca el cand m-a cunoscut eu nu ma mai culcasem cu nimeni si mi-a zis ca asta ii place cel mai mult ca nu am fost decat cu el. Nu inteleg, el poate si eu nu? El spune ca se poate detasa si ca eu nu. El isi doreste sa-l astept pentru ca momentan nu a gasit o alta fata la care sa-i placa atatea lucruri cate ii plac la mine. Ce ziceti de asta? Nu il inteleg. El vrea momentan sa fiu eu acolo, sa-l iubesc sa fiu langa el dar sa mai fie si altele. De ce face toate astea? Am uitat sa precizez ca este o persoana egoista si foarte orgolioasa. Nu stiu ce sa fac.

  11. 38
    alexia spune:

    buna seara,am 27 de ani ,sunt casatorita de 2 ani jumatate si am o relatie cu actualul meu sot de 11 ani,el fiind mai in varsta decat mine cu 8 ani…cand l-am cunoscut aveam 16 ani,el a fost primul barbat din viata mea,l-am iubit enorm nu imi vedeam viata fara el la varsta aceea,la un moment dat am trecut si printr-o dezamagire pe care o regret si acum am facut cu avort tot cu el ,eu fiind o fire religioasa am suferit mult din cauza asta….in fine el la un an dupa ce ne-am cunoscut a plecat la munca in strainatate (mentionez ca parintii mei in special mama nu l-au vrut de la bun inceput ptr ca este mai mare ca si mie,nu are studii superioare si a mai avut o relatie de 10 ani inainte sa ma cunoasca pe mine cu o vecina care era de seama lui si care ulterior despartiri de el a devenit lezbiana)..el a plecat in strainatae eu l-am asteptat ne scriam scrisori,vb la tel ,ne vedeam destul de rar dar cu toate astea le-am asteptat..am mai iesit cu un baiat de varsta mea la vremea aceea dar doar ne-am sarutat si nimic mai mult,timpul a trecut eu am terminat liceul m-am dus la facultate el m-a sprijinit si moral si financiar,parintii s-au obisnuit cu ideea ca suntem impreuna dupa terminarea liceului ma duceam si la el in franta unde era si este plecat in vacante,in primul an de facultate insa am avut prima “relatie” cu un prieten al unei prietene f bune..si el la randul lui avea iubita dar momentan nu era in oras si eu il aveam pe el doar ca cum era normal m-am atatsat de acest tip destul de mult ,m-am indragostit pot zice,dar am plecat in vacanta la actualul sot si a trebuit sa il uit pe acest tip(mentionez ca relatia cu acest tip a survenit la o luna dupa ce era sa fiu violata de unchiul meu la care stateam in gazda cand mergeam la facultate)…mi-a fost destul de greu sa simulez cu sotul faptul k imi mai placea si un altul dar nevazandul pe al 2-lea l-am uitat ,timpul a trecut am terminat facultatea sotul a descis sa se intoarca in tara ne-am mutat impreuna la ai mei care au acceptat faptul k ne iubim si l-au primit in fam noastra,eu mi-am luat primul serviciu,aici am cunoscut oamnei noi ,baietii de seama mea care imi faceau curte ma simteam flatata,filtram si eu cu ei dar nu am dat curs nici unei invitatii,sotul dupa un an de stat in tara a plecat inapoi in fr ,eu am ramas aici ptr inceput ca sa se puna el pe picioare si dupa cateva luni mi-am facut o relatie cu un coleg de munk de seama mea relatie care dureaza de 3 ani pana in momentul de fata…la inceput am luat-o ca pe o aventura ,apoi ne-am indragostit unul de altul intre timp sotul mai venea acasa mi-era destul de greu sa mai intretin relatii sexuale cu el ,dar tot am continuat relatia si acum 2 ani jumate am facut si nunta eu cand am facut nunta eram impreuna cu al-2 lea de 9 luni ,sotul a revenit ptr un an iar in tara sa facem nunta dar eu tot ma vedeam cu al 2-lea mai rar dar nu am renuntat ,cel de al 2-lea nu are si nu a avut alta relatie inaintea mea,….am facut nunta dupa nunta sotul iar a plecat si eu mi-am cntinuat legatura,,,dar asta vara cand sotul a venit acasa ptr 1 sapt am primit un tel ca ma inseala ,m-am dus sa verific si l-am surprins facand sex in masina cu o alta..am fost dezamagita dar in acelasi timp ma simteam si eu vinovata de relatia mea cu celalalt…ne-am despartit o perioadaeu de sot ,intre timp a mai aparut un altul in viata mea am avut o scurta leg si cu acela,mai vb si acum la tel dar doar atat,dupa 6 luni m-am impacat cu sotul si el s-a mutat inapoi la mine acasa ,acum a plecat iar (a fost plecat si in cele 6 luni de cearta ,a mai venit doar o data 2 sapt cat sa mai vb)iar eu sunt in continuare cu al 2lea ,mi-e bine cu el din taoate puncatele de vedere doar ca inca il vad ca un copil ,stiu ca nu a avut sufuciente relatii sa se maturizeze dar stiu ca ma iubeste…nu stiu ce vreau?nu stiu ce sa fac?am vb cu sotul sa plec si eu la el si sa muncesc acolo dar din cazua unor probl de sananate ale mele mai tb sa stau in tara si el este omul care ma lasa pe mine sa iau deciziile nu mi-a impus nimik….stiu ca nu imi puteti da un raspuns ce sa fac?raspunsul tot in mine il gasesc..dar poate ma puteti lumina sa fac ceea ce este mai bine???,,,,ptr ca imi pare rau ca am gresit si gresesc in fata lui Dumnezeu,imi pare rau ptr a 2lea ca nu vreau sa sufere ,imi pare rau ptr sot ,dar in acelasi timp nu stiu daca il mai iubesc pe sot ???….sunt imatura ,sunt instabila emotional ,daca aveti timp sa imi cititi postarea va rog ajutati-ma cu un sfat!!!!Va multumesc!!si felicitari ptr tot ceea ce faceti aici!!!

    • 38.1
      Dr Love spune:

      Raspuns pentru alexia:
      in sfarsit am rezolvat cu problemele tehnice si vom putea posta raspunsurile la comentariile voastre in timp util…
      Voi reveni in cursul zilei de astazi cu un raspuns…

      Am revenit, abia acum am reusit sa-mi fac timp sa-ti raspund… in primul rand multumim de aprecieri…
      Povestea ta mi se pare inedita… Sper ca analiza mea sa te ajute sa vezi lucrurile mai limpede si sa te ajute sa iti regasesti armonia interioara pe care mi se pare ca ai pierdut-o de niste ani… De ce spun asta? Pentru ca nu poti fi in armonie si echilibru cand ceea ce simti difera de ceea ce gandesti, iar ceea ce gandesti difera de ceea ce faci!
      Acesta este motivul pentru care ai impresia ca nu tu iti traiesti viata, ci viata te traieste pe tine… ai impresia ca esti pusa in niste situatii in care, din doua posibile alegeri, niciuna nu este cea corecta…
      Daca esti fidela sotului, crezi ca faci un lucru corect si scapi pe moment de sentimentul de vina, dar in acelasi timp esti nefericita pentru ca nu esti cu cel pe care il iubesti. Daca in schimb dai curs sentimentelor alaturi de cel iubit, fericirea iti este umbrita de ideea ca faci un pacat si ca Dumnezeu nu e de acord cu asta, alaturi de faptul ca iti minti sotul.
      In primul rand sa vorbim putin de acest set de reguli privitoare la sex pe care le instituie societatea si religia.
      1. Religia condamna preacurvia, desfraul (porunca a 7-a) si sunt de acord cu asta, pentru ca desfraul inseamna traire mai mult la nivel fizic, pentru satisfacerea unor placeri pur fizice, de natura erotica… mai inseamna si sa abuzezi de ele… si orice abuz, de orice natura ar fi el, nu poate duce la nimic bun…
      Dar nu vad un pacat sa intretii relatii sexuale cu cineva pe care il iubesti, chiar daca nu esti cununata cu el… Eu cred ca iubirea din sufletul omului da legitimitate unei relatii si o sfinteste… degeaba preotul cununa religios doi oameni, daca acestia nu se iubesc si se casatoresc din alte ratiuni… sfintenia relatiei se pierde pe parcurs daca nu e alimentata de iubire…
      2.Societatea condamna adulterul pentru a institui o oarecare ordine sociala, pentru a asigura stabilitatea familiei, stiut fiind ca copiii, pentru a se dezvolta si a creste normal, au nevoie de siguranta, liniste si stabilitate.
      Dar ceea ce este intre tine si sotul tau nu se poate numi familie decat cu mare indulgenta. Nu sunteti o familie pentru ca asa scrie in acte sau pentru ca preotul v-a cununat. O familie, pentru a se numi asa, trebuie sa indeplineasca o serie de functii in societate si in randul membrilor ei. Da search pe google si cauta functiile familiei si gandeste-te cate din acestea functioneaza in cazul tau. Eu ma voi opri doar la una din ele, functia sexuala. A nega nevoile sexuale ale omului e ca si cum am nega natura sa. Doar cei care stau in manastiri, postesc si se roaga foarte des pot sa sublime energia sexuala, sa o transforme si sa o orienteze spre o traire spirituala.
      In cazul oamenilor obisnuiti lucrul acesta e foarte greu de realizat si hai sa fim seriosi, trebuie sa mai faca si o parte a omenirii sex, altfel cum s-ar perpetua lumea asta? Chiar si preotilor ortodocsi li se cere sa fie casatoriti, tocmai pentru a nu cadea in pacat apropiindu-se mai mult decat este permis de femeile care vin la spovedanie… acest pericol exista pentru ca se poate produce un transfer afectiv catre preot… transferul afectiv inseamna proiectarea unor sentimente asupra preotului cand ele normal ar trebui indreptate in cu totul alta directie, spre alta persoana… lucrul asta se poate intampla si intr-un cabinet de psihologie… si preotul este intr-o oarecare masura un fel de psiholog…
      Chiar si iubirea ta fata de tipul asta poate fi tot o forma de transfer afectiv… la inceput ti-ai iubit sotul, dar el nefiind langa tine, sentimentele tale refulate au iesit la suprafata si tu le-ai proiectat asupra celui care era langa tine, adica amantul…
      In conditiile in care sotul tau e mai mult plecat decat langa tine, nu cred ca tu ar trebui sa te calugaresti in timpul asta. Natura isi cere drepturile si abstinenta ( in cazul oamenilor obisnuiti) poate duce la boli psihice sau dereglari in organism…
      Doar in anul in care el a stat in tara, dupa ce v-ati casatorit, lucrurile au mers normal intre voi, in acel an tu nu ai fost tentata sa il inseli. Si, hai sa fim seriosi, tu crezi ca el acolo in strainatate e sfant?
      Ca sa poata functiona normal, ca sa poata sa se gandeasca la problemele de munca, un om trebuie sa isi satisfaca aceasta nevoie, altfel se va gandi tot timpul la sex, pentru ca – vrem sau nu vrem – natura isi cere drepturile. Si a fi obsedat de sex e muuult mai rau! Una e sa acorzi sexului 15 min/zi (sau mai mult, de la caz la caz) si apoi sa-ti ocupi mintea cu rezolvarea problemelor curente si alta e sa te gandesti la el 24 din 24, pentru ca nu scapi nici atunci cand dormi, esti bantuit de vise erotice. O viata sexuala normala si regulata te face functional pentru ca satisface una din nevoile de baza ale omului…
      Ce e mai grav e faptul ca tu ai ramas prinsa in relatia asta, o relatie mai mult la distanta, timp de 11 ani! El a fost prima ta iubire, aveai atunci doar 16 ani… ai gandit ca multi altii ca iubirea voastra va dura pana la sfarsitul vietii… te-ai gandit tot timpul ca el va fi barbatul cu care o sa te casatoresti…
      Nu te mai invinui atata pentru avortul facut atunci, problemele astea apar din motive karmice si adesea sunt foarte greu de controlat… nu puteai sa dai nastere unui copil cand tu insati erai un copil, cand societatea ii condamna atat de aspru pe cei care fac asta! Dar bineinteles, fapta ramane, pacatul a fost savarsit, nu mai poti schimba nimic… Probabil ca te-ai rugat la Dumnezeu sa te ierte, dar tu te-ai iertat? E foarte important ca si tu sa te ierti! Pacatul neiertarii, fie ca e vorba de tine sau de alta persoana, duce in timp la boli grele… Aproape toti am facut prostii la varsta aia, dar unii am fost mai norocosi…
      Din ce povestesti inteleg ca ati fost impreuna doar un an, pentru ca el a plecat in afara. Poate ca si-a dorit sa realizeze mai mult in viata, dar intre a prospera si a fi cu tine, a ales calea prosperitatii. Nu discut motivele care l-au determinat sa plece atunci, dar in tot timpul asta a fost mai mult plecat! O situatie de moment s-a prelungit atatia ani!
      Faptul ca ai mai avut 3 relatii pe parcursul a 11 ani mie imi pare ca ai fost destul de cuminte! Cu tipul cu care esti acum inteleg ca e ceva mai serios. Dureaza de 3 ani si va iubiti… la inceput ai luat-o ca pe o aventura, de aceea te-ai si casatorit cu prima ta iubire, apoi, dupa ce sotul a luat iar drumul strainatatii te-ai simtit din nou singura si te-ai intors la tipul asta…
      Ce te-a determinat totusi sa te casatoresti cu actualul sot acum 2 ani si jumatate? Sperai ca in sfarsit, daca veti fi casatoriti veti locui impreuna de acum incolo? Doar un an s-a intamplat asta, apoi el a plecat… cred ca s-a obisnuit cu strainatatea si ii vine greu sa stea mai mult in tara… sau poate ca simtea nevoia de libertate, de mai mult spatiu? Era atat de necesar sa plece? Nu stiu…
      Faptul ca v-ati casatorit nu a schimbat prea mult situatia… din nou ai ramas singura… E normal ca intre tine si sotul tau relatiile sa se raceasca. Una din conditiile unei relatii de cuplu functionale este intimitatea. Voi ati pierdut asta, de vreme ce traiti in tari diferite si va vedeti doar in vacante si concedii.
      Sexul in sine nu e rau sau bun, corect sau gresit, doar noi oamenii il facem sa fie asa sau doar ii dam conotatia asta… cand erai cu cel pe care il iubesti, tu faceai dragoste, cu sotul faceai doar sex… Daca o iei strict religios, nu faceai pacat cu sotul, ci cu amantul… dar in realitate, e exact invers… pentru ca atunci cand erai cu sotul energia ta sexuala (si cred ca si a lui) era deturnata de la scopul sau, era prost utilizata in absenta iubirii…
      “Dumnezeu este iubire” spune Iisus si daca urmam calea iubirii nu putem da gres… Gaseste raspunsul la problema ta in adancul inimii tale… Eu cred ca locul tau e alaturi de cel pe care il iubesti… inteleg ca nu aveti copii asa ca nu vad care ar fi problema sa divortezi, sa faci in sfarsit ceva care sa aseze lucrurile, sa le aduca la normalitate… Nu zic ca ar trebui neaparat sa te casatoresti cu tipul cu care esti acum… tu spui ca il consideri cam imatur… si e normal sa fie asa, comparativ cu sotul tau… te-ai obisnuit sa ai alturi pe cineva mai matur, mai responsabil… oricum, ce vei face dupa divort e o decizie care mai poate astepta… chiar si divortul poti sa-l mai amani pana va obisnuiti amandoi cu ideea, dar lucrurile trebuie clarificate intre voi cat mai urgent! Si s-ar putea ca si sotului tau sa i se ia o piatra de pe inima… poate ca si el simte ce simti tu, dar nu a avut curajul sa-ti spuna…
      Spui ca esti imatura si cred ca asta vine din faptul ca ti-ai refuzat sa iti traiesti propriile experiente si povesti de iubire de teama sa nu gresesti… sau, daca le-ai trait, ai fost mereu inhibata de un sentiment de culpabilitate fata de sot… Spui ca esti si instabila emotional… cum ai putea sa fii altfel daca sotul tau nu ti-a oferit acea stabilitate afectiva de care orice om are nevoie?
      Tu traiesti de atatia ani in minciuna, cum poate sa iti fie bine? Te alimentezi singura cu sentimente de culpabilitate care, acumulate in timp, pot duce la alterarea starii de sanatate, la boli… spui la un moment dat ca nu poti pleca in franta la sotul tau ca nu iti permite sanatatea… la 27 de ani ai deja probleme de sanatate… o cauza ar putea fi si alimentarea continua cu energii si informatii negative care vin din complexul de vinovatie care ti s-a format… sau poate din cauza ca nu iti doresti sa pleci ca sa fii cu sotul pentru care nu mai ai sentimente… asa ca psihologic, tu incerci o solutie de a iesi in impas, iar boala este solutia salvatoare, o boala autoprovocata inconstient, o boala indusa chiar de tine… fiindca o boala are totdeauna o cauza, ea nu apare asa din senin… inlaturi cauza, dispare si boala…
      Nu crezi ca e momentul, acum in al 12-lea ceas (in al 12-lea an) sa iesi din acest cerc vicios al minciunii? Sa fii sincera cu sotul tau si mai ales cu tine insati?
      Nimic in viata nu e intamplator si Dumnezeu ti-a oferit oportunitatea de a te elibera atunci cand l-ai prins facand sex cu alta… poate ca in alta tara fiind, faptul era justificabil, dar el facea asta cand era cu tine… asta dovedeste ca si sentimentele lui fata de tine s-au racit… atunci era momentul adevarului, puteai sa te folosesti de aceasta intamplare ca sa dai cartile pe fata…
      Dar ce ai facut tu? Cu atata ipocrizie l-ai pus la zid, desi erai la fel de vinovata… Puteai, dupa ce l-ai prins cu alta sa ai o discutie sincera cu el. Sa incerci sa-l intelegi si sa-l ierti. Sa discutati omeneste, cat mai rational… Sa-i spui: “E clar ca distanta intre noi ne-a facut sa ne racim unul fata de altul… nu te condamn pentru ceea ce ai facut, si eu simt acelasi lucru, si eu am facut aceeasi greseala ca si tine… e clar ca relatiile la distanta nu tin, e clar ca tu nu esti acelasi om de care m-am indragostit, cum nici eu nu mai sunt persoana pe care o iubeai… departarea si viata ne-a schimbat… de ce sa traim in minciuna, de ce sa ne prefacem ca suntem o familie cand realitatea dovedeste ca nu e asa? Am sperat ca daca o sa ne casatorim lucrurile se vor schimba… dar nu s-a intamplat… lucrurile sunt la fel ca inainte de a ne casatori… Eu personal am ajuns intr-un punct in care vreau o schimbare majora… nu mai pot continua asa… hai sa facem ceea ce trebuie, hai sa desfacem aceasta casatorie! Cred ca va fi mai bine pentru amandoi… “
      Poti sa-i spui toate astea si acum, poti sa-i spui ca nu vrei sa mergi in franta pentru ca simti ca nu-l mai iubesti… ca toti acesti ani cu continue despartiri v-au erodat relatia… ti-au erodat sentimentele… ca ii multumesti pentru tot ce a facut pentru tine, dar ca vrei sa te separi de el pe cale amiabila… daca nu va intalniti prea curand, ar fi indicat sa-I scrii o scrisoare in care sa-I spui toate astea… in nici un caz la telefon… in scris vei putea sa iti ordonezi mai bine ideile… la telefon te-ai putea lasa prada emotiei si ai putea pierde controlul discutiei…
      Tu spui ca el iti respecta deciziile si nu iti impune nimic… pare un tip de treaba din ce povestesti… eu cred ca ar intelege si mai ales cred ca merita sa stie adevarul… orice om merita asta, chiar daca adevarul este uneori crud si doare…
      Iti doresc numai bine si sper sa gasesti in tine curajul sa iesi din aceasta cursa pe care ti-a intins-o viata, sa ajungi sa poti sa iubesti pe cine vrei tu, fara sa te simti vinovata pentru asta, sa iti recapeti stima de sine si seninatatea! Esti inca foarte tanara, ai toata viata inainte! Construieste-o frumos ca sa poti sa te bucuri de ea!

    • 38.2
      alexia spune:

      buna ziua!!In primul rand va multumesc ptr rabdrea de care ati dat dovada citindu-mi postrea si astepatam cu mare intres raspunsul dvs!! chiar aveam nevoia unei pareri din “afara”..la un moment dat m-am gandit chiar sa ma duk sa fac niste sedinte de psihoterapie dar fiind din provincie imi este mai greu..am fost in dec si m-am spovedit la un duhovnic care mi-a spus sa incerc sa imi pun ordine in viata …si intradevar am impresia ca viata ma traieste pe mine nu invers cum ar fi normal…chiar ieri am avut niste discutii cu sotul meu si acesta mai mult ca niciodata mi-a zis sa merg la el de tot luna viitoare ptr ca asta nu e relatie mai cu seama casnicie,discuita asta a venit in urma unor reprosuri si de-ale mele si de-ale lui reprosuri in legatura cu relatia noastra cu ce am facut sau nu am facut fiecare bine sau mai putin bine…iar eu i-am reprosat toate datile cand venea acasa si iesea la club si la barurui cu baietii si eu ramaneam acasa ,iar atunci eu nu am avut curajul niciodata sa spun ce anume ma deranjeaza….park nici acum nu il am..desi sotul meu nu m-a batut nicodata sau nu m-a agresat in nici un fel si mereu mi-a facut toate poftele si m-a inteles totusi simt ca imi este frica de el,este un tip agresiv in vorbire si se enerveaza foarte repede si ma simt destul de inhibata in prezenta lui si chiar la tel cand vorbim mi-e frica sa ii spun animte lucruri …acm imi zicea ca el vine acasa ca sa stea cu mine si cand am sa veau vom pleca impreuna in franta ..da daca vine acasa isi pierde rostul acolo iar acasa nu se poate acomoda cu bani de aici si nu avem o stabilitate materiala cand e acasa si poate si eu l-am indrumat sa aleaga calea strainatatii ca sa ne fie mai bine din punct de vedere material..cand m-am casatorit speram ca va fi mai bine ,ca vom fi impreuna ,am facut ceea ce am crezut ca trebuie sa facem ,am urmat cursul firesc al relatiei noastre cand toata lumea se astepta sa ne casatorim..si da comparativ cu sotul meu,amantul este si mai tanar si mai copilaros..in sot am vazut intodeauna un barbat care poate avea grija de mine si care stie ce inseamna sacrificul…si intradevar mereu am avut teama de culpabilitate fata de sot cand mi-am trait propriile povesti de iubire…cand am avut propriile experiente cu altcineva care nu era el..si intradevar toata viata am tanjit dupa stabilitatea aceea emotionala,sentimentala ..mi-am dorit ca in anumite momente sa nu mai fiu singura si poate de aceea la un moment dat sau altul am acceptat avansurile altor barbatii!eu acum am niste hemoroizi interni pe care tb sa ii leg cu niste ineluse si aceste ligaturi nu le pot face decat una pe luna iar eu am 6 de facut …deci poate ca si boala asta ma opreste sa stau aici ,nu ma simt pregatita sa plec la el,nu vreau sa plec la el…eu fiind singura la parintii si stand mereu cu parintii acestia m-au cocolsit destul de mult si imi este tare greu sa ii las…dar poate si de lucrul acesta ma agat ptr ca nu vreau sa plec la el..si intradevar am fost o ipocrita cand asta vara l-am pus la zid cand m-a inselat ptr ca eu iar nu am avut curajul si puterea sa ii spun ce simt si ce am facut si eu…at am crezut si eu ca ma voi elibera de toate frustrarile mele ,at am zis ca mi s-a oferit sansa aceasta dar cand el a venit ispasit inapoi ,si a inceput sa planga si mi-a zis ca regreta mi s-a facut mila de el si am acceptat sa ne impacam..nu vreau sa ranesc pe nimeni ,el stiu ca se chinuie prin straini si ca nu si-a dorit niciodata sa stea numai acolo dar aici nu se poate realiza material si asta conteaza destul de mult,nu vreau sa ii fie rau dar in acelasi timp nici eu nu sunt fericita !si recunosc ca a inceput sa imi placa relatia asta asa la distanta ptr ca sunt oarecum libera si imi pot trai viata iar pe el nu il ranesc!…acum astept sa vad ce zice si el..de multe ori ma gandesc ca crestineste ar fi sa ma duc dupa sotul meu si sa-i mai dau o sansa ,sa ne mai dam o sansa..dar mi-e atat de greu !ma rog in fiecare zi ca Dumnezeu sa imi lumineze mintea si sa fac ceea ce este mai bine ptr mine!si va multumesc dvs in mod special ca statti si ne cititi toate postarile se ne dati sfaturi minunate si obiective sa va lumineze Dumnezeu mintea si de acum inclo ca sa puteti ajuta cat mai multa lume care trece prin asemea situatii de viata !!!!

      • Dr Love spune:

        Raspuns pentru alexia:
        Poate ca nu ai nevoie de psiholog daca esti o persoana credincioasa. Multe probleme, unele aparent fara solutie, se pot rezolva prin rugaciune si invocand ajutorul divin.
        Oricum, nu ar trebui ca din cei doi sa il alegi neaparat pe sot numai pentru ca asa e crestineste, asta incercam sa-ti spun. Intotdeauna exista exceptii de la regula. Chiar si preotul poate da dezlegare pentru doi oameni care decid sa se desparta la un moment dat (dezlegarea cununiilor). Dar, daca pana acum ai oscilat intre doua cai, alegand cand una cand alta, la un moment dat va trebui sa faci o alegere. Duplicitatea asta in care poate te-ai complacut intr-o oarecare masura, te-a si macinat in interior.
        E nevoie sa sondezi adanc in inima ta si sa nu faci un pas atat de important doar pentru ca asa se asteapta lumea, parinti tai, sau pentru ca asa ar fi corect dpdv religios.
        Dumnezeu ti-a dat inima si ratiune ca sa le folosesti pe amandoua inainte de a hotara ce faci cu viata ta. Cel mai adesea raspunsul se afla in inima, dar ar fi aiurea sa ignori ratiunea. Asa cum gresit ar fi si sa o faci doar din considerente rationale, negandu-ti sentimentele.
        Faptul ca tu ai stat pana la anii astia sub aripa parintilor te-a impiedicat sa te maturizezi si sa-ti asumi responsabilitati. Indiferent ce vei face sau cu care din cei doi vei ramane, pasul asta de maturizare va trebui sa-l faci. Chiar daca tu nu vrei asta acum, la un moment dat viata te va obliga. Poate ca de aceea sotul are iesiri de nervozitate, pentru ca vede ca esti prea legata de parinti.
        Spui ca se enerveaza usor, dar poate ca are doar un temperament coleric, asta neinsemnand neaparat ca e un om rau.. Poate ca munceste din greu si oboseala il face mai irascibil… tu spui ca are spirit de sacrificiu, ori asta spune multe despre un om.
        Si ar fi bine sa ai in vedere si faptul ca simti ca el te poate proteja, ca are grija de tine, fara ca asta sa insemne ca nu o sa incerci intr-o oarecare masura sa fii si independenta, pe picioarele tale. In primul rand din punct de vederefinanciar. A depinde de altii lasa portita deschisa posibilitatii ca tu sa faci nu atat ceea ce simti, cat mai ales ceea ce ei asteapta de la tine.
        Totusi, teama ta fata de el nu e in regula. Teama asta spune ceva despre el si despre tine. E nevoie sa o analizezi ca sa iti dai seama cat este ea de justificata, e ceva in neregula cu el sau cu tine?
        Chiar daca spui ca nu il mai iubesti pe sot, totusi te-a durut cand l-ai surprins facand sex cu alta. Si pot sa-ti spun ca iubirea intre voi poate fi revigorata daca va dati sanse unul altuia, pentru ca cred ca si el s-a racit fata de tine, de aceea te neglija cand venea in tara.
        Dar poate ca imposibilitatea de a pleca, boala asta a ta si faptul ca aici sotul tau nu se poate descurca dpdv material sunt semne… poate ca viitorul tau e aici si al lui in afara, nu stiu…
        Imi place ca esti sincera si recunosti ca dintr-o anumita perspectiva, starea asta ti-a convenit… dar ti-e clar ca nu o poti prelungi la infinit… gresesti foarte mult fata de sot, tinandu-l blocat in relatia asta, daca tu nu vezi nici o perspectiva pentru voi amandoi… ii irosesti resursele, gandurile, emotiile si mai ales timpul…
        Cu baiatul cu care esti acum si pe care zici ca il iubesti nu te astepta sa ai un viitor comun. Singura spui ca nu a avut suficiente relatii ca sa se maturizeze. Ce vei face atunci cand el isi va dori sa cunoasca si alte fete? E o tendinta naturala in fiecare de a experimenta inainte de casatorie si mai multe sanse au casatoriile incheiate la maturitate decat cele incheiate in prima tinerete. Chiar daca tu te simti pregatita pentru o relatie serioasa, poate ca iubitul tau nu e inca pregatit pentru un pas atat de major…
        Ce vei face, ce drum sa alegi, e o decizie greu de luat si sper ca Dumnezeu sa te lumineze sa gasesti cea mai buna solutie… in asa fel incat sa-ti fie bine si tie si sa nu fie victime colaterale…
        Iti doresc tot binele din lume!

        • alexia spune:

          Multumesc din suflet ptr cuvintele dvs!!Chiar aveam nevoie de ele!!Numai bine va doresc si multa ,multa sanatate si sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa ne gasim calea potrivita ptr noi!poate voi mai avea ocazia sa intru aici si sa va scriu si deznodamantul povestii mele…oricum am mult de reflectat!!!

        • Vlad spune:

          Dr.Love
          Hai sa fim seriosi, comentariile tale pt. ca nu le pot considera in niciun caz sfaturi, sunt doar in parte adevarate.Pai de unde pana unde ii sugerezi mataluta Alexiei sa mearga dupa amant, in detrimentul sotului care munceste pentru familie si implicit pt. Alexia, cred ca mai normale ar fi unele invataminte de apropiere intre soti si nu de indemn la distrugerea unei casnicii, ca sa numai vorbim de faptul ca, nesimtitul de amant este total imoral, pentru ca s-a bagat in casnicia altuia, lucru nepermis, dar ce murisera toate femeile din lumea asta.Categoric este mult mai corect sa incerce sa-si consolideze casnicia si sa incheie relatia imediat cu acea mizerie de om – amantul!

    • 38.3
      loredana spune:

      buna am citit cea ce tu ai scris…sunt casatorita de 5 ani…imi iubeam sotu mai mlt ca pe mn eram in stare de orce pt el…dar el a inceput primu sa ma insele si eu am inceput sa sufar si mai mlt…si eu i-am gresit inapoi dar tot asa a ramas…imi face toate poftele credema dar degeaba il vruiam pe el ca persoana langa mine nu tot ce imi lua el…acum pot zice ca suntem impreuna dar intr-una ma gandesc la ce mi-a facut si cred ca si el se gandeste ultima data am gresit amandoi dar el a zis ca ma iarta da nu reusesc sa-l inteleg de 5 ani nu l-am inteles si nu cred ca il voi intelege vreo data

  12. 37
    STEFAN P-PALL spune:

    Buna ziua! As dori sa primesc un sfat de la dvs despre urmatoarea problema.
    Am avut o relatie de 6 ani cu iubita mea. Am locuit impreua in toti acesti 6 ani. Ca orice cuplu, ne am descurcat si cu momente rele si cu bune. Am iubit-o enorm si inca o iubesc enorm. Ea spune ca m-a iubit mult si o cred sincer. Faptele ei imi dovedesc ca intradevar m-a iubit. A fost alaturi de mine in orice moment asa cum de altfel am fost si eu alaturi de ea. Ne am sprijinit reciproc.
    Despre ea pot sa spun lucruri frumoase in ceea ce priveste draogoste ei fata de mine. Eram chiar cel mai bucuros om de pe planeta avand asemenea dar de la Dz-eu: pe ea!
    Anul trecut, prin luna octobrie a cunoscut un individ pe un site de socializare numit Tagged.
    In noiembrie a inceput sa se cam schimbe relatia noastra. Eu o iubeam la fel de mult, o rasfatam, faceam aproape tot ce imi cerea.
    Dar am inceput sa observ atunci nici aschimbari in comportamentul ei. Nu le mai interesa daca ma schimbam de haine sau nu, daca vroiam sa pun o anumita camasa si era necalcata nu le mai interesa, daca spuneam ceva se enerva foarte usor, incepuse sa critice orice faceam, chiar si daca faceam o cafea spunea ca nu mai stiu sa fac cafea si asa mai departe.
    In schimb de dimineata pana ma intorceam acasa, imi trimitea diverse sms spunand ca daca mai am mult, ca sa plictisit, ca sa vin mai repede, ca daca doresc sa facem dragoste, ca ma iubeste…dar cand ajungeam acasa, era total diferita, mai rece, nici nu se mai lasa mangaiata sau sarutata.
    Asa a continuat toata luna noiembrie anului trecut pana pe 1 decembrie. Dupa ce am vazut impreuna desfilare la televizor, a inceput sa se certe cu mine si sa ma jigneasca cu multe vorbe urate.
    Am uitat sa spun ca in luna noiembrie de cand suna telefon si eu eram acasa pentru ca uneori plecam dupa ora 11:00,ea fugea in dormitor sau la bucatarie si se inchidea spunand ca vorbeste cu tatal ei. Mie mi se parea ciudat, dar aveam incredere in ea.
    Ne am despartit pe 1 decembrie. Eu am plecat din apartamentul in care locuiam impreuna pentru ca efectiv m-a dat afara, mi-a aruncat lucurile mele si am preferat sa evit sa ne certam si mai rau. Am crezut ca va trece si ne vom impaca ulterior. Uneori a trecut prin asemenea crize dar pana la urma ne am impacat si a fost bine. Asa a fost sicu vreo 9 luni in urma si spunea ca nu mai vrea sa stie de mine, ca s-a terminat, dar pana la urma ne am impacat.
    M-a rugat sa nu mai dau sms-uri, e-mailuri si sa nu o mai caut in viata mea!
    Insa, pe 2 m-a trimis un sms pe la 11:00 noapte ca curge wc-ul si daca pot sa vin s-o ajut. Eu nu aveam cum pentru ca eram la Ploiesti la ora respectiva. Am spus ca sa inchida apa ca voi veni a doua zi dimineata. A doua zi nu a mai vrut sa-mi raspunda la telefon.
    Pe 6 decembrie ma suna un o cunostinta, un informatician ca ne repara mereu calculatorul, si mi spune ca a vazut-o pe ea cu un individ cam dubios si ca era intr-o postura ca sunt mai mult decat prieten.
    Am sunat-o imediat si mi-a inchis telefonul si asa l-a tinut pana a doua zi.
    M-am dusc s-o caut la bloc unde locuieste si am locuit si eu in urma cu 7 zile si nu mi-a deschis. Pe 8 a disparut din Bucuresti si am inteles ca s-a dus la sora ei. Are o sora mai mare decat ea.
    Pe 12 m-a sunat sora ei si mi-a spus s-o no mai caut in viata mea ca are o noua viata, ca nu mai vrea sa stie de mine si ca nu am voie sa ma mai intilnesc cu ea in viata mea.
    Pentru ca o iubeam si inca enorm de mult, am tot cautat-o pe la apartament.
    M-am rugat aproape in zeci de mesaje pentru ca nu raspundea la telefon, sa ne impacam, sa nu aruncam cele 6 ani traiti impreuna, sa facem Craciunul impreuna. Mi-a raspuns cu un sms ca s-o las in pace si ca fiecare cu viata lui.
    A venit si ziua de 31 decembrie si tot asa m-am rugat sa ne impacat dar tot asa raspundea prin sms, ca “S-A TERMINAT TOT INTRE NOI, CA S-O LASI IN PACE”.
    Am fost pe data de 31 decembrie la bloc un sta si era ora 20:30. Am sunat-o si nu a vrut sa raspunda. Am trimis un sms prin care o rugam sa mergem in centru sau sa petrecem la minesau la ea noaptea de Revelion. Mi-a trimis un sms ca nu se mai intilneste cu mine niciodata, ca ea pleaca. La 10 minute de atunci a stins lumina. Ulterior am aflat ca a iesti prin usa din spatele blocului si a plecat cu cineva cu masina. Ea spune ca s-a dus la Cosntanta sa faca revelion cu niste prieten.
    Eu i-am trimis si felicitare de Revelion prin posta, prin e-mail si i-am urat la multi ani si prin telefon si noaptea spre 1 ianuarie 2013 si pe urma dimineata. Ea nu mi-a trimis niciun mesaj de felicitari sau urari de anul nou!
    Pe 8 ianuarie am invitat-o tot prin sms sa luam masa cu mine de ziua mea si mi-a raspuns ca nu poate pentru ca are treaba.
    Mi-a raspuns dupa vreo 2 ore de cand am trimis mesajul respectiv.
    In cursul zilei de 8 ianuarie cand eu i-am trimis mesajul respectiv, ea era la o manastire cu individul respectiv si pe urma am inteles ca el a sfatuit-o sa nu se intilneasca la masa cu mine.
    Cand am fost anuntat ca ea este cu individul respectiv la manastirea din Ploiesti, am aflat ca de fapt tipul este casatorit, are o fetita de cateva anisori. Am aflat ca individul a mai avut pe parcursul anului trecut vreo 3 tipuri de relati de genul asta, si toate doar pentru relatie sexuala.
    Am spus ei imediat tot ce aflasem si tot pe el il crede pentru ca tot cu el iese in continuare, se duce pe la diverse manastire in Curtea de Arges si altele, se duce la sfirsit de saptamana cateva ore prin apropierea, Sinaia, etc.
    Intr-o zi m-a sunat si nu puteam sa cred ca ea ma suna. Recunosc ca avea vocea trista, se vedea ca are probleme. M-a propus sa ne intilnim si ea a si spus unde, nu la ea in apartament. Ne am intilnit la un Mc Donalds, unde de fapt s-a intilnit de multe ori cu individul cu care este acum.
    Mi-a jurat ca nu este cu nimeni, ca este doar un amic, ca nu m-a inselat niciodata si ca ea a hotarat sa terminam relatie pentru ca se sufoca si pentru ca intr-o zi a realizat ca nu ma mai iubeste.
    Ca sa raminem “amici” (textul ei) dar ca nu putem vorbi la telefon si doar din cand in cand cate un e-amil sa ne spunem ce mai facem fiecare! EA NEAGA CU VEHEMENTA CA NU M-A INSELAT NICIODATA SI CA ESTE DEZAMAGITA DE MINE CA EU GANDESC ASA DESPRE EA, CA O JIGNESTI CU ASTA, CA NU ARE PE NIMENI, CA NU S-A CULCAT CU NIMENI IN AFARA DE MINE, CA “ALA MINTE SI CA ESTE TREABA MEA DACA EU CRED CE SPUNE”, ca intradevar m-a iubit enorm dar nu mai simte nimic pentru mine, ca vrea sa caute fericire cu alt barbat dar sa mai treaca timp, ca acum se ocupa de ea si invata pentru barou la toamna.
    Mi s-a parut foarte curios ca ma intrebat daca eu m-am facut analize medicale dupa ce ne am despartit…in in special a intrebat de cele cu testarea bolile cu transmitere sexuala! Din fericire le aveam facute pe 10 decembrie 2012. I-am transmis analizele mele in care atesta ca sunt sanatos tun.
    Pe urma m-a luat ca se referea la faptul ca nu a ramas gravida niciodata cu mine in 6 ani de zile. Si cu asta am avut buna intuitia pentru ca mi-am facut tot atunci si spermograma si este mai mult decat perfect. Problema nu este la mine clar si la ea, dar a tot incercat sa-mi puna in carca si acest lucru.
    OARE SI ASTA SA FIE MOTIVUL PENTRU CA M-A PARASIT? Recunosc ca cel putin m-a facut sa cred ca dorea sa facem un copil si eu chiar il vream.
    Dureros, dar am spus ca nu o pot obliga sa vorbeasca cu mine daca nu mai vrea.
    Acum trebuie sa va spun ca intre timp, individul mi-a trimis un mess in care mi spunea ca “s-o las in pace pe R…ca daca o mai caut ei doi au deja cerere scrisa sa ma denunte la politia si vor cere un ordin la judecatoria ca sa nu ma mai apropie de ea,ca ea a spus ca ma uraste de moarte, ca chiar daca as fi ultimul om de pe pamint nu m-as vrea, ca sunt un nebun de legat si bagat intr-o camera alba fara ferestre, ca le este sila de mine, ca el stie de la ea ca eu nu sunt impreuna cu ea de mai mult de un ani de zile pentru ca el a vorbit toata luna noiembrie cu ea in fiecare zi si chiar noapte, ca ei se intilnesc din noiembrie, ca ea are mare incredere in el, ca el a sfatuit-o cum sa termine cu mine definitiv ca sa nu se mai intoarca la mine, ca ei doua se inteleg perfect pentru ca amandoi sunt depresivi, ca a vazut mesajele pe care le am trimis ei cu amentitari, etc”.A mai spus ca ea a mai avut chiar un iubit cu care chiar a facut dragoste pana s-au cunoscut ei si ca il cheama Stefan si pe care l-a cunoscut pe site-ul respectiv.
    Pe urma a inceput si ea sa ma amentinte cu tot felul de lucruri.
    Nici pana acum nu mai vorbeste cu mine si nu raspunde la sms. Sambata si duminica inchide telefonul, mai ales daca se duce la Cosntanta la sora ei. Pe urma am aflat ca de Revelionul a fost cu cun coleg de servici a cumnatului ei pe care sora ei il vrea cumnat!

    DORESC SA MA SFATUIT CUM POT SA TREC PESTE ACEASTA DURERE! SIMT CA MA SUFOC EFECTIV, CA NU MAI AM VIATA! CREDETI CA SE POATE TERMINA DRAGOSTE ASA CUM SPUNE EA?

    CREDETI CA NU M-A INSELAT DIN NOIEMBRIE CHIAR DACA JURA CA NU ESTE ASA? CREDETI CA INCA MA IUBESTE SI DE TEAMA SA NE IMPACAM NU VREA SA MAI VORBEASCA CU MINE SAU SA SE INTILNEASCA CU MINE SI DE TEAMA CA SORA EI S-O CERTE?

    VA ROG SA MULT SA MA AJUTATI SI SA MA SFATUTI CE DRUM SA ALEG SI SA INTELEG DACA FAC O GRESEALA SAU NU DACA INCERC S-O MAI ASTEPT SI SA CRED IN EA! Va multumesc!

    P.S. Eu vreau sa plec din tara in caz in care ea nu mai vrea nimic cu mine. Este bine s-o anunt cand plec?

    • 37.1
      Dr Love spune:

      Rspuns pentru STEFAN P-PALL
      In primul rand, scuze ca iti raspund atat de tarziu, desi problema cu care te confrunti parea destul de acuta… un timp nu am mai putut posta nimic pe site… probleme tehnice, invazie de spamuri, necazuri create de unii care chiar nu au ce face… pentru ca e mult mai usor sa faci rau decat bine, in general vorbind…
      Si nu prea raspundem prin e-mailuri pentru ca nu stim cate din email-urile date aici sunt reale… si oricum nu trimitem email-uri nesolicitate…am oferit tuturor posibilitatea de a posta pe site, chiar daca datele lor nu sunt reale, pentru ca asa credem ca e mai bine pentru confidentialitatea si confortul vizitatorilor….
      Sunt alaturi de tine si de durerea ta, imi pot inchipui prin ce treci… dar, oricat ti-ar fi de greu, poate ca e momentul sa accepti faptul ca nimic nu dureaza la nesfarsit, nici macar iubirea… pentru ca o relatie sa se mentina e nevoie ca ea sa evolueze continuu, sa ii schimbe pe cei implicati (cu alte cuvinte sa fie vie, dinamica), sa se ridice periodic la alt nivel, sa se transforme, sa aduca elemente noi, altfel sfarseste in plictiseala si monotonie… poate ca ea a fost sincera cand a spus ca daca ati fi avut un copil poate ca lucrurile ar fi fost altfel, desi e posibil ca asta sa fie doar o scuza din partea ei pentru a-si justifica faptul ca te-a parasit…
      Mi-ai pus atatea intrebari ca nu stiu la care sa raspund mai intai… voi incepe cu intrebarea care te doare cel mai mult… da, cred ca te-a inselat, asta rezulta din comportamentul ei pe care il descrii aici… desi nu asta e marea problema… sunt relatii care se pot reface si dupa o infidelitate daca legaturile intre cei doi sunt inca puternice….
      Problema e ca ea te-a inselat probabil in mod repetat… la inceput doar cu gandul… statea cu tipul ala pe tagged si probabil avea fantezii cu el, de aceea te presa sa vii mai repede acasa… dar ei ii trecea pana soseai acasa, ceea ce inseamna ca nu pe tine te dorea… singur spui ca nu se mai interesa atat de mult ca in trecut ce porti, cum arati… apoi s-a intalnit cu tipul asta si daca nu ar fi fost nimic cu el s-ar fi simtit ranita ca o banuiesti, ar fi reactionat cu totul altfel, nu s-ar fi jurat, nu ti-ar fi spus ca o jignesti si nu ti-ar fi spus ca e treaba ta daca crezi ce spune tipul ala… intelegi diferenta intre a fi ranit de o banuiala urata, nefondata, si a fi jignit? Mintea, partea rationala din om se simte jignita, dar sufletul se simte lezat, ranit… ea nu prea pare ranita din ce povestesti… si toate intalnirile voastre de dupa, in care ea parea ca incearca sa aiba o discutie cu tine dovedesc ca, desi e hotarata sa o rupa cu tine, ii si pare rau intr-o oarecare masura pentru ca stie cat o iubesti si nu stie daca altcineva ii va oferi tot ceea ce i-ai oferit tu… dar simte nevoia acut de o schimbare, asta rezulta din tot ceea ce spune si face, asa ca isi asuma riscurile despartirii de tine…
      Ea ti-a spus clar in repetate randuri ca nu mai vrea sa fie cu tine, verbal, prin sms-uri, prin comportament…. Numai ca tu ignori aceste semnale pentru ca nu vrei sa accepti ideea ca ea nu te mai vrea…. Nu stiu ce varsta ai si poate ca unui om indragostit ii este mai greu sa-si analizeze faptele si trairile, atata timp cat se afla in interiorul problemei, dar mie mi se pare ca confunzi iubirea cu dependenta de iubire… iubirea adevarata da libertate, nu sufoca, il accepta pe celalalt asa cum este, ii respecta deciziile, nu i le ignora… il lasa sa plece, daca celalalt asta doreste…
      De regula femeile devin dependente emotional de partener, pentru ca ele au latura afectiva mai dezvoltata… barbatii sunt mai rationali si incearca sa-si controleze sentimentele, fara ca asta sa insemne ca ei iubesc mai putin… cand se intampla invers, cand barbatul e cel dependent, cred ca dependenta asta are si o puternica componenta sexuala… doar sexul ii face pe barbati sa isi piarda capul si sa renunta la a fi rationali ca de obicei… emotiile sunt punctul slab al femeilor si sexualitatea e de regula punctul vulnerabil al barbatilor… statistic vorbind… nu stiu cum e in cazul tau, dar e o idee asupra careia merita sa zabovesti putin… sa-ti dai seama unde se afla sursa faptului ca esti atat de obsedat de ea…
      Ea pare foarte hotarata sa rupa relatia si vazand ca tu nu poti sa accepti lucrul asta i-a pus la inaintare pe apropiatii ei ca sa te faca sa intelegi… a trecut chiar la amenintari!… tot ce ti-a spus tipul ala si sora ei dovedesc clar ca ea i-a pus sa te sune si sa-ti vorbeasca asa… In contextul actual, ca ea sa ceara un ordin de restrictie impotriva ta nu mi se pare nejustificat… nu vezi ca ai inceput deja sa o hartuiesti? Ce e mai dureros e ca te agati de cate o un amanunt care pare sa iti dea o umbra de speranta, cum ar fi ideea ca ea face ce face ca sa-i faca pe plac sora-si, de parca sora ei ii controleaza viata… poate ca o influenteaza soara-sa, dar fii sigur ca nu o controleaza… ea nu prea pare genul usor de controlat…
      Motivul pricipal pentru care te-a parasit e ca s-a plictisit de relatie si vrea altceva… e fireasca aceasta cautare a noului, e ceva ce face parte din natura umana… totul in univers e supus schimbarii, nimic nu stagneaza… din pacate, in fiecare om exista aceasta rezistenta la schimbare, poate din comoditate, din inertie sau din teama de necunoscut, de un viitor care nu stim ce ne rezerva…
      Personal cred ca viitorul e ceea ce proiectam si construim cu fiecare moment prezent, e ceva ce sta in puterea noastra… Doar ca uneori e nevoie, pentru a construi o noua casa, sa darami fundatia veche… sa distrugi ceva vechi pentru a crea ceva nou…
      Personal cred ca orice relatie noua iti deschide noi perspective, si te invata lucruri noi pe care nu le-ai putea obtine de la o singura persoana… fiindca oamenii sunt diferiti si fiecare noua relatie ofera un alt potential de a experimenta, de a invata si a evolua… Tot ceea ce traim are un singur scop: evolutia…
      Cel mai greu va fi sa accepti ideea ca ea nu mai vrea sa fie cu tine… chiar daca o accepti cu mintea, e mai greu sa accepti cu inima… va fi nevoie de ceva timp pana ce mintea si inima o sa ajunga la un consens, pana cand gandurile si emotiile o sa se armonizeze, pentru ca acum ele se afla in conflict…
      Si aceasta lupta care se da in tine are puterea de a te transforma, in rau sau in bine, tu alegi… In primul rand e nevoie sa realizezi ca dependenta de ea e ca un drog, iti ofera poate satisfactii de moment (atunci cand esti cu ea), dar te macina si te distruge in timp… iti lezeaza demnitatea si imaginea de barbat puternic… iti distruge stima de sine…
      Dependenta merge mana in mana cu teama de a pierde obiectul dependentei si te face atat de vulnerabil… Poate ca exista o explicatie psihologica a ceea ce traiesti acum… poate ca e o cauza care vine din trecutul tau, de regula un eveniment din copilarie care te-a marcat… ai fost parasit de unul din parinti, cel mai probabil mama? Un psiholog bun ar putea face lumina si te-ar putea ajuta sa depasesti mai usor momentul actual…
      Nu, nu cred ca ar mai trebui sa o contactezi sub nici o forma, chiar daca pleci din tara… chiar daca va reveni la tine pentru un scurt moment, din slabiciune pentru ceea ce a pierdut, cred ca finalul va fi acelasi… asa ca nu-ti strica planurile de viitor din cauza ei… e momentul sa lasi trecutul in urma, sa nu-l mai lasi sa te bantuie si sa privesti cu incredere spre viitor… concentreaza-ti toata atentia si energia spre ce va fi, nu spre ceea ce a fost… trecutul nu-l mai poti schimba, dar viitorul da…
      Incearca sa profiti de aceste clipe de singuratate ca sa te intorci cu privirea spre tine… sa te analizezi, sa incerci sa iti pastrezi luciditatea, obiectivitatea, sa incerci sa te cunosti, cum gandesti, ce simti, sa-ti dai seama de unde vine suferinta ta si cum poti sa te eliberezi de ea… solutia se afla in interiorul tau, nu in exterior, cum in mod eronat cred majoritatea oamenilor…
      Numai bine iti doresc si nu uita ca atunci cand Dumnezeu inchide o usa, El deschide o fereastra… Poate ca tot raul e spre bine si poate ca toate lucrurile astea se intampla tocmai pentru ca tu sa scapi de acest balast greu din sufletul tau care e o sursa permanenta de teama, frustrare si nefericire…
      Iti recomand un articol de pe site care sper sa te ajute sa treci peste acest moment dureros, cel putin asta afirma cei care au trecut prin situatii similare:
      http://www.dedragoste.com/8959-cum-treci-mai-usor-peste-despartire-dureroasa
      La final am sa redau un comentariu facut pe site de un vizitator (petrica) ce rezuma intr-un fel tot ce am spus eu poate in prea multe cuvinte:
      ORICAT DE MULT AI IUBI IN VIATA PE CNV INTOTDEAUNA TREBUIE SA TE GANDESTI CA ORICE INCEPUT ARE SI UN SFARSIT SI ATUNCI CAND ACEA PERSOANA PLEACA DE LANGA TINE SA NU INTREBI DE CE A FACUT-O SI SA TE GAND DOAR CA TE-A IUBIT IAR U AI FACUT ACELASI LUCRU DAR MULT MAI PROFUND

  13. 36
    flavius daniel spune:

    buna dimineatza…vream doar sa va multumesc mult pt raspuns..si in proportie de 99% aveti dreptate..ce nu ati inteles dar nu este ca nu eu am vrut sa facem nunta si tot ea cu maica*sa au tinut sa facem pasul asta.stiu si am inteles acum ca am fost pasaportul ei spre o viata mai buna..dar cum ziceti si dv tot binele facut o sa mi se intoarca candva…am mai vb zilele astea si am hotarat de comun acord sa divortam…insa ca o ultima ckestie mi-a zis sa bag eu divortul ca ea nu are bani de ckeltuit…da in fine…deja raspunsul dv m-a uns la suflet si ckiar sunt asa pasiv la vorbele ei incat nu ma mai intereseaza nimic,,ci doar de mine…ok…va multumesc inca odata din suflet ca ati avut timp si ckiar ati avut ca a fost un raspuns complex…ckiar faceti o treaba minunata…multumesc si faceti o treaba extraordinara..tineti-o tot asa…multa sanatate si zile cu soare celor ce scriu aici..

  14. 35
    dana t spune:

    buna!povestea mea incepe asa:sunt int-o relatie de 9 ani,de 2 ani suntem casatoriti.Aveam o relatie extraordinar de frumoasa bazata pe prietenie si multa dragoste.dupa ce neam cas.au inceput problemele(mentionez ca locuim cu parintii lui)financiare el,ramanand fara slujba.de aici au inceput tot felul de certuri,acestea sau agravat in momentul in care eu am ramas insarcinata .pe tot parcursul sarcinii el a inceput o alta relatie care a continua si acum .de aprox.1 an de zile .am aflat intamplator ,el a negat dar pana la urma mia confirmat.problema e ca ma obsedeaza lucrul asta ,si ca atunci cand mie mia fost cel mai greu el nu a fost alaturi de mine.spune ca regreta .dar coomportamentul lui nu se schimba .ce sa fac.?
    va rog ajutati-ma cu un sfat.

  15. 34
    Alina Marina IR spune:

    Buna seara! Pot sa cer si eu un sfat? Am terminat relatia cu iubitul meu cu care am trait aprox 7 ani in continuare. L-am iubit enorm de mult. Era viata mea. Este mai mare ca mine cu 20 de ani, dar arata mult mai bine decat orice barbat de 35 de ani. Eu am 29 de ani.Anul trecut, mai exact in luna februarie el a trebuie sa plece din tara pentru aprox 3 luni de zile. Am fost foarte geloasa pe el, l-am jignit, am spus cuvante urate despre el si am terminat realtia cu el. Cand s-a intors in tara, nu l-am mai primit unde locuiam si l-am obligat sa stea in alta parte. Asa a si facut. El tot a insistat sa ne impacam. Eu nu mai vroiam nimic cu el, dar simteam ca il iubeam mult. Trebuie sa recunosc ca sunt foarte posesiva, fixista ca un bun berbec si sunt putin cam depresiva, chiar sufar de anxietate.
    Pe la jumatatea luni iunie el s-a cam plictist sa ma tot caute si eu sa tot refuz, sa il jignesc si sa spun mereu ca s-a terminat. Cand am vazut ca el nu ma mai cauta, nu prea ma mai suna la tel sau nici nu mai trimitea sms-uri, am inceput sa disper pt ca simteam ca il pierd. Am crezut ca a gasit pe alta si am inceput sa il amenint ca o sa fac un “razboi” cu toate prietenele lui, etc.
    Pana la urma l-am luat cu vorbe bune, l-am invitat ca daca m-a iubit vreodata, atunci sa facem dragoste pentru ultima daca ca de despartire. Stiam ca el ma iubiea enorm si ca ma iubesti si acum enorm de mult. Sincer, sunt sigura pe el. Pana la urma am facut dragoste dupa 4 luni de zile si a fost chiar bine, incat tot il rugam sa vina la mine si sa ne mai iubim. Chiar spuneam sincer ca mi-a placut mult.
    Am hotarat sa ne mutam intr-un alt apartament impreuna si pe 15 iulie 2012 de am mutat.
    La inceput ma simteam foarte indragostita de el, mai ales ca el se purta cu mine intr-un mod de invidiat de orice femeie. Ma rasfata mult, dar asa a fost si tot timpul de cand ne stim.
    Daca eu din capricile mele il rugam la 11 noapte sa mearga sa-mi ia picaturi de nas, el se imbraca cat de obosit era si se ducea.
    Orice si la orice ora eu il rugam cu ceva, niciodata m-a refuzat.
    Daca intirtizia mai mult de ora 6 seara sa vina acasa, eu disperam si trimiteam diverse mesaje, uneori recunosc ca din gelozie si spuneam ca stiu ca nu ajunge devreme pentru ca este cu alta, cu vreo iubita si ma certam rau.
    Cand ajungea acasa, recunosc ca el incepea si pregatea cina si inclusiv ma servea.
    Nu a existat o zi sa nu pregateasca el micul dejun si eu sa nu fiu servita. Niciodata am fost nevoita sa arunc en gunoiul, sa fac curatenie, etc pentru ca el le facea tot.
    In toata luna octombrie si noiembrie am facut dragoste foarte des pentru ca sinteam nevoie sa il simt al meu, sa ne iubim. In octomborie am inceput sa ma conversez cu un individ pe Tageed pe care il cunoscusem in tagged prin aprilie 2012. Nu stiu ce mi-a venit intr-o zi si am inceput sa povestesc despre el pentru ca eram suparata pe el in ziua respectiva ca nu a vrut sa mergem la munte.
    Am spus acestui amic prea multe din intimitatiile noastre, l-am facut nebun, obsedat sexual pentru ca mereu vroia sa faca dragoste, ca mi era sila de el cand ma atingea, ca il urasc de moarte, ca nu il suport, etc.
    Amicul respectivi de atunci a inceput sa ma sfatuiasca sa il parasesc, ca nu se merita, ca trebuie sa ma uit la alti barbati din jur,ca nu pot sa mai stau cu un dement, etc. Fara sa-mi dau seama vorbeam aproape in fiecare diminieata cu el si pe tagged si la telefon cand iubitul meu era la serviciu.
    In luna noiembrie am inceput sa ne intilnim dar ca amici. Pana la urma el a tot insistat sa avem noi doi o realtie. Nu vreau sa spun ce s-a intimplat, dar a fost o singura data. pe urma am regretat enorm pentru ca nici punct de comparatie cu fostul meu iubit.
    Dar am simtit pe urma ca am gasit motivul sa il parasesc pt ca simteam ca ma sufocam in realatia cu iubitul meu sin cauza ca el este mai greu de convins sa mergi la munte, la oexcursie, la un restaurant.
    M-am simtit puternica pe 1 decembrie anul trecut si m-am certat cu el. El a vazut cu cine vorbeam pe tagged si s-a enervat…cred ca banuia sau stia deja deva, pentru ca a reactionat foarte violent, adica, a aruncat cu o geanta pe mine si ma lovit pe umar. Era foarte iritat. Eu m-am ridicat imediat si am spus sa plece din apartament, am luat lucrurile lui si l-am aruncat pe jos, l-am calcat in picioare, am luat ceasul lui si l-am dat de pereti, etc.
    El a strins tot si a plecat.Banuiesc ca la bioul la firma lui sau la un hotel. Afara ploua si era tot inchis de sarbatori.
    Pe urma pe 6 decembrie m-am dus la intilnire cu amicul si cred ca a aflat. Pe urma m-am dus la o manastire de pe limga Ploiesti tot cu amicul si din cate am inteles o colega doctorita care ma stia m-a vazut acolo si l-a anuntat.
    Eu am negat totul! Pana la urma a facut cum a facut si reusit sa faca ca amicul sa povesteasca cuiva tot…cand mi-a trimis tot, nu imi venea sa cred. stia absolut tot. Pana la urma solutia mea a fost sa spun ca ala minte.
    Am terminat relatia cu amicul respectiv Robert si acum stau singura.
    El tot m-a cautat. De ziua lui m-a invitat sa ies cu el si am facut atunci greseala sa cer parerea amicului robert. acum am inteles de ce tot ma sfatuia sa nu ma mai intilnesc cu el niciodata.
    Pana la urma acum cateva zile, am spus ca nu ma simt bine si ca cred ca am ceva infectie urinara si daca poate sa-mi prescrie si sa mi aduca medicamentele. El nu m-a refuzat dar eu nu am vrut sa il primesc in apartament si l-am rugat sa ne vedem la Mc Donalds. A doua zi am povestit amicului meu Robert si nu stiu cum se face ca ma pus sa ma cert din nou cu fostul meu iubit. Nu am mai raspuns la mesajele si nici la telefoanele lui si am trimis un sms sa ma lase in pace ca sa terminat tot intre noi.
    Realitate este ca nu pot sa dorm, ca mi-e dor de el, dar in cursul zilei simt ca il urasc, ca nu mai vreau sa il mai vad. Nu stiu ce sa fac pentru ca nu stiu daca il mai iubesc sau nu, sau este infleutna a acestui amic Robert.
    Va rog sa ma sfatuiti pana nu pleaca din tara de tot! Va multurmesc.
    IRoxana

    • 34.1
      Dr Love spune:

      Raspuns pentru Alina Marina IR
      Imi pare rau, dar probleme tehnice ne-au impiedicat sa postam un raspuns mai devreme.
      Nu stiu cum a fost la inceputul relatiei, dar in ultimul timp mi se pare ca lucrurile au degenerat urat de tot intre voi… Aproape ca imi pare rau de tipul asta al tau si de pretul pe care il plateste ca sa fie cu tine… sa fie motivul faptul ca esti mult mai tanara decat el? Poate ca e un barbat atractiv cum spui si arata bine pentru varsta lui, dar e posibil ca el sa priveasca diferenta asta de varsta dintre voi ca pe un handicap pe care incearca sa il compenseze acceptandu-ti toate toanele, facandu-ti toate poftele, hranindu-ti vanitatile…
      Tu nu il respecti deloc, ii faci scene deplasate aruncandu-i hainele, vorbindu-i urat, mintindu-l… il pui in pozitii injositoare fata de acest Robert care a pus ochii pe tine si incearca cu orice pret sa va desparta… ii spui lui Robert, citez: “, l-am facut nebun, obsedat sexual pentru ca mereu vroia sa faca dragoste, ca mi era sila de el cand ma atingea, ca il urasc de moarte, ca nu il suport, etc.” Oricat ai fi fost de suparata pe el, tot nu se justifica vorbele astea… nu se justifica prin furia de moment si cred ca intr-o oarecare masura chiar ai simtit ceva din toate astea…
      Trebuie sa stii ca pentru un barbat, a face sex e un mod de a se relaxa dupa o zi de munca… poate ca nu e chiar asa de obsedat sexual cum crezi, poate ca are doar un apetit sexual mai crescut decat al tau… si stii ca asta ii creste cota ca barbat, de unde cred ca toate scenele tale de gelozie poate ca sunt intr-o oarecare masura justificate, chiar daca nu au obiect si sunt poate simple fabulatii ale tale… ori un mod al tau de a te alinta sau de a-ti descaraca furia…
      Tu iti doresti mai multe iesiri, plimbari, dar el nu e de acord… ma intreb de ce? E prea obosit (poate ca diferenta de varsta intre voi isi spune cuvantul si nu poate sa tina pasul cu tine sau poate ca nu e asa, pur si simplu are un serviciu care il solicita mai mult decat al tau) dar e posibil si ca el sa nu doreasca sa se afiseze in public cu tine, nu cunosc motivele, tu il cunosti si te cunosti mai bine, ar trebui sa iti dai singura seama care e cauza dupa 7 ani de relatie…
      Oricum, faptul ca ai momente cand simti ca il urasti nu e in regula… poate ca e doar monotonia care s-a instalat intre voi sau faptul ca el nu iti satisface anumite nevoi, cum ar fi cea de a iesi in lume… iar dorul pe care il simti uneori pentru el poate sa fie doar obisnuinta sau dependenta de a avea alaturi pe cineva care sa te trateze ca pe o regina…
      Nu stiu ce ai simtit pentru el la inceput, dar eu nu cred ca il iubesti pe tipul asta acum, chiar daca l-ai iubit vreodata, si probabil ca daca nu il iubeai nu stateati atata timp impreuna… cred ca a fost mai mult, nu doar faptul ca el stie cum sa se poarte cu o femeie, cum sa o satisfaca…
      Mie mi se pare ca in relatia asta el da mai mult decat primeste iar tu esti prea mult centrata pe persoana ta, pe nevoile tale, dorintele tale, pretentiile tale…
      Cred ca ceea ce primeste el acum e doar un trup frumos, pentru ca eu nu cred ca il mai iubesti… daca l-ai iubi l-ai respecta, ai putea sa te pui in pielea lui si l-ai intelege, i-ai oferi mai mult confort sufletesc, mai multa compasiune… nu l-ai pune intr-o postura umilitoare fata de acest Robert cu care spui singura ca nici nu se compara…
      In ceea ce-l priveste pe el, eu cred ca un om care iubeste cu adevarat face ceea ce e in folosul persoanei pe care o iubeste… nu-i incurajeaza vanitatile, comportamentele agresive si distructive… astea nu duc la nimic bun… tot asa cum un prieten adevarat nu iti incurajeaza nebuniile, ci incearca sa te opreasca sa faci ceva necugetat si sa te aduca pe calea cea buna…
      De aceea, cred ca la el e vorba mai degraba de patima, pasiune, iar sentimentele lui se subordoneaza pasiunii … o patima greu de controlat atata timp cat accepta sa te porti cu el cu atata lipsa de respect…
      Voi nu sunteti parteneri egali in relatie… tu incerci sa domini…
      Relatia asta, indiferent daca o sa-i pui capat sau nu (asta tu hotarasti) ma tem ca ti-a dezvoltat o latura egoista si capricioasa… care isi va pune amprenta asupra relatiilor tale viitoare… acum esti tanara si frumoasa, dar cand tineretea se va duce si frumusetea va pali crezi ca vei mai gasi pe cineva care sa te trateze astfel, ca pe o regina? Oricat de mult te-ar iubi cineva, exista totusi o limita pana la care un anumit comportament e de acceptat…
      Inainte de a gandi ce o sa faci cu el, gandeste-te mai bine la tine, cum ai evoluat tu alaturi de el, cum te-a schimbat pe tine relatia asta…

  16. 33
    flavius daniel spune:

    ma numesc flavius si vreau sa va spun si eu povestea mea de iubire..care a inceput acum 4ani..ne-am cunoscut printr-un prieten comun..eu eram intr-o rel de 3ani c-o fata mai mare decat mine cu 13ani din alt oras..o cunoscusem pe net..si ne vedeam o data la 3luni cand ajungeam in tara..dar acum 4ani pe vremea asta(3ianuarie) am cunoscuto pe ea..mai tanara decat mine cu 8ani..eu 27 ea 18..ultimul an de liceu..la inceput doar ea a fost indragostita de mine pt ca eu pe vremea aceea nu urmaream o relatie serioasa.cu toate ca era o fata frumoasa si este inca..asa ca dupa vreo 3zile de intalniri si vorbareala in a 4-a s-a intamplat inevitabilul..iar in a 7zi a trebuit sa plec in fr unde lucrez,,a inceput sa planga regii si etc..n-am crezut-o dar continund sa vb dupa,ne-am apropiat mai mult…la nici o luna l-am ckemat si pe fratele ei aici sa lucreze sa vada parinti ei ca sunt baiat ok..ei find din mediul rural se descurcau mai greu cu bani iar baiatul trebuia sa isi faca nunta..de pasti am mers iarasi in tara am fost la parintti ei sa ma cunoasca sa vb…pt ca ea deja vruia sa lase liceul sa vina la mine sa fim impreuna..era indragostita…i-am explicat ca e pacta si sa mai aibe rabd dare sa dea bacul si apoi o sa fim impreuna tot timpul..a venit si bacul,dar si luat…a venit si ea in fr si a inceput fericirea noastra..care din pacate n-a durat decat un an un an jumate..a inceput cu copilarisme sa ma acuze de dif ckestii aberante,,de exmp ca am ceva c*o verisoara primara si multe altele..eu lucram eram sing care tinea casa..o rugam sa puna mana sa invete fr si sa invete pt carnet si nimic..statea toata ziua pe net tv si tel cu maica-sa..dupa certuri jigniri si nervi am ajuns la prima palma..lucru pe care il regret pt ca sunt constient ca e cel mai josnic gest din partea unui baiat..intr-o seara intorcandu-ma acasa de la munca,,surpriza..casa pe jumate goala cat sa incape incape intr-o masina..venise frate-su s-o ia..aa plus 9mii de euro jumate din bani..la vremea aceea strangeam bani sa ne luam masina..ok..o sun in tara vb vb sidupa lacrimi si promisiuni cadem de acord sa ne mai dam o sansa..dupa 2sapt eram din nou impreuna..toate bune si frumoase pana la insistentele ei sa vina fratele ei din nou aici lasandu-l in locul meu la munca eu gasindu-mi ceva mai bun pt amandoi…am acceptat intr-un final dupa multe certuri si dispute..apoi am inceput din ce in ce mai mult sa simt prezenta mamei ei intre noi..nu credeam ckestia aia cu soacrele..in fine..cu bune cu rele am dat inainte si am ajuns in vara anului trecut 2012 unde a venit si nunta..pe 1sept..am muncit pe branci sa-i fac nunta pe care si-a dorit-o..pt ca din fata aia simpla naiva draguta cu prostioare devenise o fata cu fite incepuse sa nu-i mai placa hainele de pe-o zi pe alta si mereu nu avea(tipic fem cu scz de rigoare)..am avut o nunta frumoasa scumpa iesiti in paguba,,nu rau dar suficient..am plecat si in sapt de miere viena si salbah..toate bune si frumoase pana ma trezesc si cu maica-sa aici sa lucreze si a inceput dezastrul…eu nu mai existam..si iar certuri jigniri reprosuri dar fara palme…pana intr-o seara pe 1dec cand ma intorc de la munca aceiasi prob ca acum 2ani..casa jumate goala si bani jumate jumate..dar de data asta a ramas aici…am uitat sa specific in toti ani astia eu am lucrat pe branci si ea mai putin ca cica face riduri de la soare sau acum mai recen dupa nunta cand si-a gasit si ea un servici serios pt ca acum 5luni iau esit si ei actele ca nu vrea sa mai munceasca si in particular ca munca o imbatraneste..si ca se multumeste cu salariul minim..si eu cu ore suplimentare cu tot castigam dublu si jumate mai mult decat ea..in fine..va spun asta pt ca e printre sing lucruri care ma rod..am muncit ca un bou pt noi si ea…ok..o caut la servici cu plori cu caderi in genunckii cu implorari sa-mi explice ce se intampla..sa-i explic ca nu cred ca la 2luni de la nunta sa faca asta..ma umilea ma ignora si ma jignea ca nu ma mai suporta si etc..pana intr-o seara cand cedand nervos ii fur tel din buzunar si gasesc acolo motivul adevarat..fata la o luna de zile de cand lucra se indtagostise de sheful ei…unul de 45 de ani care ii era shef c-o fata de seama ei..merg la mama ei care normal ca nu ma suporta si ii arat tel..mergem o luam si consiliu de familie..ii explic ca daca e de aord sa se lase de el si sa vina acasa o iau ca pe-o prostie a tinereti si ca vreau sa continuam viata de familie..la care ea ne explica sec ca e indragostita si ca eu nu ma compar cu ala..okkk..asta era pe 14decembrie inainte de sarbatori…decid s-o caut pe fata mai mare decat mine cu care eram inainte s-o cunosc pe sotie..decid sa plec in tara de sarbatori pt ca sincer simteam ca fac o mare mare depresie..nu dormeam noptile plangeam si citeam carti de rugaciuni..nu imi venea sa cred ca totul este real…acum am avut nunta luna de miere si dintr-o data o sckimbare radicala..nici nu apucasem sa ckemam toti apropiati pe la noi sa vedem dvd-le..in fine..plec in tara ma intalnesc cu fata cealalta petrecem niste sarbatori oarecum frumoase tinand cont de supararea mea..sau mai bine zis cat am putut si eu sa ma ascund ca sufar…in ultima zi cand sa plec din ro dim la 5 ma suna plangand ca ma viseaza ca etc..ii spun sa ma sune a doua zi seara ca ajung in fr si vb mai mult…ma suna vb o intreb care e treaba si nimic doar vroia sa vada ce fac cum sunt ca ii e dor de mine..ckestia e ca ma suna cu nr ascuns…asa ca doar ea ma suna..am incercat s-o intreb de sms gasite in tel cum ii spunea aluia ca-l iubeste si etc si-mi spune ca defapt n-a fost nimic serios intre ei..pt ca in final ala era insurat si i-a venit sotia acasa…acum ckestia este ca eu am postat pe fb pozele de sarbatori cu cealalta si din victima am devenit vinovat…:)..zilele astea am vb mai mult la tel..nu stiu ce sa fac…oare crede-ti ca o mai pot ierta..??pt ca o iubesc sincer…as vrea sa fim impreuna dar mi-e frica de viitor..acum nu avem copiii nu avem nimic e mai simplu..treaba este ca ea ma suna eu o intreb daca mai are ceva pt mine?? zice ca ma mai iubeste o ontreb daca ne mai vede impreuna si zice nu..acum ce sa mai inteleg..a venit la mine acasa si ne-am sautat cu patima si a disparut iar pt 2zile..nu mai inteleg nimic…cred ca face si ea cu mine cum face ala cu ea..cand o ia cand o lasa…:)..sincer sunt intr-o postura umilitoare..o iubesc as vrea sa fim din nou impreuna dar in acelasi timp mi-e frica…dv ce parere aveti..ce sfat mi-ati da…cum vedeti sit mea..nu stiu..astept un sfat o sugestie si pt asta va multumesc anticipat…PS sper sa mearga de data asta sa-l trimit..noapte buna…

    • 33.1
      Dr Love spune:

      Raspuns pentru flavius daniel:
      Esti un baiat care se descurca in viata, poti sa realizezi atatea lucruri cand iti propui, din pacate mai greu stau lucrurile cand e vorba de relatii… pentru ca reusita unei relatii depinde de ambii parteneri… oricate eforturi ai face tu ca lucrurile sa mearga bine intre voi, daca ea nu e pe aceeasi lungime de unda cu tine, nu poate sa iasa nimic stabil pentru viitor…
      Oricat de frumoasa ar fi si oricat de atras ai fi de ea, nu se poate sa ignori ceea ce se afla in mintea si in sufletul ei… Din ce povestesti, mie imi pare ca e inca imatura daca se indragosteste asa de usor de altcineva, la atat de putin timp dupa nunta voastra, daca decide sa-si lase scoala cu atat usurinta… asta e un comportament iresponsabil… sunt destule fete care vor sa se casatoreasca pentru ca sa treaca sub tutela unui sot care sa aiba grija de ele si sa le ofere stabilitate financiara si afectiva, pentru ca ele vad in casatorie dobandirea unui statut social si a unui trai lipsit de griji, sub protectia sotului, fara a intelege celelalte implicatii pe care le presupune casnicia…
      Dar cel mai grav e faptul ca ea nu te iubeste cu adevarat, nu te respecta si nu iti este loiala… crede ca i se cuvine sa imparta fifty-fifty economiile voastre, cheltuieste banii pe nimicuri din cate inteleg, ori asta inseamna ca isi aroga niste drepturi ca nevasta, dar nu intelege si obligatiile care ii revin in aceasta calitate…
      Faptul ca dintr-o fata simpla si naturala s-a transformat in una cu fite care nu vrea sa munceasca “ca munca o imbatraneste” (e prima oara cand aud asta!), dovedeste ca e atat de rupta de realitate ca aproape imi pare rau de suferinta care o asteapta atunci cand va da piept in piept cu realitatea, cand nu va mai avea drept atu frumusetea si tineretea de acum si nu va mai avea alaturi un barbat care sa o intretina….
      E clar ca tu ai fost si esti inca orbit de frumusetea, tineretea ei si de ceea ce simti pentru ea… altfel nu te-ai fi grabit sa te casatoresti cu ea dupa ce ai vazut ca nu vrea sa faca ceva util, ca asteapta mai mult sa primeasca decat sa ofere, ca iti face scene de gelozie nejustificate, ca ii da voie mamei ei sa se amestece in relatia voastra si isi aroga dreptul de a-si lua “partea” si de a te parasi cand ceva nu-i mai convine (parte din veniturile la care ea nu contribuise)…
      Multe fete care se casatoresc de prea tinere, cand inca nu au ajuns la o suficienta maturitate, ameninta ca “pleaca la mama”, dar casnicia nu e un joc din care, atunci cand nu-ti mai convine, iti iei jucariile si pleci… De aceea sfatul meu pentru toti tinerii care vin pe site e sa experimenteze cat mai mult, sa aiba curajul sa faca greseli (dar nu din cele ireparabile!) si sa faca apoi efortul de a invata ceva din ele… doar gresind si invatand putem ajunge sa luam decizii rationale, intelepte, in cunostinta de cauza, caci viata e o scoala la care nu prea ne permitem sa ramanem corijenti… fiindca costurile sunt prea mari… si cand iei o decizie majora, cum e casatoria, trebuie sa cunosti toate datele problemei…
      Comportamentul ei de a-si lua ceea ce considera ca i se cuvine denota din partea ei mai degraba aroganta, tupeu si lipsa de bun simt, decat o inima ranita, asa cum ar trebui sa se simta cineva cand se desparte de persoana iubita… ma tem ca pentru ea pe primul loc sunt banii, interesele personale, propria ei comoditate, iar sentimentele vin si ele pe undeva pe la coada…
      In momentul acela, in care ea si-a luat partea si a plecat in tara, ar fi trebui sa ti se aprinda beculetele de alerta… aveai deja destule informatii ca sa-ti dai seama cine este persoana cu care vrei sa te casatoresti… cat de riscant e sa-ti legi viata de o astfel de persoana pe care nu poti pune nici o baza… poti iubi orbeste pe cineva, dar asta nu inseamna ca persoana aia e potrivita pentru a te casatori cu ea… la fel cum poti avea alaturi pe cineva plin de calitati, dar pe care nu-l iubesti si iarasi casatoria cu acea persoana nu se justifica… caci daca dragoste nu e, nimic nu e…
      Pentru ca ai iertat-o de nenumarate ori, ea crede probabil ca de fiecare data tu o sa o primesti inapoi… chiar si acum, dupa cate ti-a facut, tu inca mai ai indoieli, inca nu stii ce decizie sa iei… inca mai crezi in vorbele ei, ca te iubeste, ca ii e dor de tine, desi faptele ei spun exact contrariul… Bine a spus cine a spus ca “mintea ajunge sa creada ceea ce inima doreste”…
      Ea vine la tine si dispare iar dupa doua zile… iti spune foarte clar ca nu va mai vede impreuna si tu tot speri, nu stiu ce… ca se va schimba? oamenii nu se schimba asa usor… poti pune pe seama pe unei prostii a tineretii o greseala, dar cand greselile se repeta, ele se transforma in obisnuinta si devin pana la urma o trasatura de caracter, una urata…
      Iar tot ce ti-a spus referitor la seful ei, ca tu nu te compari cu ala dovedeste si cat de insensibila este la suferinta ta, la iubirea ta, la puterea ta de a o ierta, desi numai tu stiai ce se petrecea atunci in sufletul tau… si asta spune multe, foarte multe despre ea, despre ce simte ea in legatura cu tine…
      Eu cred ca tu ai facut tot ceea ce e omeneste posibil, i-ai dat destule sanse de reabilitare… ai iertat-o de atatea ori, ai luptat pentru ca relatia sa mearga si ai indurat multe din partea ei (si faza cu cele doua palme dovedeste ca erai la limita suportabilitatii… un astfel de comportament a fost accidental la tine si i se poate intampla oricui ajuns in situatii limita)… Dar, din pacate nu ai stat prea mult sa analizezi ce se intampla cu ea, ce se afla ascuns in spatele comportamentului ei… Aici e cauza a ceea ce s-a intamplat… poate ca nu crezi ca meriti acest tratament din partea ei, ca viata a fost nedreapta cu tine, dar a fost o lectie de viata din care sper sa fi invatat ceva… in primul rand sa nu mai crezi tot ce ti se spune si sa fii un atent observator al comportamentului celorlati, sa-l analizezi si sa anticipezi ce se poate intampla in viitor, ca sa nu mai ai surprize neplacute… sa pui pe primul plan inima, dar asta neinsemnand sa ignori faptele si sa iei decizii irationale…
      In aceasta relatie tu ai mers din compromis in compromis… si un compromis facut la un moment dat atrage ulterior un compromis si mai mare, de asta nu sunt de acord cu compromisul in general…. si ai ajuns intr-un punct in care ti-e teama de viitorul vostru impreuna… aceasta teama e poate semnalul venit din forul tau interior care iti spune sa schimbi directia… ca esti pe o cale gresita… ca inca poti sa schimbi macazul inainte ca lucrurile sa se complice si mai mult… in caz ca ar apare un copil, ce stabilitate ati putea oferi voi acestui copil? Pentru ca un copil nu poate creste intr-o atmosfera nesigura si marcata de certuri… un copil e ceva definitiv, care te leaga pe toata viata… nu mai poti da inapoi… din meseria de parinte nu poti demisiona cand vrei sau cand simti ca ti-e greu…
      Din fericire, din relatia cu ea poti inca sa te retragi, oricat de rau ti-ar parea ca ai investit atat de mult in ea… ai investit bani, energie, speranta, sentimente, suflet… banii poti oricand sa ii faci la loc si faptul ca i-ai ajutat familia ti se va intoarce… sufletul nu ti-l poate lua nimeni… energie ai inca destula pentru ca esti tanar si ai toata viata inainte… toate trairile tale sufletesti nu au fost in zadar… chiar daca relatia cu ea ti-a lasat un gust amar, tot ce ai trait si suferit te-a facut mai puternic, mai rational, mai prudent, mai intelept, mai sensibil, mai vigilent…
      Dar cel mai important lucru e sa nu-ti pierzi speranta… nu te lasa cuprins de depresie… nu lasa tristetea sa te copleseasca… e foarte bine sa plangi daca iti vine, pentru ca prin plans eliberezi o mare parte din energiile negative acumulate si mai apoi te linistesti… e si mai bine ca citesti rugaciuni, pentru ca ele intotdeaua sunt ascultate… si ti se va confirma faptul ca acolo sus cineva te iubeste, oricat de neagra ti se pare situatia ta acum… oricine a practicat rugaciunea stie acest lucru… rugaciunea e calea cea mai sigura si eficienta sa schimbi raul in bine…
      Toti invatam din greseli… important e sa ne trezim la timp si sa putem transforma o experienta negativa in ceva pozitiv… Iart-o si nu-i purta pica… e clar ca ea nu se poate ridica la standardele tale… doar asa vei reusi sa te eliberezi de regrete, obsesii, amaraciune… Bineinteles ca decizia a ce vei face iti apartine, dar daca te hotarasti sa te desparti de ea, fa-o cu eleganta, cu gratie, fara reprosuri, cearta, agresivitate, fara a mai intoarce capul inapoi, pentru ca ma tem ca altfel, lucrurile se vor repeta…
      De ce sa nu-i porti pica desi te-a facut sa suferi atat de mult? Pentru ca, asa cum spunea un maestru spiritual, cei mai recunoscatori ar trebui sa fim celor care ne fac rau, pentru ca acestia ne ajuta sa invatam, sa ne autodepasim si sa evoluam… de aceea Dumnezeu ni-I scoate in cale…
      Ne face sa ne indragostim uneori de persoana nepotrivita sau sa ne asociem cu persoane nepotrivite… ca sa iesim din zona de confort si sa vedem si ceea ce se afla dincolo de ea… sa ajungem sa apreciem mai mult frumusetea interioara a unui om decat aparenta sa inselatoare, frumusetea sa fizica…
      Si un lucru foarte important: orice iti va rezerva viata, nu te identifica niciodata cu o victima! Acest comportament de victima iti poate face mult rau, pentru ca va atrage in viata ta persoane care doar vor sa profite de tine…
      Dumnezeu sa te apere si sa te lumineze, ca sa iei cea mai buna decizie pentru viata si viitorul tau. Numai bine iti doresc!

  17. 32
    flavius daniel spune:

    la ce sa mai dau copii ca s*a sters..:)

  18. 31
    badoiu bianca spune:

    Buna….imi cer scuze pt mesajul anterior…am incercat sa vad daca pot posta….acum e prea tarziu pt povestea mea,dar maine cu siguranta am sa v.o spum pt ca am nevoie de un sfat
    ..

    • 31.1
      ° Diidy° spune:

      Buna ! am si eu o problema … prietenul meu ma inselat .. dar nu a fost pe o perioada lunga . a fost aproxinativ o zi .. el zice ca nu sa intamplat nimic intre ei nici macar nu a sarutato nici nu a atinso . eu chiar nu stiu ce sa cred :( dati-mi un sfat …

      • Dr Love spune:

        Diidy, o relatie se construieste pe incredere… Primul lucru de care ar trebui sa te intrebi e de ce nu crezi ce ti-a spus prietenul tau. Esti din fire geloasa, posesiva, sau el ti-a mai dat si alte motive ca sa te indoiesti de el? Daca intamplarea cu fata asta e un caz izolat, probabil ca prietenul tau a fost sincer cand ti-a spus ca nu s-a intamplat nimic… Doar daca observi la el o schimbare de comportament suspiciunile tale ar putea fi intemeiate…

  19. 30
    Bianca Ptk spune:

    Buna!Am atatea de spus incat numai stiu care e inceputul.Sunt impreuna cu “El” de mai bine de doi ani.La inceput nu vroiam nici sa ma intalnesc cu el,dar avand acelasi cerc de prieteni m-a cucerit cu firea lui cu lucrurile frumoase pe care mi le spunea,cu micile atentii,cu dorinta lui de a proteja persoanele din viata lui,cu felul in care se purta cu oamenii in vrasta si cu copii…in cele din urma am spus sa-i dau o sansa desi el statea de cativa ani cu altcineva.Nu am inceput relatia asta cu gandul sa ranesc pe cineva,pur si simplu(atunci fiind mica si naiva-17 ani) am zis ca ce se poate intampla..si uite ca am ajuns sa-l iubesc…si inca foarte mult..el se poarta si acum frumos cu mine..in fiecare saptamana mergem la un film sau in mall(in alt ors).Cu ea nu face lucrurile astea..cu toate ca o data pe vara pleaca in excursie cu ea.De fiecare data cand il intreb ce simte pt mine spune ca ma iubeste si il intreb mereu de ce nu o paraseste si imi spune ca ne iubeste pe amndoua,k pt ea simte o iubire “batraneasca” sa-i spun asa,iar pt mine o iubire care ii da pofta de viata,pasiune,ca nu e grad de comparatie intre aceste doua iubiri.La vara el planuieste sa faca nunta cu ea..nu vrea sa renunte nici la mine nici la ea.In legatura cu relatia mea cu el pot spune k e foarte atent,dar si foarte gelos..nu pot face nimic k se supara..nu pot iesi cu prietenele nu pot face nimic fara acordul lui..Vreau un sfat..ce sa fac..de fapt stiu ce ar fii corect sa fac dar…dar vreau o opinie.cum vede altcineva din afara.

    • 30.1
      Dr Love spune:

      Raspuns pentru Bianca Ptk:
      Daca poti iubi fara atasament, fara a fi geloasa, chiar daca il imparti cu alta femeie, daca il poti iubi atat de mult incat fericirea lui sa fie fericirea ta, inseamna ca il iubesti cu adevarat. Iubirea ta a ajuns la puritate. Sa fie inocenta varstei sau ai un suflet ales daca poti iubi in felul asta, neconditionat?
      Pentru ca intr-un cuplu iubirea e de regula conditionata. Poti sa pretinzi exclusivitate doar daca oferi la randul tau exclusivitate. La fel stau lucrurile cu sinceritatea, respectul, increderea…
      Dar ma tem ca in iubirea ta e si o oarecare doza de naivitate… oricat de plin de calitati ar fi el, iubirea lui nu se ridica la nivelul iubirii tale, pe de o parte… pe de alta parte, spui ca vrea sa se casatoreasca cu “cealalta”, dar ea probabil ca nu stie de voi, de aceea mergeti in alt oras ca sa fiti impreuna… ce spune despre el faptul ca viitoarea lui casnicie cu acea tipa porneste din start cu o minciuna?
      Pe tine te tine ascunsa de ochii lumii, tu esti iubirea lui secreta… poate ca e incitant lucrul asta pentru amandoi, sau poate doar pentru el… pana la urma e alegerea ta daca accepti sa il imparti cu alta femeie si nu aici e problema… marea problema e gelozia lui…
      Gelozia inseamna mai mult posesivitate decat iubire… pentru ca iubirea adevarata nu poate fi decat libera… iubirea adevarata inseamna daruire… ea nu pune granite, nu il controleaza pe celalalt…
      La anii tai ai mare nevoie sa experimentezi cat mai multe relatii de prietenie si cu fete, si cu baieti, sa inveti din experiente, traindu-le… Faptul ca el nu te lasa sa socializezi nici macar cu fetele e grav… oamenii au nevoie de cat mai multe contacte cu ceilalti, de comunicare… cei care traiesc izolati de regula devin cu timpul dificili, nesociabili sau cad in depresie… contactul fata in fata si comunicarea cu cei din anturaj te ajuta sa te dezvolti si sa te definesti ca personalitate, pentru ca esti foarte tanara, esti inca in formare… ca sa nu mai vorbesc de faptul ca, atunci cand doi oameni socializeaza, intre ei are loc un schimb nu numai la nivel de idei si emotii, dar si la un nivel mai subtil, energetic… se produce o anumita armonizare necesara pentru echilibrul fiecaruia, atat fizic, cat si psihic si emotional…
      Oricat l-ai iubi, nu-l lasa sa puna monopol pe timpul tau, pe sentimentele tale, pe viata ta… Esti o persoana adulta acum si nimeni nu are dreptul sa-ti impuna cum sa-ti traiesti viata, cu cine sa vorbesti, cu cine sa te intalnesti…
      Daca el accepta sau nu sa-ti traiesti viata asa cum simti, e pana la urma problema lui… Iesi din turnul tau de fildes si deschide-te spre lumea de afara… si poate ca ai sa vezi tot ceea ce se intampla intre voi dintr-o alta perspectiva…

  20. 29
    Daniela spune:

    Buna ziua,
    Am citit cu mare interes povestile postate aici si ma regasesc in multe din ele, totusi am si eu nevoie de un sfat.
    Am incercat initial sa pun toata istoria pe tabla dar au iesit cateva pagini de telenovela pe care cred ca nu are nimeni timp si chef sa le citeasca. O sa incerc sa fiu cat mai concisa ca sa intelegeti problema mea.
    Sunt casatorita cu sotul meu de 11 ani si inaite de asta am locuit impreuna alti 7 ani. Sotul meu este cu 12 ani mai mare ca mine iar eu am trecut de mult de 40 ani. Cu totii anii acestia petrecuti impreuna inca nu am ajuns sa imi cunosc sotul suficient de bine ca sa stiu cum sa procedez acum.
    Sotul meu a mai fost casatorit odata. Nu m-au interest niciodata detaliile acelei casatorii si stiu doar ce mi-a spus el. Insa un aspect important de care mi-am amintit a fost ca neintelegandu-se cu sotia de atunci a plecat la mare cu o alta femeie, ca sa ii faca in ciuda mi-a spus.
    Apoi a ma fost un eveniment la inceputul relatiei noastre cand eu il asteptam acasa la el si el s-a intors acasa abia dimineata dupa o petrecere la care fusese invitat de o femeie. Am trecut peste asta atunci.
    Dupa un an de la casatorie, in perioada in care mama mea era pe moarte si eu imi concetram intreaga atentie asupra ei a inceput o relatie cu o colega de birou. Nu stiu daca relatia s-a consumat si in pat pentru ca nu am vrut sa intru atat de adanc in detalii insa ceva tot a existat. Trebuie sa mai spun ca in tot acest timp nu a lipsit niciodata noaptea de acasa, nu isi facea de lucru ziua sau seara singur prin oras, in concluzie, daca s-a intamplat ceva nu stiu cand s-a intamplat.
    Nu pot sa marturisesc ce am facut atunci ca sa ii despart pentru ca nu ma mandresc cu acest lucru dar nici nu il regret. Cert este ca nu am plecat de acasa si nu m-am razbunat pe el, ci pe ea. Nu a fost vorba de nici un fel de violente sau amenintari sau sa flirtez cu altii insa am facut in asa fel incat sa nu mai fie colegi. In final acea aventura s-a terminat.
    Mai trebuie sa mai spun ca nu avem copii pentru ca nu a vrut copii. Am suferit si sufar inca si in gandul meu inca mai persista intrebarea: nu a vrut copii in general sau nu a vrut copii cu mine?
    Toate bune si frumoase (sau mai putin frumoase) pana acum o luna. Lui ii place foarte mult sa mearga pe munte. Imi placea si mie dar de la o vreme nu mai pot tine pasul cu el. Si-a gasit la un moment dat un grup de prieteni cu care a mai facut cateva excursii. Nu l-am impiedicat niciodata sa faca fara mine ceva ce ii place .
    Acum o luna a organizat o alta excursie la munte si din grupul care initial s-a aratat interesat de excursie au ramas numai el si alte doua femei. Nu a vrut sa imi spuna cum le cheama (mi-a zis ca atunci cand o sa vin si eu la munte o sa le cunosc). Din acest moment am inceput sa intru la banuieli si sa-l urmaresc mai atent sa verific telefonul ,apelurile pe site-ul operatorului, mesajele e-mail, ca sa caut dovezi. Pe de-o parte voiam sa le gasesc iar pe de alta parte ma bucuram ca nu gaseam dovezi solide. Cautand prin mesaje sterse, prin pozele care le-a facut la munte, facebook si alte site-uri am aflat numele celor 2, unde lucreaza, ca una din ele este casatorita si are un copil mare. Am verificat apelurile telefonice si am observat un numar de telefon care apare destul de des pe lista de apeluri. Nu in fiecare zi, dar destul de des. Cu toate acestea, totusi nu lipseste de acasa.
    Acum cateva zile am fost la tara. Eu m-am intors mai devreme, el a mai ramas cateva zile sa termine ce mai era de facut si sa plece si 2-3 zile la munte. Mi-a spus ca se duce singur dar nu il mai pot crede. De ce? Pentru ca s-a intamplat ceva care mi-a dat de gandit. Dupa ce s-a intors de la munte acum o luna a inceput sa fie mult mai distant ca deobicei. Apoi, am observat ca de cate ori ii suna telefonul pleaca de langa mine si se intoarce doar daca vorbeste cu cineva cunoscut. Cat am stat la tara si-a tinut telefonul numai in buzunar in timp ce alte dati il tinea aruncat pe unde te miri. Curtea noastra se intinde deoparte si de alta a strazii. La un moment dat m-am trezit inchisa in curtea principala, el fiind in curtea de peste drum. L-am sunat sa vina sa deschida dar nu a raspuns la telefon. Am sarit gardul sa ma duc la el si l-am surprins cand tocmai inchidea telefonul. L-am intrebat de ce nu a raspuns la telefon si mi-a motivat ca nu l-a auzit la timp si ca tocmai voia sa ma sune. Mi-a spus ca a inchis poarta ca sa nu intre nimeni in curte ca stia ca sunt in casa si el avea de lucru in celalata curte, desi in alte dati cheia era lasata intr-un cui pe gard. Am retinut ora cu gandul sa verific daca intradevar a vorbit sau nu la telefon.
    Ieri am incercat sa fac o lista cu bune si rele, la mine, la el si in relatia noastra. Nu ma pot gandi decat la rele. Ieri pe lista nu am pus nimic bun desi stiu sigur ca au fost multe lucruri bune. Dar concluzia este ca eu si cu sotul meu nu comunicam. Eu sunt volubila si ma exteriorizez, el este opusul. Nu reusesc sa gasesc dupa atatia ani modul potrivit de a comunica cu el. Apoi trebuie sa mai stiti ca desi eu tin enorm la el, i-am spus o singura data ca il iubesc iar el nu mi-a spus niciodata. Daca ma iubeste poate isi arata in alt fel dragostea iar eu nu reusesc sa pricep. Cert este insa ca eu astept ca el sa spuna ca sa ii raspund la fel iar daca el nu spune atunci nici eu nu spun. Sau un alt exemplu: nu ma saruta decat dimineata cand pleaca de acasa (iar in ultima luna sarutul a fost din varful buzelor), iar eu daca il sarut mai apasat oricand simt acest lucru, ma intreaba ce m-a apucat.
    Toate astea sunt mici detalii care pentru mine conteaza. Cert este ca eu nici pana acum dupa atatia ani nu am reusit sa aflu care sunt asteptarile lui de la mine indiferent cum as proceda. Iar daca incerc o discutie directa se eschiveaza. As prefera sa imi spuna in fata tot ce nu-I place la mine, insa nu o face. Mai imi reproseaza cate ceva dar simt ca nu este totul.
    Intretimp ne facem planuri sa petrecem revelionul altundeva decat acasa (ca in ultimii ani) insa eu nu ma bucur de loc. De ce? Pentru ca azi am verificat daca la ora la care se afla in curtea de peste drum a dat un telefon la numarul respectiv si raspunsul este da. L-am sunat si i-am spus ca a venit factura de telefon si ca pe ea apare destul de des un numar de telefon la care suna, care nu este al meu si l-am intrebat daca este numarul de telefon al uneia dintre cele 2 femei cu care a fost la munte. Mi-a spus ca nu stie, ca o fi. L-am intrebat de ce ma face sa sufar si mi-a spus ca nu am de ce sa sufar. A incercat sa schimbe discutia. Eu i-am spus atunci ca m-a facut sa plang. Iar el mi-a spus ca n-am de ce sa plang. I-am spus ca il cred pe cuvant insa nu il cred. Am sunat la acel numar de telefon sa vad cine raspunde. Bineinteles ca a raspuns o voce de femeie.
    Ce are de impartit cu acea femeie? De ce ne mai facem planuri sa plecam de revelion daca el se gandeste la alta? Nu stiu ce sa cred si cum sa procedez. Oare sunt din nou inselata sau este doar paranoia mea? Cum sa deschid o discutie cu un om care nu vrea sa discute? Imi este si teama de acest lucru pentru ca daca va spune ca da are o relatie o sa incep sa plang si ajung ca si data trecuta la depresie dar as vrea si sa il intreb sperand ca raspunsul va fi negativ.
    Ar mai fi multe de spus dar déjà am scris destul si sper ca ati avut rabdare sa cititi atat.
    Multumesc si astept cateva cuvinte care sper sa ma ajute!

    • 29.1
      Lidia spune:

      Va inteleg si eu trec aproximativ prin asa ceva. Am 30 de ani sunt despartita si am o fetita de 8 anisori, in urma k 3 ani mi-am gasit si eu un baiat k kare se parea k ma inteleg bine dar pe parcursul relatiei nu a mai fost asa. Ma inselat, se comporta urat k mine si la un moment dat ne-am despartit. El dupa o saptamana a luat pe una aks k kre este si akm si ma cauta tot timpul zicandu-mi k el tine la mine, k vrea sa fie k mine dar eu nu pot sa il mai cred. Incerc sa fiu tare in fata lui dar kd raman singura mie f greu. Nu stiu dak sa il cred sau nu

    • 29.2
      Dr Love spune:

      Daniela, nu am reusit pana acum sa-ti raspund, dar sper sa o fac mai pe seara…

    • 29.3
      Dr Love spune:

      Raspuns pentru Daniela:
      Imi cer scuze, dar de-abia astazi am reusit sa-mi fac timp sa-ti raspund, pentru ca problema ta e una serioasa si necesita un raspuns mai elaborat…
      Cuplurile fericite si stabile sunt acele cupluri in care exista un raport echilibrat intre atasamentul fata de partener si autonomia fata de acesta. Sotul tau pare sa aiba o viata si in afara cuplului (asta neinsemnand neaparat ca te inseala), dar tu pari sa te fi pierdut cu totul in relatie. Nu-ti mai trai viata prin el! Nu te mai gandi atat la ce face, la cine se gandeste, cu cine este! A devenit pentru tine o obsesie ideea ca te inseala. Eu cred ca ai lucruri mai bune de facut, lucruri mai inalte, care sa-ti aduca bucurie si implinire.
      E stiut ca majoritatea oamenilor au fantezii erotice cu alcineva si unii nu se rezuma doar la fantezii. A “insela” e inscris in programul genetic al oamenilor, pentru ca exista in fiecare tendinta de a explora, de a trai si alte experiente, de a comunica, de a socializa si cu alte persoane.
      Cu cat cunosti mai multi oameni, cu atat ai o viata mai bogata si poti invata lucruri noi de la fiecare, si in felul acesta evoluezi. Viata ar trebui sa fie pentru fiecare o expansiune continua, pe taramul cunoasterii si al intelegerii, dar si in domeniul socialului. Ar trebui sa ne largim cat mai mult cercul de cunostinte, iar cei care traiesc izolati au o problema… ca si cei care se folosesc de mijloace evazioniste (calculatorul, televizorul) pentru a trai in virtual, evitand sa-si traiasca propria viata… sa aiba contacte fata in fata cu persoane reale…
      Cand un barbat se ataseaza de o femeie si ii este fidel, el actioneaza impotriva programului sau genetic. O face din iubire, cel mai adesea… sau daca are o viata spirituala bogata, care ii permite sa vada intr-o alta persoana ceva dincolo de apartenenta sa la sexul opus. Si in cazul asta e vorba tot de iubire, dar la un nivel mai inalt si mai general. Oricum, acesta nu e genul de iubire care sa te faca geloasa…
      Eu cred ca aceasta raceala care a intervenit intre voi e din cauza ca nu te implici mai mult in activitati recreative alaturi de el… Muntele e un loc foarte bun de a-ti incarca bateriile si de a-ti linisti psihicul… chiar daca nu poti tine pasul cu el, cum spui… totusi, nu inteleg de ce nu poti tine pasul, pentru ca spui ca esti mult mai tanara decat el… in fine, daca el pleaca la munte, nu vad ce te-ar impiedica sa-l insotesti… nu trebuie neaparat sa urci pe munte, poti sa ramai la cabana sau hotel, sa citesti o carte, sa admiri peisajul, sa asculti muzica, sa meditezi… vezi si tu la fata locului cu cine se intalneste, e o alegere mult mai buna decat sa ramai acasa prada gandurilor negre…
      Toate problemele pe care le ai sunt in mare parte create de tine… Stiu ca suna dur ceea ce-ti spun, pentru ca tu te consideri victima in toata povestea asta… asa stau lucrurile privite la suprafata, superficial… dar daca analizam problema mai profund, vei vedea ca lucrurile stau altfel… de aceea iti voi argumenta, subliniind cateva greseli pe care le faci si care il conduc pe sotul tau la acest tip de comportament:

      1.Eviti sa pleci cu el si asta s-ar putea sa-l deranjeze, poate ca felul in care se poarta e un mod de a-si exterioriza supararea… un mod de a te pedepsi sau de a-ti atrage atentia asupra faptului ca se simte neglijat… asa cum a facut cu colega de birou, intr-o perioada in care tu erai ocupata cu mama ta… sau cum a procedat cu prima sotie, cand a plecat la mare cu alta ca “sa-i faca in ciuda”… nu degeaba se spune ca barbatii sunt niste copii mai mari…
      2.Il banuiesti ca te inseala si mai grav e faptul ca ii spui asta, in loc sa pastrezi banuielile pentru tine, pana cand ele se confirma… in psihologie se vorbeste de “fenomenul profetiei implinite”… cand tu pui o eticheta pe cineva, si ii repeti mereu acelasi lucru, acea persoana incepe sa se comporte conform asteptarilor tale… TU esti cea care ii strecori in minte ideea inselatului… cu cat i-o vei repeta mai des, cu atat mai usor ideea ii va patrunde in subconstient… asa ca sa nu te mire daca – continuand cu acuzatiile sau chiar cu doar cu banuielile – lucrurile vor merge mai departe, concretizandu-se… banuielile sunt forme de energie, care ajung sa se manifeste prin acumulare in planul material… ca si frica de altfel…
      3.Teama pe care o ai permanent ca s-ar putea sa te insele nu te pune intr-o lumina prea buna… Teama da nastere geloziei, nevoii de a controla pe celalalt, suferintei si multor alte emotii negative… de aici pana la depresie nu e decat un pas… Teama duce si la ceva mai grav – lipsa de respect pentru el, pentru ca nu il lasi sa ia propriile decizii…
      4.Cand tu ai intervenit intre el si acea colega de birou, tu de fapt ai incercat sa-i controlezi viata… ca si cum ai avea dreptul de proprietate asupra lui… ti-ai urmarit propriile tale interese, in virtutea faptului ca esti sotia lui si probabil considerai ca ai acest drept… cred ca ai constientizat pana la urma ca n-a fost fair play ce ai facut, caci spui ca nu te mandresti cu asta…
      5.Il santajezi sentimental cand ii spui ca o sa plangi si ca te face sa suferi… si lucrul asta n-o sa ti-l apropie, dimpotriva… nimanui nu-i place sa fie controlat si santajat…
      6. Incerci sa-l convingi sa faca cum vrei tu, dar convingerea nu isi atinge niciodata scopul, oricate argumente rationale ai pune la bataie… Convingerea din partea ta da nastere din partea lui la un soi de rezistenta la convingere… la fel ca in fizica, principiul actiunii si reactiunii… nu asta e calea, procedand astfel nu-l faci decat sa se indarjeasca mai tare si sa fie din ce in ce mai nesincer cu tine…

      Am enumerat doar cateva greseli de comportament pe care le faci tu si care – cred eu – il determina sa aiba asa o atitudine inchisa fata de tine… Poate ca e genul introvertit, dar sa stii ca barbatii in general au o problema in a-si exterioriza sau comunica emotiile… li se pare ca asta ar fi un semn de slabiciune care vine in dezacord cu imaginea de barbat puternic si care tine situatia (si emotiile) sub control… in schimb, femeile, traiesc sub imperiul emotiilor… vor sa li se spuna mereu ca sunt iubite, sa primeasca asigurari, sa li se vorbeasca mereu despre asta, cauta romantism, dovezi… si emotiile, care sunt mai puternice la femei si mai greu de controlat, le fac sa traiasca adesea intr-o lume guvernata mai mult de imaginatie, decat de ratiune… barbatii isi arata iubirea nu prin ceea ce spun cat mai ales prin ceea ce fac… cand muncesc pentru bunastarea familiei sau in momentele cand fac dragoste… si eu cred ca o fapta spune mai mult decat o mie de cuvinte…
      Nu cred ca nu si-a dorit copii cu tine, cred ca nu si-a dorit copii in general, pentru ca daca el si-ar fi dorit si tu nu, ii facea cu alta… Asta e un alt exemplu relevant ca tu iti traiesti viata prin el, ca te-ai pierdut pe tine in relatia asta… ai renuntat la bucuriile maternitatii de dragul lui…
      Spui ca e ceva mai rece in ultimul timp… in orice casnicie de durata apar astfel de momente… foloseste-ti imaginatia ca sa revigorezi relatia voastra si dorinta lui de apropiere fizica… inainte de a-l saruta patimas atinge-l discret, mangaie-l, fa-l sa-i creasca nivelul hormonal si abia apoi saruta-l… si barbatii au nevoie de preludiu… tu poate te aprinzi mai repede si din cauza diferentei de varsta dintre voi… el poate are nevoie de ceva mai mult timp… Cand te intreaba ce te-a apucat, spune-i ca il doresti, fa-l sa se simta apreciat, admirat si iubit… si vei vedea ca se va comporta conform asteptarilor tale…
      Nu te pune pe un plan inferior cersind iubirea lui! Fa-l pe el sa se simta recunoscator ca are iubirea ta… creste-ti stima de sine, schimba-ti look-ul ca sa-i arati o imagine noua, imbunatatita, care sa-ti dea mai multa incredere in tine, comporta-te ca si cum EL e norocos ca te are si nu invers… fiindca asa stau lucrurile, esti cu mult mai tanara ca el!
      Nu-i pune totul pe tava, nu-i marturisi toate gandurile tale si mai ales nu-i dezvalui temerile tale! Incearca sa nu fii ca o carte deschisa, usor de citit si predictibila! Nu vei face decat sa-l plictisesti! Incearca sa pastrezi tot timpul un aer misterios, chiar daca esti o fire extravertita… Fii spontana, surprinde-l, fa-i mici surprize care sa-l bucure! Si un lucru la care nimeni nu rezista sunt glumele, simtul umorului… fii cat mai glumeata, pastreaza mereu cu el un aer jucaus… tachineaza-l cat mai des, in gluma, cu iubire… in felul acesta o sa ti-l apropii, inspirandu-l sa faca lucruri care sa va mareasca gradul de intimitate si comunicare, nu prin convingere verbala, pentru ca persuasiunea nu da niciodata vreun rezultat, mai rau strica.
      Ai grija sa nu ridici tonul pe care il folosesti cand vorbesti cu el! Cred ca asta e lucrul pe care aproape toti barbatii il detesta cel mai mult la o femeie: tonul iritat sau plangacios… modul dramatic in care ele percep anumite lucruri… Deci evita sa pari patetica, disperata, nemultumita, geloasa, acuzatoare si incearca sa ai mereu un aer vesel, sa fii binedispusa… chiar daca nu-ti prea vine sa te inveselesti, crezi ca nu ai motive, fa un efort de vointa ca sa-ti schimbi dispozitia… experimental s-a dovedit ca chiar si numai mimand bucuria, creierul sintetizeaza substante specifice care iti pot crea realmente o stare de bine…
      Daca nu stii sau nu poti sa faci asta, citeste despre inteligenta emotionala (gasesti destule materiuale pe net) pentru a invata cum sa-ti folosesti emotiile proprii in mod inteligent, si nu distructiv cum ai facut-o pana acum… Vei reusi astfel sa te reconectezi emotional cu el…
      Eu tind sa nu-l condamn pentru lipsa lui de sinceritate, e doar un mod de a te proteja, mai ales daca spui ca ai trecut printr-o depresie…
      Cea mai buna metoda de a depasi momentul asta e sa iti umpli viata cu activitati care sa te faca sa te simti utila, fericita si implinita…. Sa-ti descoperi o pasiune, sa faci ceva care te reprezinta, sa te ocupi de dezvoltarea ta personala… Foarte multi oameni de varsta ta reusesc sa treaca peste criza varstei a doua prin preocupari intelectuale sau de natura spirituala… sunt atat de multe mistere de descoperit, atat de multe momente de traire autentica pe care ti le poate oferi informarea, cercetarea, explorarea, fie ea spirituala sau de orice fel! Dar pentru asta e nevoie de lupta cu tine insati (nu cu el), de iesirea din comoditate si din zona de confort!
      Daca esti mereu ocupata cu activitati interesante, vei avea intotdeauna de ales intre mai multe optiuni… nu te vei concentra pe ceva atat de trecator si cum sunt dispozitiile sau sentimentele cuiva… nu-l vei mai sufoca cu temerile tale… nu te vei concentra pe ceva atat de derizoriu cum ar fi ce face, unde este, cu cine este…
      Nu te atasa de obiecte, nu fi dependenta de nimic si de nimeni (nici macar de partenerul tau de viata!) Astea apartin lumii exterioare… Egoului… nu iti vor aduce fericirea, pentru ca fericirea se afla in interiorul tau, in Sinele tau, in ceea ce esti si reprezinti tu cu adevarat, adevarata ta esenta… e nevoie doar sa o descoperi… Am cunoscut oameni interesanti care nu aveau o viata sociala sau publica deosebita, dar ce viata interioara profunda! Cata intelegere, cata pace interioara, cat de frumos radiau ochii lor lumina, fericirea!
      Nu te mai concentra pe lucruri rele, care poate ca nu sunt chiar asa de rele, doar tu le vezi asa… Si mai ales nu te victimiza! Nu colecta lucruri neplacute din relatia voastra, cauta-le pe cele bune si fii recunoscatoare pentru ca le-ai trait! Vei ramane astfel conectata la sursa binelui si a fericirii… Priveste jumatatea plina a paharului si fa doar afirmatii pozitive, pline de optimism! In felul acesta vei reusi sa anihilezi acele programe distructive din subconstient care sunt raspunzatoare de toate framantarile tale interioare!
      Nu trai in trecut sau prezent, traieste clipa, experimenteaza lucruri noi, prezentul e singura realitate, ce a fost sau ce va fi sunt doar reprezentari ale imaginatiei… Spui ca esti o fire deschisa, expansiva, dar probabil ceva s-a intamplat la un moment dat si te-a adus in starea asta… pentru ca inteleg ca in trecut, dupa cum spui, nu l-ai impiedicat niciodata sa faca fara tine ceva care ii place… unde a disparut acea incredere in tine, acea detasare?
      Ai in plus avantajul timpului, pentru ca – femeie fiind – daca ai avea o familie numeroasa de care sa te ocupi nu ai mai putea sa-ti faci timp si pentru tine… asta e drama multor femei care sunt ingropate in responsabilitati alergand intre doua servicii (unul la locul de munca si al doilea acasa, in gospodarie)…
      Daca simti ca ti-e greu sa-ti depasesti starea, incearca sa-ti ocupi mintea cu lucruri care sa-ti abata gandurile in alta directie si sa-ti fie si utile in acelasi timp… Ti-as recomanda 2 carti pe care, daca le citesti si le aprofundezi, iti vor fi de un real folos… “Arta de a iubi. Un ghid al artei relatiilor” de Don Miguel Ruiz si “Puterea prezentului” de Eckart Tolle. Le gasesti pe scribd.com
      In cartea lui Tolle vei citi despre “corpul durerii” si modul in care poti sa lupti ca sa scapi de aceste emotii negative coplesitoare. Mai poti gasi niste materiale interesante pe youtube despre controlul emotiilor, sunt subtitrate in romana, iti dau linkurile mai jos:
      http://www.youtube.com/watch?v=JcIhxiuIkRg
      http://www.youtube.com/watch?v=Q7a-nk-fppg
      http://www.youtube.com/watch?v=fAIWdWbUucw
      Sunt abordari spirituale ale problemei cu care te confrunti si cred ca toate starile prin care treci nu sunt intamplatoare, ele doar incearca sa te pregateasca pentru a face un nou pas spre intelegere, constientizare, evolutie… Acesta e scopul tuturor experientelor prin care trecem si depinde doar de noi sa transformam un eveniment neplacut in ceva pozitiv, sa metamorfozam raul in bine…
      Si un sfat despre cum sa actionezi in mod concret asupra problemei care te framanta: mergi cu el la munte fara sa-l anunti in prealabil. Fa-ti bagajele din timp, fara ca el sa stie… incearca cu cateva zile inainte sa te apropii afectiv de el, facandu-i mici surprize care crezi ca i-ar placea… arata-i cat il pretuiesti si il iubesti… si in momentul plecarii spune-i ca vrei sa-l insotesti… ca ti-a venit ideea asta in mod spontan… si odata ajunsa la munte, incearca sa pari cat mai relaxata, cat mai sigura de tine si de iubirea lui… fii afectuoasa cu el in prezenta celorlalte femei din grup, lauda-l in prezenta lor si in felul acesta o sa transmiti mesajul ca sunteti un cuplu stabil, descurajand “partea adversa”… urmareste reactiile lui si ale celorlalte prezente feminine din grup… abia dupa aceea poti sa tragi o concluzie legata de presupusa lui infidelitate…
      Aproape intotdeauna exista solutii la orice problema, cu conditia sa gandesti pozitiv si sa iei decizii intelepte, in cunostinta de cauza. Numai bine iti doresc si eventual tine-ma la curent despre cum evolueaza lucrurile!

    • 29.4
      Dr Love spune:

      Daniela, spui ca sunt probleme intre voi de comunicare… pentru a realiza o comunicare deschisa autentica, incearca sa te concentrezi mai mult pe a asculta, a observa si a intelege, pentru ca spui ca el este mai interiorizat… urmareste-i reactiile, mimica, gesturile, actiunile… toate sunt forme de comunicare nonverbala din care poti afla multe lucruri despre el, chiar daca nu vorbeste… foloseste-ti atentia, ratiunea si intuitia pentru a decodifica semnalele care vin dinspre el…
      Si cand ai vreo nemultumire, comunica-i acest lucru cu mult calm, fara sa te infurii, sa tipi sau sa-ti tremure vocea… pe un barbat, aceste forme de exteriorizare a emotiei il face sa se inhibe si sa nu mai poata urmari ideea pe care vrei sa o transmiti, fiinca se focalizeaza pe starea emotiva pe care o transmiti tu in acel moment… stii ca emotiile sunt contagioase… si asa, el iti preia starea sufleteasca ( care nu e deloc una placuta) in loc sa asculte realmente ceea ce ai de zis…
      Cand ai de spus ceva important sau vrei sa abordezi un subiect mai sensibil, alege cu grija momentul, atunci cand el nu e preocupat cu altceva… cel mai potrivit moment pentru confesiuni este dupa ce faceti dragoste…

  21. 28
    Alin spune:

    As vrea sa stiu daca ati citit ceea ce am scris si ce parere aveti,va multumesc

    • 28.1
      Dr Love spune:

      Da, am citit, dar ai plasat articolul tau tocmai in partea de jos si cu greu l-am gasit. Voi reveni mai pe seara cu un raspuns…

    • 28.2
      • Alin spune:

        Va multumesc foarte mult pentru parerea si sfaturile dumneavoastra,un mare respect pentru ceea ce faceti si aveti timp si pentru sufletele noastre…o sa incerc sa va tin la curent cu ceea ce va urma,nu promit ca se va intampla f curand…O viata buna

    • 28.3
      Dr Love spune:

      Raspuns pentru Alin:
      Scuze ca iti raspund cu intarziere…
      Inteleg cat de nedrept ti se pare ca tu ai luat drumul strainatatii ca sa muncesti si sa pui bazele unui viitor pentru amandoi, iar ea intre timp s-a atasat de altcineva… dar de cele mai multe ori asa se intampla… putine relatii la distanta rezista… chiar daca va vedeati la 2 luni si comunicati zilnic, tot e frustrant sa fii departe de persoana iubita, sa n-o poti atinge, mangaia, strange in brate… pe de alta parte sentimentele sunt greu de controlat, probabil ca nu credea nici ea ca va ajunge atat de departe cu tipul asta… la inceput te vezi cu cineva din intamplare, apoi ca sa scapi de singuratate si pana sa-ti dai seama prea bine ajungi sa te indragostesti… oricat de nedrept ar fi fata de tine, dragostea are ratiunile ei care nu tin de logica obisnuita… si iubirea – ca orice alt lucru din lumea asta – are un inceput, o etapa de inflorire si un regres, pentru ca in final sentimentele inflacarate de la inceput sa paleasca si relatia sa ia sfarsit… dar e posibila si reaprinderea pasiunii, daca stiti sa aduceti elemente noi in relatia voastra, fiindca dusmanul cel mai mare al unei relatii este monotonia… ea a fost probabil atrasa si de noutate in relatia cu tipul asta… exista o tendinta naturala in om de a cauta lucruri noi, de a explora si experimenta… daca nu ar fi asa, nu am putea sa invatam, sa evoluam… De aceea e bine sa traiesti CLIPA, pentru ca nu stii niciodata ce iti va rezerva viitorul… oricare ar fi hotararea ei (pentru ca va trebui probabil sa aleaga intre voi doi) bucura-te de momentele frumoase pe care le-ati trait impreuna… esti suparat ca te-a mintit, dar cred ca ea doar a incercat sa te protejeze pentru ca erai departe de ea si nu a vrut probabil sa faci un gest necugetat, pentru ca suferinta e cu atat mai mare cu cat esti la distanta si nu poti avea nici un control asupra situatiei…
      Ea pare a fi o fiinta cu totul speciala pentru tine si poate de aceea ai gasit in tine forta de a o iubi neconditionat, chiar daca stii ca ti-a gresit… nu oricine e capabil de sentimente atat de altruiste si pentru asta ai tot respectul meu… e posibil ca tipul celalalt sa nu o vada asa cum o vezi tu dupa ce aburii indragostelii vor disparea… nu stiu cum vor evolua lucrurile, in iubire nimeni nu-ti poate oferi certitudini… e clar ca ea isi simte acum inima impartita in doua si daca va alege pe unul din voi, va tanji in taina dupa celalalt pe care l-a respins, mai ales daca relatia cu cel pe care il va alege nu o va multumi indeajuns…
      Ceea ce ti se intampla tie acum se intampla in mod frecvent… aproape fiecare din noi a fost parasit, mintit sau tradat la un moment dat… ceea ce face situatia ta mai speciala e faptul ca gandesti si simti ca si cum lumea ta incepe si sfarseste cu ea… spui ca in ea iti gasesti motivatia de a lupta, cand te fapt aceasta motivatie ar trebui s-o gasesti in tine, pentru tine, pentru ca iti datorezi in primul rand TIE sa fii un om fericit, realizat si implinit… indiferent cu cine ai fi, nu te consuma in iubirea pentru persoana de langa tine, nu trai prin fiinta pe care o iubesti… gaseste-ti mai intai echilibrul in interiorul tau si evita ca echilibrul tau sufletesc sa depinda atat de mult de alta persoana, oricine ar fi ea… asta e un prim pas spre maturizarea emotionala… poate ca suna egoist cand spun sa te iubesti in primul rand pe tine, sa-ti gasesti motivatia in tine, in nevoile si aspiratiile tale, dar nu e vorba aici de egoism, e vorba de a avea grija de tine… numai daca TU esti propriul tau suport moral si te iubesti suficient pe tine, poti fi fericit prin tine insuti si poti radia fericirea asupra celor din jur… daca tie ti-e bine, poti face ceva bun si pentru persoana de langa tine si pentru ceilalti din jurul tau… dar daca aceasta stare de bine a ta depinde de ea, acest lucru te face dependent de ea si de iubirea ei… si dependenta e ca un drog, te distruge incetul cu incetul… stiu ca pentru majoritatea oamenilor iubirea este asa: dependenta… de aici atata suferinta, de aici teama de a fi ranit… cauta sa ai si tu optiunile tale, alegerile tale, nu ti le lega cu atata incrancenare de ea… incearca sa ai si tu o viata departe de ea, nu-ti irosi clipele pretioase pe care nu ti le mai da nimeni inapoi… Ai realizat un salt calitativ atunci cand i-ai oferit libertatea de a alege, continuand sa o iubesti, e un prim pas spre detasare si maturizare emotionala…
      Faptul ca esti atat de legat de ea arunca asupra ei o responsabilitate uriasa… tu spui ca ea e pentru tine iubita, mama, sora, prietena… ii atribui atat de multe roluri… oricat ai iubi-o si oricat ti s-ar parea de potrivita pentru tine, nu-ti pune toata viata si nadejdea in ceva atat de schimbator ca sentimentele cuiva… nici macar in sentimentele tale, pentru ca si ele se pot schimba… poti vedea pe acest site comentarii de la barbati care s-au indragostit, s-au casatorit, au facut copii si dupa un timp s-au trezit ca s-au indragostit de altcineva… si multi se intreaba ce-i de facut: sa te ocupi in continuare de familie traind in minciuna alaturi de cea care credeai la un moment dat ca e aleasa inimii si ca o vei iubi toata viata sau sa urmezi calea inimii? Grea decizie…
      Nu spun sa nu fii atasat de persoana pe care o iubesti, dar incearca sa-ti pastrezi integritatea si echilibrul interior detasandu-te pana la punctul in care ea nu mai are atata putere asupra ta, pana la punctul in care tu sa nu mai suferi atat de mult pentru alegerile ei… Stiu ca este usor de zis, dar foarte greu de facut asta…
      Majoritatea oamenilor, cand ceva nu merge bine, incearca sa schimbe ceva in exteriorul lor, cand schimbarea ar trebui sa inceapa de fapt cu interiorul… in fiecare om zace un potential urias, pe care nu si-l cunoaste… intareste-ti increderea in tine, nu lasa aceasta situatie sa te copleseasca, regaseste-ti linistea interioara, echilibrul, cultiva-ti optimismul si traieste fiecare moment al vietii ca si cum ar fi ultimul… bucura-te de viata si de lucrurile bune pe care le ai (sanatate, tinerete, poate un job bun etc.) si spune-ti ca celelalte lucruri bune vor veni si ele pe parcurs… in ceea ce te priveste pe tine si pe cei din jur, fa numai afirmatii pozitive… tristetea, critica, creeaza o energie negativa care iti aduce nesansa, neimplinire… de aceea, nu o lasa sa te copleseasca… rememoreaza-ti intreaga viata, toate experientele prin care ai trecut, si vei vedea ca exista o legatura stransa intre starea ta interioara si oportunitatile care iti apar din exterior… ori de cate ori erai trist, poate disperat, lucrurile se inrautateau si mai mult… marele efort pentru majoritatea oamenilor e sa-si schimbe starea interioara atunci cand in jur totul pare lipsit de speranta… e ca si cum ar lupta impotriva curentului, impotriva evidentei… dar realitatea inconjuratoare o cream noi prin gandurile, trairile noastre, afirmatiile pe care le facem… lumea in care traim, realitatea, e doar energie si infomatie… toata cunoasterea spirituala a omenirii de pana acum afirma acest lucru si in prezent aceste adevaruri universale au fost confirmate si stiintific (recentele decoperiri din fizica cuantica)… depinde de fiecare din noi cum organizam si canalizam aceasta energie din noi astfel incat sa cream situatii fericite… prosperitatea si implinirea pe plan sentimental sunt posibile daca reusim sa ne schimbam starea interioara… e doar o chestiune de alegere… cei care fac afirmatii negative isi creeaza inconstient o soarta nefavorabila… la fel cei care se plang, dramatizeaza, critica sau sunt pesimisti…
      Asa ca ce poti face acum e sa incepi sa-ti schimbi starea din interiorul tau… rezerva-ti in fiecare dimineata o jumatate de ora in care sa meditezi asupra a ceea ce esti tu, esenta ta… gandeste-te la tine ca la o fiinta minunata, plina de calitati, care poate realiza tot ceea ce si-a propus, care are in ea forta si vointa de a muta muntii din loc… lasa aceste energii pozitive sa radieze din tine… trimite iubire in jur asupra a tot ce te inconjoara, natura, oameni, divinitate… inchipuie-ti ca te patrunde o lumina calda care te transforma, te curata de ganduri negre si de tristete… aceasta lumina dezvaluie si activeaza acele calitati latente pe care le ai, dar de care nu ai fost pana acum constient… daca vei practica aceste meditatii cu regularitate, vei vedea ca totul in jurul tau se transforma… toate programele negative din subconstient se sterg, fiind inlocuite cu programe pozitive care iti vor mari increderea in tine si te vor ajuta sa creezi in jurul tau viata pe care ti-o doresti… dar e nevoie de multa credinta ca se poate si mai ales de perseverenta…
      In privinta femeii pe care o iubesti, momentan nu poti face mare lucru… mingea e acum in terenul ei… dar indiferent ca va ramane sau nu cu tine, lumea nu incepe si se sfarseste cu o singura persoana… ocupa-te de tine, de dezvoltarea ta personala, incearca sa inveti in fiecare zi ceva nou, sa evoluezi… traieste in prezent, pentru ca trecutul nu-l poti schimba iar viitorul il construiesti cu fiecare moment pe care il traiesti acum, crezand in tine… poate ii vei arata o alta fata a personalitatii tale, poate ii vei arata un om nou atunci cand va veti intalni… de care ar putea sa se simta din nou atrasa… monotonia apare intr-o relatie de cuplu atunci cand oamenii nu mai evolueaza, sunt tot timpul egali cu ei insisi si predictibili… dar o relatie care aluneca pe o panta descendenta poate fi revigorata, pentru ca sentimentele care ii leaga pe cei doi raman, nu dispar peste noapte…
      Sper sa gasesti in tine acele resorturi interioare care sa te ajute sa depasesti situatia actuala… E nevoie de un singur lucru: sa crezi in tine! Odata ce vei reusi asta, celelate lucruri vor veni de la sine…

  22. 27
    Isabela spune:

    Buna tuturor,

    Ma numesc isabela, am 21 de ani si as vrea sa va povestesc si eu ce am patit cu persoana cea iubita..
    Totul a inceput anul trecut prin octombrie, la inceputul anului universitar. Cum eu obisnuim sa ies cu fetele la tot felul de petreceri, am cunoscut si multe persoane noi, intre ele si prietenul meu actual. Desi prima oara cand l-am cunoscut, a fost cuplata cu prietena mea cea mai buna, si totul s-a rezumat la o situatie si mai cumplita, dupa ce am inceput sa vorbesc cu el, stiind ca prietena mea il placea, dar el nu-i dadea interes. In aceea perioada timp de o luna am pastrat relatia mea cu el secret, ca sa nu afle prietena mea, dar va imaginati ca nu am scapata cu basma curata. Intr-o seara m-am imbatat foarte tare si prietena mea avea grija de mine, si prietenul meu nu stia ca ce ii cu mine, deci a trimis un mesaj pe care a citit-o ea, asa mi-am pierdut cea mai buna prietena.. Dupa asta timp de a luna am ajuns sa il ignor desi ma cauta mai tot timpul, asa ca am ajuns sa fim din nou impreuna numai ca de data aceasta era o relatie oficiala. El obisnuia sa iasa tot timpul, eu cum aveam foarte mult de invatat in timpul saptamanii nu mi-am permis sa ies la petreceri etc. Cand ne intalneam tot la el acasa stateam. va mentionez ca deja il iubeam in perioada aceasta, intr-o seara am dormit la el si intre timp ce a adormit eu cum ma plictiseam ma jucam pe laptopul lui, si am ajuns sa i citesc mesajele pe facebook, numai de curiozitate, nu as fii banuit nimic pana acel moment. El tot vorbea cu o fata mai mica, de varsta de 16 ani, e care o chema la cinema, intre timp ce eu nu am fost cu el la cinema niciodata.. am ajuns sa fiu foarte suparata dar am hotarat ca nu ii zic nimic despre ceea ce am vazut. Nu mai stiam ce sa fac, deliram, plangeam o gramada de timp am ajuns si in depresie dar tot nu am zis nimic, pana cand am zis ca de ce sa nu mint si eu. I-am zis ca o prietena de a mea l-a vazut cu o tipa in oras si intr-un club, el ma lua la rost ca ce prietena, ca am mai multa incredere in ea decat in el si asa mai departe, am zis ca ok va veni si runda a doua dar care era defapt adevarat, o prietena chiar l-a vazut pe prietenul meu plimbandu-se cu o fata in oras, si i-am zis ca uite iarasi am auzit ca iese in oras cu o tipa, el nega orice ziceam. Am ajuns sa intru in depresie, plangeam cam tot timpul, pana am ajuns sa vorbesc cu un coleg de facultate si am inceput sa ies cu el, l-am inselat pe prietenul meu cu acest coleg, cu care eram. deci pot sa zic ca eram cu 2 tipi deodata, a observat prietenul meu ca am devenit distanta si asa mai departe, dar si colegul meu a observat ca inca imi pasa de “fostul meu prieten” asta ii zisesem lui, ca era fostul desi inca mai eram cu el. Am ajuns sa il parasesc pe prietenul meu, pentru colegul meu. I-am zis ca am alt prieten si ca nu mai pot sa fiu cu el, ca nu il mai iubesc. parca i-ar fii cazut cerul pe cap, timp de 3 luni cat am fost cu colegul acela al meu, fostul meu prieten ma cauta foarte mult, nu-i pasa daca l-am inselat cu colegul meu, vroia numai sa fie iarasi cu mine, ca eram singura fata pe care a iubit-o vreodata. Dupa 3 luni am ajuns sa fiu parasita de colegul meu, am suferit ca am inceput sa il iubesc chiar foarte mult, a facut o schimbare majora in viata mea, dar asta este totul s-a terminat. Am ajuns sa vorbesc din nou cu fostul meu preten, cu care m-am impacat dupa o perioada scurta de timp dupa ce am fost parasita de colegul meu. A fost acuma vara, in iulie cand ne-am impacat, eram toti in timpul sesiunii deci ne vedeam mai rar. am uitat sa mentionez ca prietenul meu ii arab, asa ca la sfarsitul lunii iulie el a plecat acasa, in Maroc. A stat timp de 2 luni acasa, in aceasta perioada am vorbit foarte mult prin mesaje, telefon , facebook, am inceput sa simt iarasi ce am simtit pentru el prima oara. deja amandoi abia asteptam sa ne revedem, si asa a si fost pe 27 septembrie cand a ajuns inapoi in cluj, totul mergea de minune in primele 2 zile, pana cand a inceput sa mearga pe la casinouri si sa si piarda banii, eu nu eram deloc deacord cu ceea ce facea deci tot il amenintam ca nu mai vorbesc cu el daca mai face asta, dar tot am ajuns sa vorbesc cu el.. Am fost in primul weekend la o petrecere, la care tipa cu care tot a vorbit in timp ce eram cu el i-a sarit in brate..am crezut ca si lesin cand am vazut, el i-a zis ca ii cu mine, ca sunt prietena lui, tipa plecand foarte nervoasa. Am inceput sa am dubii iarasi in legatura cu el, l-am si luat la rost ca de ce reactioneaza asa tipa, el a zis ca ii prietena lui cea mai buna si ca nu au fost niciodata impreuna, numai s-au sarutat in perioada in care eu am fost cu colegul acela al meu. El a zis ca niciodata nu m-a inselat in timp ce era cu mine, dar nu prea pot sa cred ceea ce zice, ca stiu cum ii mai ales cand iese la petreceri si bea mult, se pierde complet. si ulltima faza pe care mi-a facut-o a fost chiar aseara cand am zis ca mergem la un concert foarte bun, am ajuns acolo era o gramada de lume, el nu a avut rabdare sa stea la coada si a zis ca ma asteapta la el acasa si ca iesim dupa ce se termina concertul, pentru ca concertul s-a terminat destul de tarziu, l a zis ca merge la un local si sa merg acolo cand termin. Am si mers, era cu un prieten de a lui care nu stia deloc engleza. Si a venit si punctul socant cand mi-a zis ca el vrea sa il ajute pe prietenul acesta a lui sa si gaseasca o tipa, si ca eu sa merg acasa. Am ramas socata, niciodata nu mi s-a intamplat asa ceva, el a zis ca ma iubeste foarte mult, sa am incredere in el ca nu face nimic, am ajuns sa plec foarte suparata de la local, am mers cu o prietena sa petrec si eu, de ce sa merg acasa sa plang? tot imi trimitea mesaje ca unde sunt, ca ma iubeste sa nu ma supar pe el, dar eu nu i-am raspuns. Acuma a doua zi, iarasi mi a scris sa il sun sau sa ii raspund, inca nu am prcedat nicicum.
    Va rog foarte mult sa ma sfatuiti ce sa fac in legatura cu el, chiar nu stiu ce sa mai fac!! Vreau numai sa fac cea mai buna alegere, ca ma afecteaza foarte mult, tot ce se intampla, mai ales ca is si foarte sensibila :(
    Va multumesc!

    • 27.1
      Dr Love spune:

      Raspuns pentru Isabela:
      Indeparteaza-te cat mai urgent de tipul asta, relatia asta este distructiva pentru tine! Din cauza lui te-ai despartit de cea mai buna prietena, te minte, te inseala, nu te respecta, te face sa suferi… Poate ca arata bine, are bani si isi permite sa te duca in diverse locuri ca sa va distrati impreuna, dar pretul pe care il platesti tu este mult prea mare… Poate ca e o aparitie exotica si iti place sa te afisezi cu el, dar realizeaza in primul rand faptul ca provine dintr-o alta cultura, cu alte obiceiuri, mult diferite de ale noastre… Pentru el e normal sa umble cu mai multe tipe, e ceva normal in tara lui, nu are nici un fel de remuscari pentru asta, educatia pe care a primit-o l-a invatat ca e firesc ca un barbat sa aiba mai multe femei, chiar si religia lor le permite asta… si vad ca nu are nici o problema in a seduce fete minore…
      Isi da seama ca n-ar avea nici o sansa cu tine daca ti-ar spune adevarul, de aceea te minte continuu… te-a mintit de prea multe ori ca sa mai poti sa ai incredere in el…
      Nu ma mira ca te-a trimis acasa si a ramas cu prietenul lui, acela a fost momentul adevarului… asteapta-te ca si de acum incolo sa mai treci prin astfel de situatii, ori de cate ori va fi un compatriot al lui prin preajma… pentru ca in cultura lor femeile nu sunt egale barbatului, ele au o pozitie inferioara… trebuie sa fie supuse si sa-si accepte situatia… poate ca intimitate se poarta altfel cu tine, dar in public vei fi intotdeauna pe locul 2…
      Asculta-ti intuitia si paraseste-l pana ce lucrurile nu ajung sa degenereze si mai mult! Lumea e plina de baieti, cauta-ti pe cineva cu care ai mai multe lucruri in comun, cineva care sa te pretuiasca, sa te inteleaga si mai ales sa te iubeasca asa cum meriti!

  23. 26
    vali spune:

    BUNA,
    am o poveste destul de interesanta,o intamplare prin care sunt sigur ca au trecut multi camine.
    Sunt casatorit de 12 ani ,cu o femeie pe care pana acum 5 luni am crezut-o perfecta.Buna mama si gospodina,curata,frumoasa,desteapta,etc.Numai ca la sfarsitul lunii iunie am aflat ca minunata mea sotie avea o relatie de 4 luni cu tipul cu care a fost inainte de a o cunoaste eu.Cea ce ma uimit foarte tare ,a fost puterea ei de asi ascunde iesirile cu acest tip si mai ales strategia cu care isi construia panurile de a se putea vedea si implicit de a se culca cu el.Bineinteles ca am simtit ceva inca de la inceputul realatiei ei ,respectiv faptul ca pleca singura seara la magazin sa cumpere diverse lucruri,faptul ca mie imi spunea ca lucreaza pana la ora 16 dar de fapt programul ei se incheia undeva la orele 13-14.si multe aspecte de acest gen.Am crezut ca am devenit eu gelos,prea posesiv sau mai stiu eu cum,dar de fapt mandra mea sotie era implicata intro relatie cu un barbat casatorit si cu copil acasa.
    Ideea este ca dupa ce i-am surprins impreuna am avut o discutie legata de ce se va intampla cu familia noastra in continuare.Raspunsurile ei aufost ca doreste sa ramana cu acest barbat,ca este indragostita de el si ca din tot-deauna a avut sentimente pentru el .Am reusit sa o conving ca viata ei si viitorul ei este alaturi de mine si de copilul nostru,s-a intors acasa,nu am mai avut niciun fel de semn ca intre ei ar mai fi ceva,dar…ceva s-a schimbat in mine si nu pot spune daca mai simt ceva pentru ea.Pe sotia mea am divinizat-o pur si simplu,dar acum o privesc ca pe un lucru murdar.Ma descurajeaza sa merg mai departe lipsa ei de respect atat fata de mine cat si fata de copilul nostru .A ales sa ne umileasca si sa ne tradeze atunci cand aveam mai mare nevoie de sustinerea ei Totul era perfect (cel putin din punctul meu de vedere)atat din punct de vedere material cat si sentimental .Sunt foarte confuz.Nu stiu ce este mai bine sa fac in continuare .Vreau sa fiu cu copilul meu dar nu sunt sigur ca vreau sa mai fiu cu ea.
    Orice sfat este bine-venit.

    • 26.1
      Dr Love spune:

      Raspuns pentru vali:
      Ceea ce ti s-a intamplat nu este un caz izolat, intr-adevar… Si e normal sa te simti in momentul de fata confuz… Iti va lua ceva timp ca sa poti depasi trauma emotionala si mult mai mult timp ca sa poti readuce lucrurile la starea de normalitate in ceea ce te priveste pe tine si relatia voastra…
      Nu-mi propun in comentariul meu decat sa fac o analiza a ceea ce cred eu ca s-a intamplat si cum cred eu ca poate fi depasita problema… inteleg prin ce treci si te asigur de toata compasiunea mea… din start iti spun ca iti va lua mult timp pana o sa poti privi cu realism si mai ales cu detasare ceea ce s-a intamplat, ca pe un fapt de viata…
      Ceea ce te face pe tine sa o consideri fiinta murdara, sa crezi ca s-a purtat fara respect, ca a tradat familia sunt doar judecati de valoare… tu suferi acum nu atat din iubire, cat din cauza acestor judecati de valoare… societatea si educatia primita de mici ne conditioneaza sa gandim asa, sa cerem exclusivitate in iubire sau sa ne ascundem atunci cand ceea ce simtim intra in contradictie cu ceea ce credem noi ca ar fi corect… cerem exclusivitate in iubire din teama de abandon si din teama de a fi raniti… calea iubirii merge paralel cu cea a fricii la cei mai multi oameni… ne reprimam emotiile din aceleasi motive… astfel ca, pentru a ne “proteja”, societatea a creat prin normele ei un sistem al negarii, in care nu numai ca ii mintim pe ceilalti dar, mai grav, ajungem sa ne mintim chiar pe noi insine… sa gasim mereu scuze si pretexte pentru aceste minciuni… purtam permanent o masca sociala si incercam sa facem numai ceea ce este acceptat de societate, negand ceea ce simtim cu adevarat… ne e teama sa interactionam la nivel emotional, sa spunem sincer ceea ce e in sufletul nostru… si nu realizam ca tot acest sistem de protectie impotriva suferintei, ascunzand adevarul sub masca conventiei sociale, e impotriva firii…
      Poate ca a dat dovada de slabiciune si comportamentul ei poate fi etichetat de cei mai multi imoral si iresponsabil, dar poate si tu ai avut rolul tau in toata aceasta poveste… Poate ca e perfectionista si a fi buna in tot ceea ce face ca sotie, mama, gospodina presupune mult efort si stres din partea ei… poate a avut nevoie de o evadare din oboseala sau din monotonia vietii cotidiene… pentru ca asta e lucrul care distruge cel mai rau o relatie de cuplu: monotonia… si a fost suficient sa apara o conjunctura favorabila pentru ea, ca lucrurile sa scape de sub control… toate emotiile pe care ea si le-a reprimat atata timp au iesit la iveala…
      Emotiile nu pot fi controlate, tot ceea ce putem controla sunt actiunile noastre… ea ar fi putut sa-si inchida in ea si sa ascunda tot ceea ce simtea pentru tipul asta, fara sa dea curs pornirilor de moment… tot minciuna ar fi fost… dar poate una mai convenabila pentru viata voastra de cuplu…

      Un lucru unic legat de iubire e faptul ca ea poate fi daruita mai multor persoane… ea te poate iubi pe tine, pe copilul tau si poate in acelasi timp sa il iubeasca si pe tipul ala… lucrul asta o face o fiinta murdara? Nu cred… murdara a fost minciuna, si nu degeaba se spune ca minciuna ascunde totdeauna ceva urat… si lucrul acela urat nu e ceea ce simte pentru acel tip, lucrul urat vine din lipsa de loialitate fata de tine, lipsa curajului de a-ti spune adevarul si ce i s-a intamplat… murdar e modul in care percepem o relatie, ca un contract pe viata, fara sa realizam ca oamenii se schimba pe parcurs (casatoria e un contract pe viata cand e si un copil la mijloc, dar iubirea nu poate fi subiectul unui contract)… murdar e modul posesiv in care iubim, inlantuind fiinta iubita si nedandu-i posibilitatea sa se manifeste liber… murdare au fost toate strategiile ei de a-si ascunde fapta, dar odata ce a decis sa se intalneasca cu el, nu avea de ales, pentru ca daca ai fi stiut ce se intampla, ai fi pus capat rapid intalnirilor ei… cum ai si facut de fapt… ca o paranteza, femeile sunt maestre la capitolul strategii, pentru ca sunt foarte atente la detalii… dar chiar si asa, nu puteai sa nu observi, cand traiesti atata timp alaturi de un om ajungi sa iti dai seama cand se intampla ceva neobisnuit…
      Sa nu crezi acum ca incerc sa fiu de partea ei, incerc doar sa te fac sa vezi lucrurile si din perspectiva ei, nu numai a ta…
      E normal sa suferim atunci cand suntem mintiti, tradati, inselati, dar ceea ce ne face sa suferim atat e partea omeneasca din noi, propriile greseli de intelegere si modul in care digeram greselile celuilalt… Dar omul are si o alta latura, cea spirituala… aceasta e o sursa infinita de fericire, pentru ca iubirea care izvoraste de aici nu presupune nici un fel de obligatii din partea celuilalt, nu are asteptari, e detasata, e plina de respect si pretuire pentru persoana celuilalt, se ofera fara a cere nimic in schimb, intr-un cuvant e neconditionata… si mai ales, nu incearca sa-l controleze pe celalalt…

      Cred ca tot ceea ce ne este dat sa traim, cu bune si rele, e spre castigul nostru, numai ca pe moment nu suntem constienti de acest lucru si percepem o intamplare de genul asta ca pe o mare tragedie… dar pe masura ce ne cufundam in suferinta, care e inerenta iubirii, sufletul se purifica, devenim mai lucizi, patrundem esenta lucrurilor, perspectiva se schimba si ceva se schimba inlauntrul nostru… doar traind, experimentand iubirea, incercand sa constientizam ce se intampla, facand feedback, reusim in timp sa ne perfectionam in felul de a darui si a primi iubirea… scopul final e sa fim capabili sa iubim, sa daruim din preaplinul inimii noastre fara ca acest lucru sa ne raneasca…
      Ceea ce s-a intamplat cu ea ar putea sa fie si o intoarcere in trecut la o problema care nu fusese finalizata intr-un mod satisfacator… asta dpdv psihologic… poate ca si nostalgia dupa anii adolescentei a facut-o sa se intalneasca cu tipul asta… poate ca avea nevoie de aceasta aventura, de o evadare de moment… si poate ca tot ceea ce ti-a spus a fost doar o justificare a actiunilor ei… dar e probabil si ca ea chiar sa creada cu adevarat ca l-a iubit pe tipul asta dintotdeauna, dar asta cred ca e mai degraba o idealizare in capul ei, care nu o va duce decat la dezamagire… femeile sufera mai mult decat barbatii in iubire pentru ca traiesc intr-o lume a fanteziei, visand la printul din povesti, suflete pereche, jumatatea perfecta si alte lucruri care exista doar in capul lor, nu si in realitate… eu nu am auzit niciodata un barbat sa vorbeasca de suflete pereche si alte aiureli de genul asta, pentru ca barbatii sunt in general mai cu capul pe umeri, mai rationali… poate ca daca ar fi apucat sa-si dea seama de realitate ar fi revenit singura la tine, fara sa fie nevoie sa o convingi de asta… bineinteles ca exista si situatia (rara!) ca intr-adevar ei doi sa aiba o relatie speciala si in cazul asta, oricum ai actiona, nu ai face decat sa inoti impotriva curentului…
      Lucrurile astea se intampla frecvent si cu greu pot fi evitate… daca le privim ca pe niste incercari ale vietii, ne confruntam cu ele, invatam din greseli si transformam un eveniment pe care il percepem initial ca pe ceva negativ in ceva pozitiv, si asa reusim sa evoluam…
      Toate scenariile vietii au un singur scop: evolutia, fie ca ea se produce la nivel sufletesc, la nivel de cunoastere sau la nivel spiritual…

      Marea ta greseala provine din faptul ca ai divinizat-o pe sotia ta… nu exista asa ceva, decat in mintea noastra… nu exista dragoste eterna, persoane perfecte, numai sentimentele noastre ne fac sa idealizam fiinta iubita… oamenii ne vor dezamagi intotdeauna, oricate calitati ar avea, pentru ca sunt oameni (adica supusi greselii)… doar iubirea Divinitatii e perfecta… pentru ca ni se ofera neconditionat… si iubirea oamenilor se poate apropia uneori de perfectiune, dar numai atunci cand e neconditionata… dar cati sunt capabili de asta?…
      Si marea provocare nu e sa iubesti pe cineva pe care il crezi perfect, marea provocare e sa fii capabil sa iubesti o fiinta care te-a dezamagit… sa o poti ierta, sa o poti intelege si sa o poti iubi in continuare… dar ca sa o poti intelege e nevoie de comunicare autentica si multa deschidere de ambele parti… e nevoie sa discutati cat mai sincer ceea ce s-a intamplat, cu mult calm si stapanire de sine, incercand fiecare sa intelegeti perspectiva si trairile celuilalt… sa va concentrati pe a intelege, nu pe a judeca…

      Orice relatie poate fi reparata, cu conditia sa va doriti amandoi acelasi lucru si sa faceti in asa fel incat sa nu mai existe minciuna intre voi… sa va marturisiti sincer ceea ce simtiti si sa empatizati unul cu celalalt, pentru ca numai empatia va poate ajuta sa va intelegeti si sa va acceptati reciproc… asa cum sunteti, cu parti bune si rele, cu realizari remarcabile si cu greseli, fiindca nimeni nu e perfect…
      E normal ca pe moment sa simti ca nu o mai vrei, pentru ca inca resimti efectele socului… Dar daca totusi intentionezi sa nu mai fii cu ea, in primul rand ca vei contrazice tot ce i-ai spus ei, ca locul ei e alaturi de familie, in al doilea rand ai putea sa o apuci pe un drum gresit sperand ca vei putea gasi persoana perfecta pentru tine, pentru ca nu exista asa ceva… Nu cred ca ai facut o alegere gresita, sotia ta pare inzestrata cu multe calitati, chiar si dupa aceasta intamplare vorbesti cu admiratie despre ea… nu ramane decat sa o cobori de pe piedestalul pe care ai urcat-o si sa accepti ca iubesti o fiinta omeneasca, nu un inger…
      Daca vrei sa schimbi ceva, daca vrei sa nu te mai simti atat de vulnerabil in fata iubirii incepe intai schimbarea cu tine… schimba-ti perceptia despre iubire si despre cum ar trebui sa fie omul de langa tine: o fiinta cu propriile nevoi, dorinte si aspiratii, cu propria identitate, nu un catelus ascultator…
      Nu sunteti doua jumatati la fel, sunteti doua jumatati diferite, fiecare cu trairile lui, cu potentialul lui, cu visele lui… nu puteti reusi intr-o relatie de cuplu daca nu puteti actiona ca o echipa… puteti juca diferit, dar daca aveti un scop comun, asta va va aduce in final victoria… dar trebuie sa jucati impreuna, nu unul impotriva celuilalt…
      Casnicia e un contract pe viata atunci cand apare un copil si voi sunteti pe veci legati prin fiinta aceea mica si nevinovata care are nevoie de ambii parinti, oricare ar fi disensiunile dintre voi… se pare ca sotia ta a inteles asta pana la urma, de aceea a revenit…

  24. 25
    L spune:

    sincer as disperata la momentul asta am o relatie de 1 an de zile cu un baiat atat de defect din multe puncte de vedere si atat de perfect pt mn si cu toate astea la inceputul relatiei mam sarutat cu un alt baiat pt k iubitul meu nu era langa mn de multe ori cand erau zile importante sau chiar aveam nevoie de el(mentionez k eu eram din oras si el dintr-un sat din apropiere)….dupa aceasta greseala i-am spus adevaru si m-am iertat…insa acuma la inceputut lunii august a venit si m-a anuntat cu 2 zile inainte k el va pleca la munca in Grecia pt 3 luni am fost pur si simplu distrusa si dupa o cearta groaznik ne-am petrecut noaptea iubindune(este primul baiat cu care miam inceput viata sexuala)si ne-am despartit cum se cuvine…..dar dupa 2 saptamani de la plecarea lui mam simtit singura coplesita si chiar il uram pt ca iam oferit totul da totul si el o plecat si mo lasat asa mam simtit neglizata asa k intro seara mam intalnit cu baiatu cu care mam sarutat la inceputu relatiei mele cu prietenu meu si lam inselat din nou insa de data asta mam culcat cu el….acuma nu va pot spune cat de mizerabil ma simt cat de deplorabil si umila naveti idee cat pot sa sufar sa regret sa plang si sami cer iertare pt k iam spus prietenului meu ce am facut si de atunci nu mo sunat nu stiu nimik de el dansul fiind inca in Grecia pana in noiembrie…sincer ma puteti judeca insa sufletul meu si corpul meu si totul il vrea inapoi pe el regret k am fost o graiera si mam lasat dusa de astfel de tentatii insa as constienta k nu va mai reveni la mn….asa k fetelor pretuiti tot ce aveti inainte sa pierdeti sa gresiti si sa fie prea tarziu…..iubiti pt k toti avem nevoie de iubire si vo spun din toata inima mea indurerata….

    • 25.1
      Dr Love spune:

      Raspuns pentru L:
      Nu-ti spui varsta, dar presupun ca esti inca foarte tanara… cand ai sa inveti mai mult despre iubire, si asta se invata experimentand, nu ai sa mai confunzi iubirea cu nevoia de iubire…
      La tine nevoia de iubire te face sa iti indrepti atentia spre altul, atunci cand baiatul cu care esti in relatie nu e langa tine… Cand iubesti cu adevarat pe cineva nu poti fi cu altul, nimeni nu poate umple golul cand cel iubit nu e cu tine… esti inca foarte confuza…
      In plus, alta greseala pe care o faci e ca te gandesti doar la tine, la ceea ce simti tu, fara sa-ti pese cat ai putea rani pe baiatul care te iubeste… iubirea inseamna sa traiesti prin celalalt, sa-ti pese de suferinta pe care i-o poti provoca…
      Ma tem ca vei invata lectia asta doar suferind, in felul asta o sa-ti dezvolti empatia si nu vei mai face ceva fara sa te gandesti la consecinte…
      Pe de alta parte nu ar trebui sa fii atat de severa cu tine, greseli de genul asta se fac frecvent atunci cand esti incepator in ale iubirii… experientele prin care o sa treci te vor maturiza… in momentul de fata trebuie sa incerci sa inveti din greseala ta, sa te aduni si sa mergi mai departe… din greseli invatam, dar se pare ca tu nu ai invatat, ai facut aceeasi greseala de doua ori… el ti-a mai dat o sansa de reabilitare, dar degeaba…
      Faptul ca i-ai spus ce ai facut dovedeste ca ai un fond bun, esti sincera si deschisa, nu o manipulatoare si o profitoare… Nu vad de ce nu ai putea fi fericita in viitor cu un alt baiat, cu conditia sa nu mai actionezi sub primul impuls… incearca sa-ti tii sub control hormonii si emotiile, de aici vine nevoia asta acuta de iubire, cauta sa fii putin mai rationala si sa anticipezi consecintele a ceea ce faci…

  25. 24
    dany spune:

    buna. eu cu sotia suntem impreuna de 7 ani din care avem un copil de 5 ani.Totul a fost bine pana acum 4 luni cand sa angajat la un magazin alimentar.dupa care a devenit tot mai distanta de mine ba ca este obosita ba alte motive.deci am devenit banuitor fapt care ma facut sa ma uit la mesaje pe telefon la ea,unde am gasit mesaj de la patronu ei ca o iubeste.Am intrebato ce inseamna asta mi-a raspuns ca nu stie ca nu la citit,dupa care a spus ca a fost trimis gresit pe telu ei.Am crezuto dar ea incepea sa steie peste program la servici.dupa un timp bun intro seara am prinso vorbind la tel cu cineva ca-l iubeste si una alta.am inceput sa ne certam ca pe cine iubeste una alta . Mia spus ca mi se pare mie ca nu a spus asta.Eu am spus dupa o vreme sa mai incercam sa refacem relatia noastra ea spunand ca nu stie daca mai poate fi o relatie intre noi,sa lasam un timp sa ne calmam.dupa un bun timp am intrebato din nou ce facem cu aceasta familie?dar cu ea nu poti sa vorbesti deschis ca sare ca arsa si i-am spus sa renunte la servici ca gasim altu ,nu a vrut spunand ca daca se lasa de servici pleaca de la mine,daca vreau sa stam asa de forma bine.poate sunt un slab si un fraier dar mentionez ca am iubito si o iubesc si acum dupa tot ce m-ia facut dar cand incep sa o intreb ce facem sare ca arsa ca iar incep scandalu,va rog frumos datim un sfat ce se mai poate face sa refac ce a fost intre noi,daca se mai poate reface.multumesc

    • 24.1
      Dr Love spune:

      Raspuns pentru dany:
      Imi pare rau de ce ti s-a intamplat si ce ma ingrijoreaza mai mult e faptul ca e si un copil la mijloc, care are nevoie sa creasca intr-un mediu sanatos, fara conflicte…
      Orice relatie se poate reface, cu conditia ca amandoi sa va doriti asta si amandoi sa lucrati la asta… dar ea pare sa nu isi doreasca momentan lucrul asta… reactia ei, faptul ca sare ca arsa, dovedeste ca nu o sperie faptul ca ai putea sa o parasesti, sa nu o mai iubesti, ca familia voastra s-ar putea destrama… chiar nu are nici o remuscare? Nu-i pasa de consecinte? Daca e asa, cred ca cel mai bine ar fi sa incepi sa o tratezi asa cum merita, cu indiferenta… indiferenta doare cel mai mult… daca ea vrea sa fiti doar colegi de apartament, lasa un timp lucrurile asa… foarte probabil ca aventura ei sa se termine la un moment dat si o sa revina la realitate… si in acel moment, nu te grabi sa o ierti… las-o sa lupte mult, foarte mult, pana sa te recucereasca…
      Nu, nu cred ca esti fraier, cred ca ceea ce s-a intamplat te-a facut sa o iubesti si mai mult… aproape toti oamenii reactioneaza asa, Helen Fisher (antropolog) are chiar niste studii pe tema asta… oricat de prozaic si banal ar suna, emotiile si sentimentele care ne leaga de cineva se datoreaza secretiei de anumite substante la nivelul anumitor zone ale creierului… desi creierul este asociat mai ales cu latura rationala a omului, conform noilor cercetari se pare ca e raspunzator si de reactiile noastre emotionale… cand suntem parasiti, in loc sa ne detasam de persoana iubita, incepem sa tinem si mai mult la ea… si asta e in stransa legatura cu chimismul creierului…
      Asa ca ceea ce simti e normal si in plus probabil ca iti pasa de copilul vostru, de aceea accepti aceasta situatie incerta… dar a face presiuni asupra ei ca sa ia o decizie pe care e clar ca nu o poate lua ACUM, nu o sa ti-o apropie… mai degraba indiferenta ta (poate gelozia?) ar putea-o face sa-si reconsidere faptele…
      Ea e foarte sigura de tine si de iubirea ta pentru ea… oare ce ar face daca ar sti ca o poate pierde? oare chiar nu i-ar pasa? Acum ea pare sigura de tipul asta cu care e, dar in timp relatiile evolueaza… mi-e greu sa cred ca intre ea si tipul asta e vorba de iubire… probabil e doar pasiune de moment care se va consuma, se va stinge la un moment dat… de cele mai multe ori asa se intampla… mi-e greu sa cred ca tipul ala se va implica sa creasca copilul altuia… ca vrea ceva pe termen lung… nu vrea decat o relatie de moment, una fizica… nu trebuie decat sa ai rabdare, la un moment dat lucrurile vor lua o intorsatura urata pentru ea… si atunci poate, se va maturiza si va intelege ca nu poti sa ignori sentimentele celor apropiati, nu poti sa-i tratezi in felul asta… dar va trebui sa simta suferinta pe propria piele ca sa inteleaga suferinta prin care treci acum… poate asta o va sensibiliza…
      In momentul de fata nu prea cred ca poti taia raul de la radacina, ea pare hotarata sa joace totul pe o carte, ar fi in stare sa paraseasca domiciliul conjugal, atat este de nesabuita si orbita… e implicata emotional, asa reactioneaza de obicei femeile… barbatii insa sunt mai rationali si cred ca el nu este atat de implicat sentimental… sms-urile pe care le trimite sunt vrajeli, tin de tactica de seductie… daca si-ar dori ceva pe termen lung ar lua o decizie acum sa se mute cu ea, nu ar trata totul pe furis, pe la spate, ignorand faptul ca ea este totusi casatorita si mama a unui copil… ar trata situatia asta mai deschis, s-ar implica si altfel, si-ar lua niste angajamente fata de ea si le-ar duce la indeplinire… dar nu pare sa faca nimic in sensul asta… de aceea spun ca va trebui sa ai rabdare si sa astepti ca lucrurile sa se rezolve de la sine…
      Pana atunci, fa eforturi sa te detasezi de ceea ce se intampla… numai cine a trecut prin asta stie cat de greu este acest lucru… totusi, incearca… schimba-ti starea… incearca sa te simti bine, sa faci ceea ce-ti place si care te-ar putea bucura… dragostea e doar unul din lucrurile care ne pot face fericiti… mai raman o multime de alte posibilitati…
      Si daca scenariul asta pe care il prefigurez n-o sa se intample, poate ca ai facut o alegere proasta… oricum nu mi se pare normala nonsalanta cu care ea isi vede mai departe de relatia asta extraconjugala… te pune pe ganduri… e ceva ce tine de caracterul ei, poate te-ai lasat orbit de sentimente si nu ti-ai dat seama de calitatea omului pe care il iubesti…

  26. 23
    nicoleta spune:

    Am fost impreuna cu fostul meu prieten timp de 3 luni de zile, nu destul de mult, dar indeajuns incat sa incep sa tin la el.
    In tot acest timp s-a purtat foarte urat cu mine, imi vorbea urat, facea crize de gelozii, imi interzicea sa ies cu fetele (pe cand el iesea mai tot timpul fara sa imi spuna), ba chiar a resuit sa imi dea si o palma. ( Tin sa mentionez ca tipul era mai mic decat mine cu 3 ani. ) .. Bun! Intre timp ce statea si cu mine mai statea si cu alta fata. Aflasem oarecum ca vorbesc, dar nu am crezut ca au o relatie .. pana intr-o zi cand am vorbit cu fata respctiva si mi-a spus ca sunt de vreo saptamana impreuna. Am tot facut “cercetari” l-am intrebat si pe el de ce a recurs ca un asemenea gest si mi-a spus ca ma minte, n-a stat cu ea o saptamana, ci doar o singura zi .. nu am mai stiu ce sa mai cred, desi tot el m-a parasit pentru ea.
    Dupa toata aceasta poveste, aud dupa cateva zile ca are o alta relatie cu o fata, pe care nu a vazut-o niciodata. Am incercat sa vorbesc cu el despre noua sa relatie, mi-a spus ca a vrut sa stea cu ea doar ca sa ma faca geloasa ( si chiar a reusit ). Ulterior, am aflat ca si fata aceea avea la randul ei un alt prieten, nu stiu daca am facut bine ptr ca i-am spus ca tipa are prieten. As fi vrut sa sufere exact cum am suferit si eu .. dar n-am putut sa ma abtin si i-am spus! Dupa ce s-a despartit de ea, m-a tot cautat, o face si acum .. imi cere sa ne impacam, dar sincer nu stiu ce sa fac. Ceva imi spune ca m-a mintit tot timpul si ca doar si-a batut joc de mine .. n-as mai putea sa reiau aceasta relatie de la cap pentru ca sunt sigura ca doar eu am iubit pt amandoi, dar totusi m-as risca pentru ca, desi e a treia despartire in decursul acestor 3 luni .. m-am atasat foarte mult de el si n-as suporta sa-l vad din nou cu alta .. el stie si profita de faptul ca l-am iertat de prea multe ori si ca las de la mine numai ca sa ne fie bine, dar de data asta nu mai vreau sa fie asa.
    As vrea sa imi dati ceva solutii, ce si cum sa fac, cum sa-mi dau seama ca ma minte, din faptele lui rezulta ca n-a tinut deloc la mine..macar putin….ce m-ati sfatui sa fac?

    • 23.1
      Dr Love spune:

      Raspuns pentru nicoleta:
      Cred ca mai bine ar fi sa renunti la ideea de a mai fi cu el… nu atat din cauza infidelitatilor lui, cat mai ales din cauza comportamentului lui… gelozie, tendinta de a te controla, abuzul verbal, violenta fizica, toate astea sunt semne clare ale unei relatii abuzive… esti sigura ca asta iti doresti? ar trebui sa te intrebi ce te mai tine legata de acest tip… spui ca ai ajuns sa tii la el… ce pot sa-ti spun e ca la faze de genul asta, majoritatea fetelor ar fi plecat de mult…
      Nu te mai gandi daca a tinut la tine, chiar nu are nici o importanta, genul asta de relatii sunt nesanatoase si nu vei avea decat de suferit… si incearca sa lupti cu propria gelozie, sau nu ti-o mai arata, asta e modul prin care el a reusit sa te controleze…

  27. 22
    raluka spune:

    Si daca nu arata ca regreta? Sau ascunde f bine acest lucru?
    Mi-a spus ca .. nu vrea sa ma dezamageasca mai mult, ca stie mai bine cum este..asta ce sa insemne: ca va insela din nou?
    Nu a fost o aventura de o noapte, dar nici o relatie intre ei.. o saptamana, o luna..
    ma doare mai mult ca am aflat de la un “binevoitor” care mi-a trimis discutia lui cu un prieten.. si in discutie se lauda cu prada lui devorata si m-a implicat si pe mine, si a fost urat ce au discutat..inteleg, sunt discutii intre baieti.. dar, eu pot sa iert acum?
    Ce sa fac?? :( (

    • 22.1
      Dr Love spune:

      raluka, daca nu arata ca regreta, probabil ca o va face din nou… daca evita sa discute subiectul ca sa nu te dezamageasca mai mult, cum spui, poate ca ti-ai pus prea multe sperante in aceasta relatie… nu pareti sa fiti pe aceeasi lungime de unda… tu esti mult mai implicata emotional in relatie decat el… doar tu poti decide ce vei face in continuare… daca mai merita sa investesti intr-o relatie care ti se pare atat de incerta…

  28. 21
    Dr Love spune:

    Raspuns pentru Ysa:

    Imi pare rau ca nu am reusit sa-ti raspund pana acum, dar au fost probleme tehnice destul de serioase cu site-ul… apoi toata lumea a intrat in vacanta…
    Nu stiu ce ai facut pana la urma, te-ai intors la sotul tau sau nu… sper ca o sa revii sa citesti raspunsul meu… o sa incerc sa ti-l trimit si prin e-mail… nu prea trimit raspunsuri prin e-mail pt ca nu stiu daca adresa e cea corecta… oricine poate posta un comentariu fara sa se logheze si poate da o adresa falsa, pentru ca ne-am gandit ca asa e mai comod pt vizitatori… doar pt utilizatorii inregistrati se verifica automat daca adresa de e-mail e cea corecta…

    Dar sa revin la problema ta… Voi puncta cateva aspecte, asa cum le inteleg eu din pozitia de observator exterior, bazandu-ma doar pe relatarile tale si fara a cunoaste cum se vad lucrurile din perspectiva lui…
    Poti sa te intorci acasa pentru ca iti lipseste confortul caminului tau sau pentru ca asa simti, dar sub nici o forma pentru ca el te santajeaza emotional amenintand cu sinuciderea! E destul de mare si daca vrea sa faca ceva necugetat, e dreptul lui sa faca ce vrea cu viata lui! Dar aproape sigur ca n-o va face… din ce povestesti nu imi pare ca ar fi depresiv, mai degraba TU imi pari mai afectata dupa razboiul asta al nervilor… el vrea sa te faca sa cedezi asa cum a mai facut-o de atatea ori…
    Barbatilor, ca si unor femei de altfel, le mai fug ochii, dar aici nu e vorba de legaturi pasagere, inteleg ca el a avut o relatie de durata cu tipa aia… de relatia asta ai aflat tu, dar poti sa juri ca n-or mai fi fost si altele? O casnicie care nu are la baza iubirea e doar convietuire in doi… spui ca nu aveti relatii intime, ori una din functiile de baza ale familiei e cea sexuala, biologica… voi doi duceti vieti paralele… toate infidelitatile lui, minciunile, toata suferinta si dezamagirea ta, au erodat relatia voastra destul de serios…

    Daca ai fi adolescenta, as cauta alta abordare… dar esti o femeie matura si ai o alta intelegere a lucrurilor asa ca o sa-ti propun o cale mai putin batatorita, calea spirituala, pentru ca vad in tine un potential de care nu stiu daca esti constienta… Diferenta intre calea comuna (aceea a divortului sau cea pe care ai urmat-o pana acum) si ceea ce-ti propun eu, e ca cea de-a doua are un mare potential evolutiv… doar luptandu-te cu demonii interiori si infruntandu-i poti fi sigura ca n-a sa te mai intalnesti cu aceeasi situatie in viitor, intr-un alt context si cu o alta persoana...
    Ceea ce e foarte ciudat e ca de obicei dau sfaturi mai pragmatice si mai obisnuite… in cazul tau insa, stiu ca m-am apucat de mai multe ori sa-ti raspund si ceva m-a oprit… de obicei imi ascult vocea interioara si am asteptat ca raspunsul potrivit pentru tine sa mi se reveleze… desi cazul tau poate parea similar cu altele prezentate chiar pe aceasta pagina, am simtit ca raspunsul este diferit pentru tine… ceea ce-i atrage pe multi la acest site e faptul ca raspunsurile sunt personalizate, doar ca in cazul tau raspunsul e mai personalizat ca de obicei…

    In primul rand, si asta e valabil pentru toata lumea, atunci cand iei o decizie, fie ca te desparti definitiv de el, fie ca nu, ia-o cu inima… foloseste-ti si ratiunea, dar inima sa fie cea care primeaza… toate scolile de spiritualitate vorbesc de “coborarea mintii in inima”… inima permite accesul la esenta, la adevar, in timp ce cu ratiunea poti face greseli daca pornesti de la premise false, oricat de impecabila ar fi logica ta… Nu poti fi in pielea lui ca sa stii ce simte si gandeste, asa ca in primul rand fereste-te sa-l judeci…
    Pe de alta parte, ma cam indoiesc ca el o sa se schimbe asa usor, si nu prea sunt de acord nici cu ideea asta cu schimbatul celui de langa tine… e o incalcare a liberului arbitru al celuilalt… schimbarea trebuie sa vina din el, sa si-o doreasca el cu adevarat, nu poate fi ceva impus, si de aceea am spus mereu ca daca nu poti iubi si accepta un om asa cum e, cu bune si rele, atunci mai bine iti vezi de drum… simplul fapt ca si-a schimbat parola de pe facebook e relevant… de ce si-ar schimba-o daca n-ar avea ceva de ascuns? Intr-o relatie deschisa si bazata pe incredere nu-ti tii parolele secret… Bineinteles ca fiecare om are dreptul la intimitate, dar cine face mare caz de asta cu siguranta are ceva de ascuns…

    Dar te-ai intrebat de ce scenariul asta se repeta iarasi si iarasi? De fiecare data procedati la fel amandoi…. tu cedezi si te intorci acasa iar el isi continua aventurile… nu stiu daca el incearca intr-adevar sa lupte ca sa scape de slabiciunea asta fata de femei. Poate mai degraba lupta ca sa te mentina pe tine in aceeasi pozitie ca pana acum… de persoana docila, care s-a resemnat… Vrea sa-si pastreze statutul de om insurat, in rand cu lumea, respectabil, si in acelasi timp avand libertatea unui burlac… cel putin eu asa cred…
    Revin cu intrebarea asta care mi se pare esentiala: de ce scenariul asta se repeta iarasi si iarasi? Pentru ca amandoi sa invatati ceva… sa analizati mai intai situatia si sa faceti fiecare saltul acela calitativ, acea schimbare care va deschide fiecaruia calea spre o alta perspectiva… asta neinsemnand neaparat despartirea… pentru ca soarta nu v-a pus impreuna in mod aleator… aveti fiecare un examen de trecut si circumstantele necesare nu puteau fi create decat daca erati impreuna… oamenii se simt atrasi unul de celalalt si formeaza un cuplu pentru a putea trai niste experiente anume si a evolua impreuna… acesta e rostul existentei pe acest pamant si acesta e rostul iubirii… poti sa consideri ca sunteti in conflict de interese, sau poti sa vezi in aceasta situatie nu neaparat un conflict, ci o posibilitate de elevare, transformand o experienta negativa in ceva pozitiv… de fiecare din voi depinde evolutia pe o treapta superioara sau invartirea in acelasi cerc vicios…

    Tu esti o persoana cu suflet bun, dar aceasta comoara pe care o porti in suflet, daca nu o folosesti cu intelepciune, in loc sa dea roade, se risipeste… si e pacat, pentru ca bunatatea inimii, compasiunea, sunt calitati rare, cu care nu se pot lauda multi… aceste calitati te pot ajuta sa depasesti cu bine situatia asta, pentru ca ai in tine toate calitatile si instrumentele necesare, numai ca tu nu stii asta…
    Stiu ca tu consideri ca e nedrept ceea ce ti se intampla si consideri ca el e personajul negativ in povestea asta… dar eu vin si spun ca tot ceea ce traim, toate experientele noastre sunt din vina noastra si numai a noastra… prin modul tau de a gandi si a gestiona aceasta relatie ai atras aceasta experienta de viata si ai contribuit si tu la ceea ce se intampla acum. Si o sa-ti aduc cateva argumente si solutiile pe care le vad eu de a trece cu bine peste aceasta experienta de viata:

    1. Poate ca faptul ca nu ai un copil te face sa-ti rasfrangi asupra lui toate trairile si comportamentele care vin din instinctul matern si de aceea sotul tau se comporta atat de imatur… faptul ca transfera vina asupra ta si spune ca nu comunicati si de aia te inseala, e o dovada… singura afirmi ca inainte comunicati si tot te insela… tu esti prea protectoare cu el… faptul ca umbla cu o tipa mult mai tanara ca el poate fi si asta un semn ca refuza sa se maturizeze… nu-l mai cocolosi atat, trateaza-l ca pe un adult! Cand mai incearca texte ca cel legat de sinucidere, nu-i mai da apa la moara, spune-i cu fermitate: “Maturizeaza-te si asuma-ti responsabilitatea pentru tot ceea ce faci! Termina cu copilariile astea!” Nu-ti mai face atatea griji pentru el… si nu-l mai lua intotdeauna in serios, mai ales cand te santajeaza emotional!

    2. Nu-ti mai pierde vremea cu lucruri lipsite de importanta (unde o fi acum, cu cine o fi, etc), incearca sa te concentrezi pe lucruri mult mai inalte si care merita intr-adevar sa-ti ocupe gandurile si sentimentele… Emiti tot timpul energii negative de tristete, de frustrare, si prin repetare acestea se acumuleaza si incep sa se manifeste… ceea ce radiezi se materializeaza… emiti ganduri negre, banuieli, stres, suparare si ele se intorc la tine sub alta forma… nu ai observat ca oamenii ii ocolesc instinctiv pe cei suparati si prefera compania persoanelor vesele?

    3. Dar cea mai mare greseala pe care o faci e ca te identifici cu o victima… Nu te mai considera o victima, o fiinta slaba, care cedeaza usor… orice om atrage in viata lucrurile cu care se identifica… daca tu te consideri o victima nu te mira ca vei da de oameni care vor profita de tine… victima-agresor, contrariile care se atrag, doua energii care se intretin una pe alta… chiar daca sa zicem te vei desparti de sotul tau, daca nu-ti schimbi modul asta de a fi si de a gandi (ca esti o victima, iar lumea profita de bunatatea ta) s-ar putea sa atragi un tip la fel ca sotul tau… vei fi prinsa in acelasi cerc vicios din care vei simti ca nu poti sa iesi… Cand un om spune: “de ce mi se intampla asta numai mie?” e clar ca e vorba de un scenariu repetat pentru ca acel om s-a comportat de fiecare data la fel si culmea! se asteapta ca rezultatele sa fie diferite… nu obtii un alt rezultat pana cand nu schimbi metoda, instrumentul, modul de a actiona…

    4. Spui ca ai mai avut cateva tentative de a-l parasi, ai plecat, dar de fiecare data te-a determinat sa te intorci inapoi, pentru ca dupa un timp sa reia de la capat acelasi comportament… e timpul sa inveti sa spui NU daca asta simti!!! Descopera razboinicul din tine! Si cand spun asta nu ma refer la agresivitate ci la spiritul combativ… combativitatea nu e rea in sine, depinde in ce mod o folosesti… combativitatea e esentiala in instinctul de conservare… Se plange ca nu are cine sa-i spele, sa-i calce si sa-i faca de mancare daca tu pleci? Spune-i sa-si ia o menajera!!

    5. Una din emotiile de baza ale omului e teama de abandon si vad ca o aveti amandoi… el se teme ca tu o sa pleci, tu te temi de orice noua infidelitate a lui… trebuie sa depasiti amandoi aceasta teama… teama e o forma de energie de vibratie joasa! Ceea ce percepem ca fiind materie e de fapt informatie si energie concentrata… asa ca ai grija ce ganduri si emotii emiti… gandul e informatie organizata inteligent, iar emotia e energie… ceea ce simti si gandesti creezi, nu degeaba se spune ca de ce ti-e teama nu scapi! Teama de abandon vine din teama de singuratate… un om implinit nu se teme de singuratate pentru ca singuratatea e una din legile fundamentale ale vietii… se spune ca in viata, ca si in moarte, omul este intotdeauna singur… in realitate, omul nu e niciodata singur, pentru ca Divinitatea e intotdeauna cu noi… pentru ca e in interiorul nostru, nu doar in exterior… sunt oameni care in mod intentionat se izoleaza pentru un timp sau chiar pentru toata viata pentru ca doar in liniste si singuratate isi pot accesa esenta lor launtrica pentru a intelege ca omul este in sine o fiinta completa, minunata, un tot… Experimentarea singuratatii este atat de minunata pentru ca te elibereaza de multime, agitatie, de celalalt, si mai ales te elibereaza de teama de a fi singur… ajungi in final sa intelegi ca esti o fiinta intreaga si nu ai nevoie de nimeni pentru a te completasi atunci abia incepi sa ai relatii adevarate, bazate pe sinceritate, fara frustrari, gelozii si incercarea de a-i schimba pe ceilalti… Pentru ca odata ce te-ai eliberat de teama de a fi singur orice relatie nu mai are la baza nevoia de celalalt, ci devine o impartasire cu celalalt… fara a impune nimic, oferind si traind relatia in deplina libertate, pentru ca iubirea poate inflori doar intr-o atmosfera libera… Perspectiva se schimba radical: ai atat de multa iubire in tine incat simti nevoia sa imparti cu ceilalti… nu mai esti o victima care simte nevoia sa absoarba iubire, esti maestrul propriei vieti care radiaza iubire in exterior… si aceasta iubire rasfranta asupra celorlalti atrage oamenii, asa cum fluturii sunt atrasi de lumina… Numai dupa ce experimentezi arta singuratatii, poti experimenta iubirea adevarata, neconditionata, caci iubirea inseamna arta de a fi impreuna intr-un mod care iti aduce intotdeauna fericire si implinire…

    6. Spui ca te atasezi prea tare de lucruri si persoane… tu de fapt incerci prin asta sa umpli un gol interior… golul acesta exista in mintea multor oameni… si ei incearca sa-l umple cu lucruri, bani, prieteni, orgolii, iubirea celuilalt… dar senzatia de gol nu dispare, pentru ca toate aceste lucruri sunt simple surogate… ele nu-ti pot aduce seninatate si armonie interioara… In psihologie se vorbeste despre Sine si despre Ego… Egoul este imaginea noastra despre noi si modul in care ne percep ceilalti… Sinele este ceea ce suntem cu adevarat, esenta noastra… orice om stie ca el e diferit de masca pe care o arata celorlalti… fiecare om stie asta, dar din pacate, lumea de astazi e atat de superficiala si focalizata pe aparente, incat nu se mai preocupa de explorarea si dezvoltarea Sinelui… Cei care se ocupa de dezvoltarea personala incearca ceva, dar cea mai importanta latura a omului, cea spirituala, este adesea neglijata…

    7. Sunt suferinte care te inalta si suferinte care te uzeaza psihic si sufletesc si te pot aduce la nebunie… a suferi din cauza unui barbat la un moment dat, e o experienta pe care aproape orice femeie a trait-o… dar sa suferi atatia ani, fara vreo speranta ca ceva se va schimba la el, dupa cum singura marturisesti, nu are nici un rost… nu te duce nicaieri, e ceva inertial… iesi din inertia asta! Iesi din blocaj! Nu astepta tematoare sa vezi semne ca el incearca sa se schimbe… nu poti controla pe altcineva, dar te poti controla pe tine… asa ca incepe schimbarea cu tine…

    8. Schimba-te pe tine, da o turnura spirituala vietii tale, gaseste-ti pacea, fericirea si armonia interioara; pentru ca odata ce le vei gasi nu vei mai depinde emotional, afectiv de nimeni… vei fi senina pentru ca vei fi detasata… vei radispandi iubire neconditionat si vei primi in schimb iubire, pentru ca asa functioneaza legile divine… cu cat te incrancenezi mai mult sa-l faci sa te iubeasca, cu atat mai greu e de realizat lucrul asta, pentru ca a nega ceva inseamna ca dai existenta si energie acelui lucru… doar cand afirmi ceva creezi cu adevarat… Incepe sa faci afirmatii pozitive la adresa ta: “sunt frumoasa, sunt minunata, sunt plina de calitati, sunt plina de iubire pentru toata lumea” si prin repetare ele vor intra in subconstient si te vor ajuta sa-ti dezvolti o atitudine plina de incredere in propria persoana…

    9. Dezvolta-ti o pasiune, ceva creativ care sa-ti permita sa te manifesti si sa te exprimi liber, ceva care sa-ti placa atat de mult incat sa te acapareze cu totul si sa te distraga de la ideea ca el te inseala… sau poate ai o inclinatie artistica… sunt atat de multe lucruri frumoase in viata… de ce sa te gandesti la ceea ce nu-ti place, ceva care e sursa de frustrari cand poti sa te gandesti la ceva care e sursa de bucurii? Ceea ce radiem prin gandurile si emotiile noastre asta atragem, e un lucru deja stiut… ce trimiti in Univers se intoarce la tine sub o alta forma (legea bumerangului)… daca trimiti suparare, nu te mira ca asta ti se intoarce inapoi… daca tu iti spui ca nu-l mai iubesti si te simti cu inima impietrita, cum ai putea sa atragi iubire? Iubeste! daca nu pe el, pe altcineva si toata frumusetea care te inconjoara… poate ca nu se va materializa din start intr-o noua relatie, dar in felul asta incepi sa trimiti iubire in Univers, e macar un inceput… iubeste natura, florile, pasarile, vremea frumoasa de afara, pe Dumnezeu care a creat toate astea… Fi asemeni unui copil care radiaza de pofta de viata si se bucura de orice lucru nou si incitant care ii iese in cale…

    10. Parcurge aceasta cale ascultandu-ti inima, fara sa ai niste asteptari anume… vei vedea ca pe parcurs optica ta o sa se schimbe… si e posibil sa ajungi sa iti doresti cu totul alte lucruri decat cele cu care ai pornit la drum… porneste fara teama in necunoscut si lasa lucrurile sa ti se dezvaluie treptat… fii spontana, traieste prezentul! Gandeste-te mai putin la destinatia drumului si savureaza calatoria in sine, fiecare clipa si noutatea ei…

    11. Cand vei ajunge sa fii o persoana fericita, radioasa, increzatoare, o persoana ocupata si cu preocupari interesante, care nu se mai agata de nimeni, atat sotul tau cat si ceilalti vor incepe sa te priveasca cu alti ochi. Pentru ca vor vedea ceea ce esti tu cu adevarat, esenta ta, nu masca trista pe care ai aratat-o pana acum lumii.

    12. Nu te agata de ceva negativ daca vrei ca lucrurile pozitive sa intre in viata ta! Tu alegi daca vezi jumatatea plina sau cea goala a paharului. Uneori, despartirea de cineva cu care nu ai o relatie stralucita, renuntarea la un job sau la o situatie materiala poate face loc unor lucruri mai bune care asteapta sa intre in viata ta. Poate ca rezultatele nu vor apare imediat, asa ca fii consecventa, persevereaza, caci cu fiecare pas te apropii mai mult de obiectiv… poate ca nu va fi o lupta usoara, dar asculta-ti intuitia si nu abandona, caci s-ar putea sa fii la o distanta de cativa pasi de linia de sosire…
    13. Fa-ti timp o ora pe zi ca sa practici meditatia sau sa te rogi, daca esti o persoana religioasa. Sau amandoua, pentru ca se completeaza una pe alta… daca nu ai facut asta pana acum vei fi uimita de rezultate, daca practici cu regularitate, zilnic…

    14. Cand vei reusi intr-adevar sa faci saltul calitativ, vei intelege cat de puternica te-a facut aceasta experienta. Vei binecuvanta situatia si oamenii care te-au determinat sa iesi din starea de inertie si sa iti descoperi uriasul potential care zace in tine. Si nu-l vei mai judeca pe sotul tau si il vei ierta… faptul ca nu suporti sa se apropie de tine si refuzi sa ai relatii intime cu el este o manifestare exterioara a faptului ca nu l-ai iertat pentru desele lui infidelitati… si odata ce nu poti sa ierti, inseamna ca nu ii poti da nici o sansa de reabilitare… Iertarea va veni de la sine, odata ce vei incerca sa iti descoperi propria natura launtrica. Dupa ce te vei schimba pe tine vei putea sa te accepti si ulterior sa-i accepti si pe ceilalti, fara a incerca sa-i schimbi… daca unii oameni sunt incompatibili cu tine, ei se vor departa de la sine si vor face loc altor persoane mai potrivite care vor intra in viata ta…
    In concluzie, solutia optima e sa incepi itinerariul spiritual si sa gandesti pozitiv, asa cum ai pleca intr-o tara indepartata despre care ai auzit doar lucruri minunate…

  29. 20
    Ysa spune:

    Sunt casatorita de 12 ani, nu am copii, in acest timp am avut multe banuieli ca sotul ma inseala, gaseam mesaje in telefonul lui la diferite femei, imi spunea ca el nu are nici o treaba cu ele, ca ce sa faca daca ele il cauta, ca fac rost de nr lui de telefon de la prieteni. Mi-am lasat serviciul la insistentele lui ca sa ma ocup mai mult de afacerea noastra si de casa  Ne certam, eu plecam, el ma cauta si ma convingea sa ma intorc. Am aflat pana la urma si de o relatie de a lui cu o fata de 22 ani, mai mica ca mine cu 10 ani, ca erau impreuna de 4 ani. El fiind plecat cu treburi pentru firma, avea timp sa-si oranduiasca viata dupa placul lui. Mult timp nu a recunoscut aceasta relatie extraconjugala, apoi cand acea fata a venit si a adus poze, l-a confruntat in fata mea la telefon, mi-a spus ca aveau planuri de a face un copil impreuna, mi-a aratat poze cu ei in vacante. Din nou am decis ca s-a terminat, el a inceput sa ma caute, promitandu-mi ca se va schimba. Bineinteles ca nu s-a schimbat, i-am mai gasit mesaje compromitatoare in telefon, facebook, i-am facut o aluzie la ele si se motiveaza ca nu inseamna nimic pentru el acele femei. Oricum am incetat sa ma uit in telefoanele lui, nu era un obicei, ci pur si simplu vroiam sa vad daca e sincer cu mine cand spunea ca s-a schimbat. Pe facebook stiu ca intra, nu stiu daca mai sta la “agatat” pt ca si-a schimbat parola, dar un lucru stiu sigur ca nu-mi mai pasa, i-am spus si lui ca nu-l mai iubesc, ca orice ar face nu voi mai acea incredere in el. Cand ii cer sa ne intelegem sa divortam de comun acord, imi spune sa mai astept ca sa-mi demonstreze ca s-a schimbat. Daca ma vede ca sunt hotarata sa plec din casa, incepe si se roaga sa nu plec, ca va fi bine, ca el nu se descurca singur, nu suporta singuratatea, nu are pe nimeni care sa aibe grija de el, sa-i spele, calce, sa-i puna masa, pt ca daca plec il distrug, ca mai bine termina cu viata asta, ca fara mine nu poate trai.  Si din motivele astea ma face sa raman de fiecare data, desi simt ca nu mai traiesc pt mine, tot ce fac e doar sa fie el multumit. Nu-l mai iubesc, nu suport nici sa ma atinga, abia daca schimb 10 vorbe cu el pe zi. Simt ca nu pot pleca daca stiu ca lui nu ii este bn. Niciodata nu am facut rau la nimeni, asa este firea mea. Ca o paranteza, nici la politie nu am fost in stare sa depun o reclamatie pt un hot care mi-a furat masina. Cand l-am privit in fata pe hot si a luat acea fata de nevinovat,mi s-a facut mila si nu am putut. Asa si cu sotul meu, stau langa el nu din dragoste, doar sa nu-l mai aud cum se plange daca eu plec si-l las. 
    Probabil nu-l mai iubesc de mult timp din cauza tradarilor lui si nu cred in iubirea lui pt mine cum spune el, nu cred ca o persoana poate insela de atatea ori si sa mai iubeasca o alta persoana cu sinceritate. Nu stiu de ce insista sa ma tina langa el, nu vrea nici sa auda de despartire ca incepe sa ma manipuleze prin vorbe. Sunt o fire slaba si de asta am pierdut mereu! Dar referitor la subiectul articolului, nu cred ca o relatie mai este la fel dupa ce afli ca te-a inselat persoana iubita, mereu va fi intrebarea daca o va face din nou si in cazul meu asa s-a intamplat. Poate dupa o greseala cu timpul iti recapeti increderea in persoana iubita, depinde…..

    • 20.1
      Ysa spune:

      Ieri am plecat din nou de acasa dupa o discutie cu sotul meu. In urma discutiei am picat de acord ca e mai bine sa ne despartim. Asta pana azi noapte cand a inceput cu mesaje de genul ca se omoara, simte ca nu are pt ce sa mai traiasca, ca eu eram familia lui. Timp de 5 ore, au fost zeci de mesaje de genul asta. La un moment am cedat si i-am spus de teama sa nu-si faca vreun rau, ca ma intorc la el. Dar mi-a spus ca nu vrea asta,ca noi nu mai putem forma o familie. Atunci ce sa fac? Azi a inceput din nou cu telefoane, mesaje ca niciodata nu l-am inteles ca el vrea o familie, ca in ultimul timp a mai vorbit cu alte fete doar pt si-a dat seama ca noi nu suntem bine, nu mai comunicam. Asta asa e, in ultimul timp nu comunicam, dar inainte nu era asa si tot ma insela. Pt acum il inteleg de ce a simtit nevoia sa fie cu cineva. Acum el ma asteapta sa ma duc  acasa, altfel se omoara. Imi promite ca vom fi o familie, dar totul depinde de mine, pt ca el e schimbat si vrea acest lucru  Chiar nu stiu ce sa fac! Daca ma duc asa el va fi bine si nu-si face rau. Nu pot fi bine stiind ca este nefericit si daca eu il pot ajuta si asta e pretul, probabil asta trebuie sa fac. Chiar nu mai stiu, poate aveti o parere! 
      Nu il iubesc k barbat, tin la el asa cum e, cu defecte si calitati, dar pe plan intim nu mai e aceeasi conexiune sa zic asa. Totodata imi lipseste casa decorata si lucrurile luate de mine, ma atasez prea mult de lucruri si persoane. Ce sa fac oare? Poate aveti o parere sau stiti pe cineva cu o situatie asemanatoare!

  30. 19
    Dr Love spune:

    Raspuns pentru alexa:
    Nu puteai sa il faci sa inteleaga ca greseste pentru ca el nu te-atratat niciodata ca pe o egala… te ataca verbal ori de cate ori incercai sa ii atragi atentia asupra comportamentului sau… iar faptul ca in situatia actuala te ameninta dovedeste ca nu s-a schimbat deloc si nici nu are de gand sa se schimbe intr-adevar… sunt doar texte ca sa te convinga sa te intorci… nu-i pasa de tine, ci de ce va zice lumea…
    Cel mai intelept ar fi sa iti cauti un psiholog cu experienta si de incredere si de care el sa nu stie, altfel cine stie ce ar fi in stare sa mai faca… si cand o sa mai vrea sa vorbeasca cu tine ii spui ca psihologul ti-a recomandat sa nu mai iei nici un fel de contact cu el, pentru ca EL iti declanseaza starile astea… si ca tratamentul va fi probabil de lunga durata… in felul asta iti justifici faptul ca il eviti… eu cred ca e un argument destul de solid, daca intr-adevar vrea sa-ti revii, daca ii pasa de tine asa cum pretinde…
    Intre timp incearca sa vorbesti cu un avocat si sa-i explici situatia, pentru ca in cazul unui divort sa fii pregatita, sa ai cateva atuuri in mana… daca ai dovezi ca el a comis adulter, pastreaza-le, sau martori care sa certifice adulterul si modul in care se purta el cu tine… si chiar daca nu ai, da-i impresia ca esti inarmata cu o multime de dovezi… ti-ar fi util si diagnosticul pus de psiholog ca suferi de depresie ca sa justifici de ce ai parasit domiciliul conjugal si eventualele lui acuze ca refuzai sa intretii relatii sexuale cu el… astea doua invinuiri ti le-ar putea aduce: abandonul familial si refuzul relatiilor intime… dar greseala lui, adulterul repetat, este mult mai mare… si cu aceste atuuri poti sa-i propui despartirea pe cale amiabila, daca vrea ca lumea sa nu stie de toate aventurile lui… e de preferat asa decat sa va spalati rufele in public, cum se zice… un divort discret, civilizat, cred ca asta si-ar dori si el cand va intelege ca nu e cale de intoarcere…
    Si daca ajungeti la partaj te-as sfatui sa ii lasi lui casa si toate obiectele comune, sa nu accepti decat despagubirea in bani care iti revine de drept… in casa aia ai suferit atat de mult si toate obiectele acelea poarta amprenta suferintei tale, sunt incarcate de energii negative care nu-ti vor face bine… plus amintirile care te leaga de ele… inconjoara-te de lucruri noi si cauta-ti o activitate care sa te pasioneze, sa iti ocupe timpul si sa nu te lase sa te gandesti prea mult la el…
    Am inteles ca aveti impreuna o firma, aici s-ar putea sa fie ceva mai complicat… Iti spuneam ca o persoana apropiata a trecut printr-o situatie similara cu a ta… suferea de depresie, facuse o forma foarte grava si tot asa avea o firma in comun… a preferat sa renunte la firma fara nici o pretentie, numai ca sa poata rupe definitiv legatura cu persoana respectiva… pentru ca a realizat ca sanatatea ii este mai scumpa decat orice… si a pornit-o din nou de la zero si a reusit sa faca in 3 ani cat nu facuse in 10… acum este o persoana prospera si cu psihicul echilibrat, se bucura de viata din plin si se felicita ca a avut curajul sa renunte la o relatie atat de nefasta…
    Ti-am dat doar un exemplu din viata reala, nu spun neaparat ca si tu sa faci la fel… dar incearca sa fii cu un pas inaintea lui, sa anticipezi ceea ce el ar putea face… pentru ca ti-e clar ca va fi o lupta intre voi atata timp cat tu ai decis sa nu te mai lasi dominata de el… si pe el il innebuneste ideea ca nu te mai poate controla… cum iti spuneam, genul asta de relatii dau dependenta…
    Incearca sa faci numai ceea ce te linisteste si te multumeste… daca te simti bine la parintii tai, stai cu ei pana iti revii…
    Psihologul te va ajuta sa iti cresti stima de sine, sa iti recapeti increderea in tine, sa poti sa-ti afirmi punctul de vedere, sa devii mai combativa atunci cand cineva incearca sa-ti faca rau si – ce e mai important – sa incepi sa te bucuri din nou de viata… eu cred ca insusi faptul ca ai plecat de langa el e un prim pas important spre insanatosire…
    Einstein obisnuia sa spuna ca o problema nu poate fi rezolvata la acelasi nivel la care a aparut… pentru a o rezolva, e nevoie sa o privesti si sa o analizezi de pe un nivel superior… pana acum ai pierdut toate bataliile cu el pentru ca te adusese in starea in care nu puteai riposta… avand insa suportul moral al celor apropiati si iesind din starea asta, vei putea sa-ti domini teama fata de el si sa iti impui punctul de vedere in fata lui…
    Iti doresc sa gasesti in tine forta interioara care sa te ajute sa depasesti tot ceea ce ti se intampla acum…

  31. 18
    alexa spune:

    Dupa o casnicie de 16 ani, in decembrie 2011 am plecat de acasa dupa mai multe discutii cu sotul meu. In toti anii acestia m-a inselat de mai multe ori, relatii pasagere,iar altele de 2-3 ani, alta de 4-5 ani, el nu a recunoscut nimic la momentele respective. De cate ori incercam sa avem o discutie sau sa-i reprosez ceva, el intorcea toata discutia impotriva mea, ca eu caut motive de cearta si paream vinovata si astfel treceam peste.Nu au fost doar aceste motive care au dus la despartire,amintesc cateva : jigniri, limbaj urat, distant, lipsea de acasa pe motiv ca are afaceri, telefoane codate,ascunse in masina etc.Acum 2 ani am mai plecat de acasa dupa ce o fata cu care avea o relatie de 4-5 ani mi-a trimis poze cu ei sarutandu-se, cu ei in vacante, la ea in casa. A fost insistent si m-a convins sa mai dau o sansa, A fost bine pt vreo 3 luni,dar apoi a revenit la viata lui libertina. Anul trecut in iulie am vazut din greseala un msj catre fosta amanta cu care a trait 4-5 ani, in care ii spunea ca o asteapta sa vina in tara, sa se casatoreasca si sa faca un copil. Nu a recunoscut nimic, a intors toata discutia impotriva mea si am ajuns de dormeam separati. Pana in decembrie nu a facut nimic sa se schimbe, era si mai absent de acasa, nu statea la discutii, ca sa mi spuna in decembrie ca el nu stia ca nu sunt fericita. Cum as fi putut fi, daca eram singura, de relatii intime nu se punea problema,nu existau pentru ca eu am refuzat s.a. In acest timp a avut 2 relatii de care stiu eu de cateva luni, una dintre ele era d-inainte de a dormi separati. Nu vorbesc de zvonuri,pentru ca eu nu am prietene,nu am avut voie ! Lucruri sigure si certe !
    In decembrie dupa cateva discutii cu sotul meu, am plecat de acasa la parintii mei. In prima luna el si-a continuat viata lui libertina,dar totodata ma cauta sa ma intorc. Apoi din februarie ma cauta zilnic, mi-a promis ca e alt om, ca s-a schimbat,recunoaste ca mi-a gresit mult si incearca sa indrepte tot raul. In martie de ziua mea mi-a facut o surpriza si am hotarat sa mai incercam,dar nu mi-am dus lucrurile inapoi. El se comporta altfel, e afectuos,nu mai dispare fara motive,dar din pacate eu sunt cea care resping atingerile lui fara sa vreau,ca un reflex. Nu pot fi dragastoasa, de cele mai multe ori il refuz pe plan intim, uneori chiar ii mai arunc cate un repros. Uneori se supara, uneori nu. Nu stiu ce mi se intampla, cand imi vorbeste ca doreste sa fim o familie, vreau sa fiu cu el,dar cand sunt in casa cu el, imi doresc sa evadez de acolo, sa nu ma atinga, simt o mare incertitudine in ziua de maine cand sunt cu el, de incredere nu mai vorbesc.Plang foarte mult, am o durere sufocanta in piept, nu mai am putere sa gandesc. Acum mi-a spus ca daca nu ne impacam,atunci sa bagam divortul ca el nu mai suporta situatia asta sa se roage de mine, sa se umileasca atat, ca a vazut ca el s-a schimbat,dar eu sunt la fel de respingatoare. Iar in ultimul timp nu mai pot vorbi cu el, plang mai tot timpul.S-a oferit sa ma duca la doctor sa-mi dea un tratament pt liniste. Nu stiu ce mi se intampla,ma simt obosita psihic….
    Poate ma ajutati cu un sfat, cu o indrumare, va rog din suflet !

    • 18.1
      Alexa spune:

      Sa nu se inteleaga ca am refuzat relatiile intime mereu. Doar in momentul cand dormeam separati, a venit de 2 ori in atatea luni sa se culce cu mine. Eu stiind deja ca avea o alta relatie, l-am refuzat si am incercat sa vorbim, dar fara vreo izbanda. Dupa multa suferinta si slabind vreo 10 kg,am luat hotararea de a pleca.
      Acum ma cauta ca nu poate trai fara mine, imi promite viata pe care am vrut-o mereu!Ca nu intelege de ce nu mai incerc o data! Ce sa fac sa scot durerea asta? Il inteleg, nu ii vreau raul, dar nu mai stiu ce sa fac! Va rog din suflet, o indrumare ceva!

      • Dr Love spune:

        Raspuns pentru alexa:
        Problema ta era destul de presanta, regret ca nu ti-am putut raspunde mai devreme, dar abia acum am revenit din minivacanta, departe de civilizatie si fara internet…
        Am vazut ca comentariul tau apare in doua locuri diferite… am postat in ambele locuri acelasi raspuns…
        Nu pot sa-ti spun ce sa faci, asta e decizia ta, dar tot ce pot sa-ti spun e ce as face eu in locul tau… In primul rand nu as fi stat atatia ani intr-o relatie care s-a dovedit atat de distructiva… ce te-a facut sa suporti cu atata stoicism aceasta situatie? Nu vorbesti de copii, deci nu pare sa fie vreun copil la mijloc… situatia materiala pe care ti-o oferea sotul tau? Sau poate faptul ca nu ai independenta financiara ca sa te poti rupe de el? Sau neincrederea in tine, teama ca nu-ti vei mai gasi pe cineva? Sau poate convingeri de ordin religios? Sau poate ca altceva ce nu-mi trece acum prin minte? Indiferent care ar fi fost motivul, situatia ta prezenta imi pare atat de dramatica incat fac apel la instinctul tau de supravietuire…
        Din ce povestesti, imi pare ca tu ai dezvoltat o forma grava de depresie… nu sunt specialist, dar faptul ca plangi aproape tot timpul nu e deloc in regula… ai neaparata nevoie de psihoterapie, cauta-ti un psiholog bun cu care sa stai de vorba… sa-ti mai usurezi povara de pe suflet… personal nu cred ca medicamentele sunt o solutie ( dar, repet, nu sunt de specialitate, s-ar putea sa gresesc)… medicamentele sunt in primul rand toxice, iti induc o stare de apatie, de somnolenta, te fac sa devii oarecum nesimtitor… dar nu-ti rezolva problema de viata, care iti cere sa iei o solutie pentru a iesi din impas… ceea ce iti trebuie tie in primul rand e comunicarea… ai nevoie de persoane de incredere in jurul tau cu care sa comunici… daca aveai multi prieteni in jurul tau cu care sa stai de vorba, acestia ti-ar fi deschis ochii, ti-ar fi spus ce se intampla cu tine… dar probabil de aceea el nu ti-a permis sa ai prietene, te-a izolat ca sa te poata controla mai usor… el are o personalitate mult mai puternica in raport cu tine, te domina, te manipuleaza, te controleaza… mai grav e ca nu are curajul raspunderii si te face sa pari ridicola atunci cand te plangi de modul in care te trateaza… spui ca te jignea, iti vorbea urat, te neglija… el are acea abilitate de a te face din vorbe, de a intoarce situatia in favoarea lui, astfel incat tu sa pici pe locul 2… pentru el adevarul pare sa nu aiba nici o valoare, ceea ce conteaza e ca el sa apara intr-o lumina buna…
        Deci sa recapitulam: mincinos, afemeiat, indiferent la suferinta ta, egoist, manipulator, obsedat de control… ce te face sa crezi ca un astfel de om se poate schimba asa usor? Ar trebui sa-si schimbe nu numai comportamentul, cat mai ales ceea ce-i dicteaza acest comportament si anume principiile de viata, intregul sau sistem de valori… comportamentul se poate schimba aparent, dar e tare greu sa-ti schimbi sistemul de valori… lupul isi schimba parul, dar nu si naravul… Din propria mea experienta, oamenii nu se schimba peste noapte… si oricum, nu atat de radical… e o chestiune la care m-am gandit indelung si am incercat sa observ in jurul meu… singurele schimbari sesizabile sunt cele care apar in urma unor taume emotionale puternice… chiar daca ai plecat de langa el, nu pare sa fi fost traumatizat… chiar tu spui ca si-a continuat in prima luna viata libertina… dar probabil ca ii convenea sa te stie alaturi de el, stand cuminte la locul tau, ii ofereai siguranta, stabilitate, un anumit statut (de barbat serios, insurat) si mai ales O RELATIE COMODA… pentru ca nu stiu prea multe femei care sa fi suportat atat cat ai suportat tu…
        Spui ca acum e afectuos, nu mai dispare fara motive, etc., dar nu te lasa inselata de aceste aparente… odata ce vei reveni acasa, dupa un timp isi va relua vechile obiceiuri… s-a intamplat acest scenariu de prea multe ori… ce te face sa crezi ca acum va fi altfel? Cum iti spuneam, pe moment un om isi poate schimba comportamentul ca sa obtina ceva, dar valorile, conceptiile, mentalitatile, principiile sunt greu de schimbat… si e greu de luptat cu viciile, cu pornirile inferioare…
        Este stiut ca oamenii nu sunt facuti sa fie monogami, ca majoritatea mai calca pe alaturi… mai ales barbatii, care sunt altfel programati genetic in raport cu femeile… dar aici nu e vorba de relatii pasagere, e vorba de relatii de durata! Si de mai multe relatii de care stii tu, dar probabil ca au fost mai multe…
        Nu e de mirare ca ti-ai pierdut increderea in tine, ca ai devenit inhibata, ca nu mai suportai sa te atinga… dar cel mai tare te innebunea incertitudinea, faptul ca nu simteai ca ai alaturi un om pe care sa te poti baza, care sa te protejeze si sa te iubeasca… un barbat care iubeste SIMTE cand femeia iubita nu e fericita, nu se mira: “dar eu credeam ca esti fericita!”
        O relatie care nu e bazata pe incredere, respect, iubire si valori comune nu poate supravietui… stau si ma gandesc care a fost totusi liantul care te-a tinut atata timp alaturi de el? Relatia voastra a fost una de tip agresor-victima… si in timp, o astfel de relatie poate crea dependenta…. tu in momentul de fata te comporti ca o victima… in ciuda a tot ce ti-a facut, inca mai speri ceva, sau poate ca nu speri, dar continui sa te simti vinovata ca il respingi… ca si cum nu aceasta ar fi reactia normala dupa cate ai indurat din partea lui… inca o problema pe care va trebui sa o rezolvi cu psihologul tau: de unde aceasta psihologie de victima? E in legatura cu copilaria ta, ceva legat de familia din care vii tu? De ce te-a atras barbatul acesta, care te domina?
        Totusi, te-as sfatui sa iti cauti singura un psiholog bun, nu unul recomandat de sotul tau… acum ca s-a pus problema divortului sper ca el nu incearca sa te scoata nebuna, sa obtina hartii in acest sens, sau – Doamne fereste! – sa te interneze… ai putea sa apelezi si la un psihiatru care si el se ocupa de tratarea depresiilor, dar cred ca mai mult decat medicamente care sa te tina intr-o stare de semi-amortire ai nevoie de discutii, de cat mai multa comunicare… ideala ar fi terapia de grup, dar la noi in Romania nu prea avem asa ceva, din pacate… sau cel putin eu nu stiu sa fie…
        Spui ca el ti-a marturisit ca isi doreste sa fiti o familie, dar pana acum ce a facut in acest sens? O familie se construieste zi de zi, cu truda si cu sacrificiu… familia inseamna altruism, sa pui binele celuilalt inaintea binelui propriu…. si oricum, graba lui de a divorta dovedeste ori ca vrea sa iti forteze mana si sa te faca sa te intorci acasa, ori asteapta sa fie din nou liber… poate ca sa se insoare cu alta sau sa-si continue viata libertina…
        De cate ori trebuie sa mai suferi, iara si iara? Ma tem ca nu mai ai in tine forta fizica si psihica necesara sa faci fata unor noi atacuri….
        Voi mai reveni peste cateva ore cu completari, acum s-a facut foarte tarziu…

        • alexa spune:

          Va multumesc pentru raspunsul dvs!Incerc sa va raspuns la unele intrebari! NU stiu de ce am rezistat atat, poate ca de fiecare data imi promitea exact ce si doreste o femeie, stabilitate, iubire, atentie, dar dupa scurt timp uita tot.A fost primul si singurul barbat din viata mea.Nu am stat pt bani,chiar aveam impreuna o firma profitabila la kre mergeam zilnic, dar el dirija banii, isi facea poftele lui, masini, distractii, plimbari. Nu am pus accentul pe acest fapt pt ca deh, el era barbatul.Nici nu mai stiu de cand nu mai sunt fericita!
          Copii nu avem desi ne-am dorit,dar din cauza vietii lui libertine, au fost si unele consecinte…
          Azi am fost la o plimbare k sa mai discutam.El doreste sa ma duc acasa chiar daca nu-l iubesc, pt ca el ma va face sa-l iubesc din nou. Ca ma va duce la doctor sa nu mai fiu in starea asta si apoi va fi bine intre noi, ca voi accepta ce-mi ofera el, adica tot ce mi-am dorit pana acum.
          El nu intelege ca eu nu simt decat durere, o stare de plans si frica(pentru ca el a instalat acest sentiment si inca mai tremur daca are vreo iesire urata).
          Va multumesc din suflet pt timpul acordat si pt ca mi-ati aratat ca nu sunt nebuna! Cred ca sunt doar un om care a ajuns la o limita!

          • Dr Love spune:

            Raspuns pt alexa:
            Eu cred ca el nu constientizeaza cat de mare e raul pe care ti l-a facut. Toate iesirile lui urate, toate infidelitatile lui repetate au creat o anumita reactie de raspuns in psihicul tau, ceva in genul unui reflex conditionat… si orice lucru care nu merge intre voi, tie iti declanseaza de fiecare data aceeasi stare de tristete amestecata cu teama… in termeni de specialitate, denumirea afectiunii de care suferi se numeste depresie reactiva… e doar o parere de nespecialist… dar am avut pe cineva apropiat care a suferit de asta…. poate sa-ti fie bine un timp, dar e de-ajuns sa apara un eveniment neplacut in legatura cu el, ca acesta va declansa caderea in aceeasi stare de teama amestecata cu durere… de regula, psihologul recomanda evitarea factorului declansator, ori asta inseamna sa nu mai iei nici un contact cu el… macar o perioada, pana iti revii…
            Spui ca atunci cand esti in prezenta lui te simti rau… subconstientul tau intra intr-o stare de alarma, parca avertizandu-te… e bine sa tii cont de aceste semnale pe care ti le trimite organismul tau… ce e mai grav e ca el iti cere sa iei o decizie in starea asta, dar nu-i poti cere unei persoane care sufera de depresie sa ia o decizie! Asta ii poate agrava suferinta…
            Tu pari sa ai inca incredere in el, in ciuda a tot ce ti-a facut… poate ca comentariul meu a fost foarte dur in ceea ce-l priveste, dar m-am bazat doar pe relatarea ta… nu cunosc varianta lui, probabil ca ar ar putea beneficia de unele circumstate atenuante… de regula vina nu revine in totalitate doar unei parti…
            Am inteles ca ceea ce te-a tinut atata timp langa el a fost iubirea pentru el… Helen Fisher are niste studii despre activitatea chimica a creierului la persoanele indragostite…. si ceea ce e foarte bizar e ca la persoanele care iubesc si care sunt parasite creste activitatea in 3 regiuni anume ale creierului, consecinta imediata fiind aceea ca incepi sa iubesti si mai mult acea persoana… desi logic ar fi sa incerci sa uiti, sa te distantezi, sa-ti vezi mai departe de viata ta, dar nu, incepi sa iubesti si mai mult…
            Si de unde ideea asta ca esti nebuna? Sa stii ca de depresie sufera multa lume in ziua de azi… consecintele unei vieti agitate… depresia e o boala vindecabila, nu atat prin medicamente, cat prin apropierea de persoane dragi, prin socializare, comunicare, prin spiritualizare si practicarea meditatiei… Trebuie sa faci ceva urgent in privinta asta, nu o mai lungi!… cei care nu sunt de specialitate nu realizeaza cat de rau iti este, multi cred ca depresia e o boala boiereasca, dar nu e deloc asa… e o boala care iti poate declansa nu doar stari psihice neplacute, dar si stari fiziologice care te pot alarma pentru ca nu stii ce se intampla cu tine: circulatie proasta, racirea si amorteala membrelor, tulburari de respiratie, insomnii sau somn agitat, stari de angoasa, diverse fobii, dureri in diferite parti ale corpului fara o cauza evidenta, neliniste, scaderea apetitului sexual, incapacitatea de efort fizic si intelectual, apatie, devitalizare etc. Pe depresiv nimic nu il bucura, nimic nu ii face placere… dar cel mai grav este cand apar tendinte de suicid…
            Cred ca relatia voastra a fost puternic erodata de tot ceea ce s-a intamplat intre voi, de aventurile lui si efectele asupra ta… si imi pare destul de greu sa mai reinnodati firul… dar nu imposibil, e nevoie insa de multa lupta din ambele parti si mai ales din partea lui, pentru ca el e veriga slaba a relatiei… desi eu tot continui sa nu am incredere in el… si un lucru esential: incearca sa il ierti pentru ce ti-a facut, asta te va elibera si te va ajuta sa mergi mai departe, cu sau fara el…
            Ceea ce trebuie sa faci imediat e sa consulti un specialist… spune-i sotului tau sa nu te preseze, ca nu poti sa-i dai un raspuns cert acum, nu stii inca daca vei divorta sau nu… prima ta grija este sa iti vindeci sufletul si psihicul ranit de atatea incercari, sa incepi sa functionezi din nou la parametrii tai, sa-ti recapeti speranta si dorinta de viata…
            Abia apoi poti sa incerci sa te gandesti ce decizie vei lua… oricare ar fi ea, niciodata nu e prea tarziu ca sa iti refaci viata…

            • alexa spune:

              Aveti mare dreptate in tot ce spuneti, mai ales acele stari de depresie le resimt exact cum ati relatat dvs.Am avut si stari de suicid si le resimt cand el imi repeta ca nu se poate sa nu ne impacam, ca trebuie musai sa ma intorc, pt ca el e sigur ca va fi bine. El nu ma intelege cum ma simt, imi reproseaza ca nu vreau sa mai incercam, ca nu conteaza faptul ca nu-l mai iubesc,pt ca in timp il voi iubi din nou.
              Poate am si eu vina mea pt tot ce s-a intamplat! Pt ca si el imi spune uneori ca nu am fost capabila sa-l fac pe el sa inteleaga ca greseste.Desi am avut sau cel putin am incercat sa am discutii cu el cand il vedeam distant, rece, nepasator sau cand ma insela,dar el incheia repede discutiile cu atacuri impotriva mea,ca am chef de cearta, ca sunt nebuna, ca mi se pare etc.
              Acum recunoaste ca a gresit foarte mult,ca vrea sa repare tot,dar daca nu mai exista din partea mea iubire, incredere s.a., nu cred ca vor mai reveni, orice minune de schimbare ar face, prezenta lui imi provoaca doar stari negative. Cand sunt cu parintii mei ma simt relaxata, linistita, visez la planuri de viitor, dar care nu-l includ pe el.
              Daca refuz sa nu mai vorbesc cu el,incepe cu amenintari, o suna pe mama mea si tot trebuie sa vorbesc cu el.Imi repeta ca trebuie sa ma gandesc la el, ca ii este rau, ca nu s-a gandit vreodata ca ajunge sa fie fara mine, ca e pacat de atatia ani, ca vorbeste lumea, ca nu-i pot face atata rau, ca nu am suflet! Si aceste lucruri imi declanseaza acea stare de rau!
              Va multumesc pt tot, sincer va sunt foarte recunoscatoare! O sa apelez la un psiholog cat mai curand! Multumesc!

  32. 17
    andreea spune:

    va rog,va implor dati-mi un sfat

    • 17.1
      Dr Love spune:

      Raspuns pentru andreea:
      Nu am reusit sa-ti raspund pana acum, au fost probleme tehnice cu site-ul.
      Ai postat comentariul tau pe doua pagini diferite, ti-am dat acelasi raspuns pe fiecare…
      Ceea ce ti s-a intamplat e ingrozitor. Numai cine a trecut prin asa ceva te poate intelege cu adevarat. Tu ai fost victima unui viol. Agresorul nu a folosit forta fizica asupra ta, ci presiunea pshologica, amenintandu-te ca iti va face viata un iad, ca te va desparti de prietenul tau, ca te va face de ras in fata parintilor. Chiar daca nu ai rani fizice pe corp, au ramas ranile din suflet si acestea sunt mult mai ingrozitoare.
      In mod normal, in astfel de situatii se merge imediat la politie pentru a face plangere si ar fi indicat sa poti aduce probe materiale care sa confirme ceea ce s-a intamplat (de regula se ia o proba de sperma daca violatorul nu a folosit prezervativ, de aceea este indicat ca victima sa nu faca baie dupa viol) sau eventual martori. In lipsa probelor, e destul de dificil de demonstrat ca ai fost victima unui viol. E cuvantul tau impotriva cuvantului agresorului. Daca victima e minora, e obligatoriu ca unul din parinti sa fie de fata. Spui ca in cazul tau nu se poate face nimic, ca respectivul are relatii in politie.
      Poate ca ceea ce s-a intamplat putea fi evitat daca nu acceptai sa stai in gazda, tu, o fata tanara, fara experienta, singura, cu mai multi baieti in preajma.
      Ai si tu partea ta de vina. Nu trebuia sa vorbesti despre faptul ca nu ai tata in fata unui necunoscut caruia nu-i cunosti intentiile. Vorbesti de parinti, deci inteleg ca ai totusi un tata adoptiv. Nu stiu care sunt relatiile tale cu el, dar tipul asta a dedus probabil din contextul povestii tale ca esti vulnerabila, lipsita de aparare, deci o victima sigura. Si mai este si psihologia ta de victima. Sunt si alte fete singure si lipsite de aparare, dar sunt bataioase, combative, ar fi in stare de orice, sa se lupte cu agresorul, sa infiga in el primul obiect taios care le cade in mana… unor astfel de fete nu prea li se intampla lucruri de astea… dar probabil ca in cazul tau conteaza mult si faptul ca ai avut o viata grea care te-a marcat si te-a facut sa fii tematoare si sa te simti lipsita de aparare in fata vicisitudinilor vietii… De aceea te-ai lasat cuprinsa de teama si ai cedat…
      Sa-ti fie clar pe viitor: cand cineva te ameninta cu ceva, ameninta-l si tu cu ceva si mai ingrozitor… orice om are o slabiciune, un punct vulnerabil, foloseste-te de asta… Atacul e cea mai buna aparare… Nu mai lasa pe nimeni sa-ti faca rau…
      Ceea ce ma mira pe mine e faptul ca cei apropiati par sa nu realizeze drama prin care ai trecut… mai ales prietenul tau… Dupa ce ca ai suferit o trauma emotionala ingrozitoare, el pare sa nu realizeze ceea ce se intampla cu tine, suferinta ta, revolta pentru ceea ce ti s-a intamplat si regretul de a nu putea face nimic pentru ca cel vinovat sa plateasca pentru fapta lui… La prietenul tau ai alergat prima oara si i-ai spus ce ai patit, deci de la el aveai cele mai mari asteptari ca te va intelege si te va ajuta…
      De ce se pune pe el pe locul intai cu gelozia lui? Spune-i ca TU esti prima victima aici si nu el… Ca ar fi cazul sa inceteze cu amenintarile si lamentarile… desi o parte din furia lui este justificata pentru ca te-ai confesat acestui tip, ai incercat o apropiere de el, poate simteai nevoia sa discuti cu cineva, sa socializezi, fara alte intentii insa si fara a anticipa urmarile… e furios ca te-ai lasat prea usor santajata, nu ai ripostat, dar ar trebui sa inteleaga ca asa functionezi tu din punct de vedere psihologic… te crezi o fiinta vulnerabila si cauti protectie… si in primul rand cauti protectie in bratele lui… de ce nu-ti ofera acea protectie in momentul de fata, de ce nu incearca sa-ti aline sufletul ranit? Ce face el? Pune sare pe rana, te ameninta cu despartirea in loc sa incerce sa-ti usureze suferinta… Ori nu realizeaza cosmarul prin care treci, ori poate e cuprins si el de furie ca nu poate face nimic impotriva agresorului si atunci isi rasfrange toata furia asupra ta…
      Spui ca esti de ceva timp prietena cu el si il iubesti… ceea ce face el (amenintarea cu desparirea) poate fi o reactie de moment la ce s-a intamplat, e explicabil din punct de vedere psihologic… si pentru el a fost un soc ce s-a intamplat, dar daca dupa ce trece socul initial continua sa iti faca zile amare, poate ca el nu te iubeste atat cat sperai tu… de dragosteli, mangaieri etc. e bun orice baiat, dar iubirea se dovedeste tocmai in aceste momente grele… iubirea presupune empatie, adica sa poata sa se puna in pielea ta si sa isi dea seama prin ce treci… iubirea inseamna sa puna dorintele tale inaintea dorintelor lui… iubirea inseamna sa te poata ierta daca ai gresit … pentru ca greseala ta nu consta in intretinerea de relatii sexuale cu alt tip (asta a fost impotriva vointei tale), greseala ta e ca esti prea tematoare, prea naiva si credula…
      Si nu mai inteleg ceva: ce ar vrea el sa faci acum? Faptul e consumat… Nu mai poti intoarce timpul inapoi… Ce vrea el sa faci de ti-a dat termen de 2 saptamani? Nu inteleg… Daca nu-si schimba atitudinea fata de tine, daca nu dovedeste compasiune fata de ceea ce ti s-a intamplat, TU ar trebui sa-l parasesti si nu invers… pentru ca nu-ti ofera iubirea, intelegerea si protectia de care ai nevoie…
      In alta ordine de idei, sa stii ca ceea ce ti s-a intamplat nu va trece asa de usor… iti va fi destul de greu sa poti depasi acest incident si sa mergi mai departe… in tarile civilizate, victimele unui viol beneficiaza de consilere psihologica gratuita… si la noi exista legea asta, dar mai trebuie dovedita fapta, si intrucat politia nu te-a ajutat… mai exista fundatii si organizatii non-guvernamentale (ONG) care ti-ar putea facilita intalnirea cu un psiholog… fara sa platesti sedintele… dar iarasi nu stiu cat de eficiente sunt aceste organizatii, ca pe hartie lucrurile arata bine, dar cand e vorba sa primesti ajutor, e mai greu…
      Daca esti la scoala inca, vezi ca trebuie sa existe un psiholog sau consiler al scolii care te-ar putea ajuta, cu care sa discuti despre cele intamplate, pentru ca asta e o situatie prin care e greu sa treci de una singura, ai nevoie de sfaturile unui specialist… psihologul scolii e obligat sa pastreze confidentialitatea in legatura cu ceea ce-i spui, altfel isi pierde licenta… Ce vreau sa spun e ca procesul de recuperare e lung… te va bantui ceva timp gandul si amaraciunea a ceea ce ti s-a intamplat…
      In prezent imi pare ca tu esti inca in stare de soc… si prietenul tau ti-a accentuat si mai mult starea… spui ca iei pastile si nimeni nu te intelege… te simti singura si parasita…
      Chiar parasita si neinteleasa de toti daca te-ai simti, trebuie sa stii ca nimeni nu e niciodata singur, chiar daca crede asta, pentru ca exista cineva deasupra tuturor lucrurilor: Fiinta Suprema, Dumnezeu….
      Daca ai in tine macar o farama de credinta, agata-te de ideea asta si cere ajutor divin… du-te la biserica sa te reculegi sau undeva in natura, intr-un loc linistit… incearca sa te rogi cu cuvintele tale daca nu stii nici o rugaciune… daca te rogi sincer si cu speranta, vei primi un raspuns, ceva care te va alina, un ajutor nesperat care vine tot prin oameni… poate chiar din partea prietenului tau, care se va reintoarce la tine…
      Cel mai important lucru e sa isi recapeti din nou armonia interioara, sa nu te lasi cuprinsa de depresie, sa gasesti in tine forta interioara necesara ca sa depasesti acest incident regretabil… Daca vei reusi asta, cu sau fara prietenul tau, vei putea sa mergi mai departe…
      Pe masura ce te vei maturiza, poate ca vei avea si alte relatii… prietenul tau de acum nu va fi primul si ultimul baiat din viata ta… si vei intelege peste ani ca baietii vin si pleaca din viata unei fete, dar cei care conteaza cu adevarat sunt cei pe care te-ai putut baza in momente dificile… Sex si mangaieri iti poate oferi orice baiat, dar cand e vorba de compasiune, protectie, intelegere, astea ti le poate oferi doar baiatul care te iubeste cu adevarat…
      Cam astea au fost lucrurile pe care am considerat necesar sa ti le spun… sa te ajut cumva sa iti clarifici situatia si sa stii ce ai de facut pe viitor… daca imi mai vine ceva in minte, am sa-ti scriu… Tine-ma la curent cu ce se mai intampla cu tine…

  33. 16
    andreea spune:

    am si eu o problema.am fost geloasa ,posesiva,i-am facut o gramada de crize,ne-am certat de nenumarate ori,iar el spune ce a facuto ca e prea gelos dar nu am vrut sa-i dau astfel de motive.s-a intamplat ca la gazda unde locuiam singura sa mai vina 2 baieti ,dar locuiau intr-o alta camera separat de mine.cu unul dintre ei,am inceput sa vorbesc doar ca amici,din vorba in vorba,am inceput sa ne povestim vietile,am 18 ani,am trecut prin multe,tatal meu natural a murit cand aveam 12 ani sa multe altele.sunt cu un baiat de un si jumatate ,ne iubeam foarte mult si spun asta pentru ca e pe cale sa se termine tot.acum o luna ca incepusem sa povestesc ,barbatul de acolo de la gazda cu care vorbeam a profitat de faptul ca sunt mai naiva si i-am spus totul despre mine,m-a fortat sa intretin relatii sexuale cu el ca daca nu ma duce la parintii mei, ma face de ras ir pe prietenul meu il face de fuge de mine cand ma vede pe strada,de frica am acceptat.iubitul meu a fost primul cu care am facut dragoste si mia fost greu sa nu-i zic ceea ce am patit,noi fiind foarte apropiati,ne cunostem destul de bine cand avem ceva si nu puteam sa-i ascund. a doua zi ,seara l-am chemat la mine si i-am povestit tot,dimineta mi-am chemat parintii in oras si ne-am dus la politie,nu prea s-au rezolvat multe ca ala are relatii si in politie.de atunci am viata un calvar,am luat un pumn de pastile,nimeni nu ma intelege,iar cu prietenul me ma cert in fiecare zi, imi vorbeste urat,tipa la mine,ba chiar a spus ca e in stare sa dea in mine dar ma iubeste si nu poate sa faca asta.cum sa fac sa-l recastig,sa ma ierte.numai dumnezeu stie cat de mult il iubesc.va rog dati-mi un sfat.sunt disperata,va implor.acum mi-a spus ca am doua saptamani sa fac orice.

  34. 15
    Marius spune:

    O sa incerc sa raspund pe rand la fiecare din intrebarile adresate:

    “de ce a ales ea calea distructiva, a sexului in grup?” – nu a ales ea sexul in grup si pur si simplu asa s-a intamplat, s-a dus la el cu o prietena si la un pahar, a inceput totul, dar ea ar fi vrut si fara acea prietena.

    “spui ca stai si” freci menta” si iti e foarte greu sa nu faci nimic…” – Nu cred ca devenisem un sclav al muncii ptr ca serviciul care il am acum este de tip 24/72 , iar cel la care am renuntat era un serviciu lejer si il frecventam in intervalul in care muncea ea, nu o neglijam deloc din cauza locurilor de munca.

    “comunicati mai rar si nu atat de sincer ca inainte, va creaserati in spatiul vostru comun mici oaze intime, personale, la care celalalt nu avea acces… refugiul tau era in munca, al doilea serviciu, poate intr-un birou al tau la care ea nu avea acces, si in care de fapt tu te izolai de ea… refugiul ei era pe net, prin cluburi, socializand cu persoane necunoscute…” – Eu nu m-am izolat niciodata de ea in trecut si am discutat mereu la subiect orice problema aveam, nu-I ascundeam nimica avea acces la orice faceam (imi stia toate parolele, colegii de munca, avea acces oricand la tel mobil), ea in schimb isi schimbase toate parolele de pe net, la telefon vorbea cel mai des cand nu eram de fata si se ascundea mult, numai ca eu avand incredere in ea m-am gandit ca e normal sa aiba o oarecare intimitate si mi-am zis ca nu ma privesc intimitatile ei ptr ca ma gandeam ca are intimitati pertinente.

    “Nu te simti bine pentru ca in tine se da o lupta interioara, e clasica lupta dintre Sine si Ego…” Nu am facut niciodata aceasta confuzie, intradevar mi-am creat ca sa zic asa un Ego in relatia cu anumite persoane (aici ma refer la Ego=prestanta) la nivel profesinal, dar in “relatia cu mine” sunt eu, pe mine nu ma mint, ideea despre mine e clara, nu sunt un om care sa aiba o legatura prea mare cu divinitate si nu vad o descarcare si un refugiu in acest lucru, prefer sa meditez, si am inceput cat de cat sa imi revin si sa pot sa zambesc cateodata…

    “Faptul ca fericirea ta depinde atat de mult de ea e tot o chestiune de Ego… nu vezi ca iubirea ta fata de ea s-a transformat in dependenta?” – Nu stiu daca iubirea fata de ea s-a transformat in dependenta, sau asa a fost mereu, si nu numai in relatia cu ea, si in relatia cu familia, eu asa simt si asa ma simt bine, eu ma simt mult mai bine si implinit cand vad ca cei din jurul meu sunt fericiti, traiesc si ma simt implinit cand ii vad fericit chiar daca de cele mai multe ori ma neglijez pe mine, eu nici nu as conta daca vad ca pot oferii fericire, oricui, (chiar si azi eram la un fastfood si un copilas cam la 6 ani vroia sa cumpere ceva de mancare si nu ii ajungeau banii, casiera nu a vrut sa-l serveasca si i-am cumparat eu de mancare si m-am simtit atat de bine cand i-am vazut zambetul pe fata incat nu mi-a mai trebuit mie mancare), asa simt eu si asa ma simt eu bine, prefer sa ofer totul si nu ma refer numai la lucruri materiale, dar se pare ca mult timp in relatia cu prietena mea a fost ceva de genu (donator-beneficiar).

    “Tu fara TINE esti nimic. Nu te pierde in trairile altora, nu trai prin ei!
    Toti credem ca ne-am gasit fericirea cand ne-am gasit jumatatea… e o utopie… pentru ca fericirea nu se afla in celalalt, indiferent cine ar fi acela…. cum poti sa-ti sprijini fericirea ta pe celalalt, pe ceva atat de nesigur, de schimbator?” – Exact ce spuneam mai sus probabil ca aici gresesc del mai mult, dar nu stiu cum sa schimb asta daca asa simt, cum sa ma pun pe mine pe primul loc ?

    “Iti dai seama ce povara si responsabilitate apasa pe umerii celeilalte persoane cand stie ca de ea depinde fericirea sau suferinta ta?” – Ea oricum nu stia asta si nu ea chiar asa, ideea e ca sunt foarte receptiv la dorintele celorlalti si inregistrez imediat lucrurile care intr-o masura sau alta ii face fericiti, si incer mai devreme sau mai tarziu sa-I surprin cu ceva placut. Dar nu inseamna ca eu inainte cand eram impacat cu mine nu stimteam placere sa ma vad, din contra eram mandru de mine din multe punte de vedere, dar acum nu le mai simt la fel, dar in scurt timp simt ca incep sa trec peste toate. Oricum chiar daca spun ca ma simt foarte fericit cand ofer fericire nu inseamna ca nu sunt fericit de mine cum sunt, sunt contient de toate atuurile care le am, si nu vreau sa ma laud, sunt o persoana sicera, calma, impaciuitoare, romantica, pun accent foarte mult pe familie si respect foarte mult valorile de mai sus, am avut si eu nenumarate ocazii de a calca stramb, sunt destule fete care si-ar dorii o aventura cu mine ptr a obtine doar un trofeu al lor probabil, sunt multe care ar dorii o relatie cu mine tocmai petru ca ma cunosc cum sunt, dar pe mine nu ma intereseaza asta, eu nu am nevoie de trofee, eu in tot acest timp nu am cautat sa ma razbun, nu am cautat sa insel pentru a ma descarca pentru a raspunde cu aceasi moneda pentru ca eu stiu ca nu sunt genul asta, eu stiu ca atunci cand voi imbatranii si ma voi uita in urma stiu ca voi fi mandru de mine pentru ca am reusit sa fiu un om rational si nu am cazut prada tentatiei si mi-am respectat valorile, stiu ca atunci cand voi avea copii cand le voi da un sfat, il voi da sincer, eu pe mine nu am cum sa ma insel. Ce e mai dureros acum este faptul ca ea a facut tot cu o persoana publica de care ma voi lovi foarte des in viitor, imaginea lui ma v-a urmarii mult timp, si va spun ca oricat incerca sa se puna cineva in situatia mea nu v-a reusii pana nu v-a simtii pe pielea lui. Daca as vrea sa nu ma uit la vreun film care sa ma introduca intr-o anumita stare as putea, dar e greu sa stai si sa nu deschizi televizorul cu zilele, sa nu deschizi radioul sau sa nu citesti un ziar, inevitabil la ceva timp tot vei gasi un articol sau vreo emisiune cu persoana respectiva. Dar ma voi obisnuii si cu asta.
    Am scris cam mult si cred ca am cam facut abuz de timpul dumneavoastra, si probabil ca as mai fi scris pana la epuizare, oricum faptul ca am scris toate aceste lucruri m-a ajutat foarte mult, nu simt nevoia sa ma duc la psiholog, pur si simplu am cautat pe cineva sa ma asculte fara vreun beneficiu, nu imi plac afacerile de genul “clinica particulara” nu imi plac oamenii care cauta sa castige bani din suferinta semenilor, acolo unde muncesc, muncesc tot cu oameni in suferita, nu suferinta de genul asta, chiar mai grava si am vazut ca omul care sufera este in stare sa-ti dea si banii de paine, si nu sunt deacord cu asta.
    Va multumesc pentru atentia acordata, un weekend placut.

  35. 14
    Marius spune:

    Va multumesc mult pentru raspunsul dat, multe din spusele dumneavoastra mi se potrivesc, dar la altele ar trebui sa aduc niste completari, o sa incerc ca pana maine seara sa va raspund la anumite intrebari ca sa intelegi mai bine situatia. Va multumesc din suflet pentru atentia acordata

  36. 13
    Marius spune:

    Va multumesc ptr raspuns, acum sa aduc cateva completari…
    Nu stiu dak puritatea ptr mine era un ideal, ideea e ca nu sunt deacord cu faptul ca ea m-a inselat, asta e pricipalul, chiar daca am fost primul din viata ei si simtea nevoia sa mai experimenteze putea pune capat relatiei si sa experimenteze cat vrea, dar probabil nu ar mai fi fost la fel de palpitant, adrenalina este mai mare cand faci ceva interzis, ea era convinsa ca nu voi afla si ce nu stiu nu ma v-a durea, m-a subestimat putin ptr ca am aflat dupa 2 zile dupa ce s-a intamplat. Problema a inceput acum o luna jumatate si de atunci am discutat cu ea problema pe toate partile, e clar ca ea ma iubeste si cred ca acum dupa ce s-a intamplat ce s-a intamplat cred ca ma iubeste mai mult, eu asa vad, din cate am vb cu ea, avea nevoie doar de lucrul asta , avea nevoie de “carne”, si ea in momentele ei de monotonie a ridicat aceasta nevoie la grad de obsesie, si asa a stat ea obsedata aproape 2 ani de zile, a tot cautat sa-si satisfaca nevoia asta si nu a avut curaj, nu a gasit persoana, nush ce a durat atat, ce e mai dureros acum, este faptul ca 2 ani am fost mintit in cel mai josnic mod cu putinta, de multe ori eu finantam bataia mea de joc, eu incercam mereu sa upgradam relatia dar ea prin obsesia ei nu a facut decat sa-mi bage bete in roate 2 ani, poate era mai simplu sa se intample imediat atunci cand a simtit nevoia si asta era,
    de atunci analizez tot, orice vorba, orice gest, si mi-am dat seama de multe lucruri gresite din trecutul meu, e clar ca e si vina mea ca s-a ajuns aici, am avut multe indicii in trecut ca ea urma sa ma insele dar in perioada aia increderea mea ptr ea era totala si nu realizam ce se intampla. Sa vb putin si despre ea, munceste. program de luni pana vineri (8 ore), are un serviciu care ii permite sa socializeze toata ziua pe internet dak vrea si a vrut in trecut ptr ca in mare parte legatura cu alte persoane o tinea de la munca, eu oricum munceam mai mult, aveam 2 servicii tocmai ptr a avea tot confortul si a ne permite sa plecam in diferite concedii, am spus “aveam” ptr ca acum nu mai am puterea de munca care o aveam inainte, situatia m-a schimbat mult, din persoana plina de energie care eram am devenit un “plictisit” am renuntat la unu din locurile de munca si acum stau si “frec menta” mai tot timpul, si constat ca e mai greu asa ptr ca atunci cand stau timpul trece mult mai greu si imi vin si in minte toate tampeniile. dar pe de alta parte nici putere de munca nu mai am, nu mai simt satisfactia/placerea care o aveam inainte. Sunt foarte multe detalii de spus, probabil povesti interminabile care nu pot fi scrise in cuvinte ptr ca nu ar fi intelese. A trecut o luna jumatate si imi este tare greu sa ma uit in oglinda, am devenit introvertit, nu mai stiu sa zambesc, sa comunic, sa ma joc, absolut tot ce faceam inainte acum imi provoaca o stare de rau, ma ascund de prieteni ptr ca se vede schimbare de la distanta si imi e tare greu sa raspund la tot felul de intrebari de genul “Ce ai patit?”. Tocmai din cauza asta va spuneam in postarea anterioara ca mi-e greu sa imi revin. Despre prietena nu am ce sa v-a mai spun, ptr ca oricum ce povestesc eu, povestesc din punctul meu de vedere si e clar ca povestea mea e diferita de povestea ei, eu am inteles-o pe ea, i-am inteles obsesia, am iertat-o dar cateodata cand ma uit la ea am impresia ca nu o cunosc deloc, ca am stat 7 ani langa un necunoscut.

    • 13.1
      Dr Love spune:

      Marius, faptul ca abia dupa 2 ani a putut sa traca la fapte dovedeste ca s-a luptat destul de mult cu ispita… nu cred ca n-a avut ocazia, o fata tanara poate gasi zilnic astfel de ocazii… daca ar fi facut-o imediat ce i-a incoltit ideea,daca ar fi facut-o cu mare usurinta, asta ar fi fost mult mai ingrijorator…
      Vad ca esti o fire foarte pragmatica si pui pret pe material, dar nu stiu daca la anii tai a fost asa de bine sa te inhami la 2 servicii… oricate avantaje materiale ar rezulta de aici, cand mai aveai timp sa-ti traiesti viata? cand mai aveai timp pentru iubirea voastra?… acele lucruri pe care era normal sa le faceti impreuna… e bine ca te straduiesti sa-ti construiesti stabilitate financiara si profesionala, dar fereste-te sa devii dependent de munca, de cariera… asta ucide relatia mai mult ca orice, oricat de bine ai fi intentionat…
      Spui ca ti-ai pierdut puterea de munca… intr-adevar, ca sa poti munci ai nevoie de liniste interioara… tu ti-ai pierdut-o si va mai trece ceva timp pana cand o sa-ti revii… pentru ca tu ai trecut printr-o trauma emotionala puternica si procesul de recuperare nu e asa de rapid pe cum ai crede. Sunt mai multe etape prin care treci intr-o astfel de situatie, spun psihologii:
      1. Socul emotional - cand ai aflat ce a facut ea
      2. Faza de negare – cand initial nu-ti vine sa crezi si speri ca te-ai inselat; in aceasta faza dai impresia ca esti imun la emotii, dar de fapt emotiile tale sunt blocate; asta a fost cand tu spui ca ai reactionat calm, ca nu poti lua decizii sub presiune; acest calm a fost ca linistea de dinaintea furtunii; e posibil sa fi simtit ca ceva te strange de gat, poate si o durere, apasare in inima ; este vorba de blocarea partiala a celor doua chakre, chakra de emisie, aflata la gat si chakra inimii; in acea stare de obicei ai tendinta sa emiti ganduri puternic negative, de neacceptare si revolta, care sunt energii negative pe care le trimiti in afara; blocarea chakrei de la gat diminueaza aceasta emisie… iar blocarea chakrei inimii iti blocheaza momentan emotiile… astea sunt reactii de aparare ale fiintei tale (ma refer la corpul tau energetic si subtil de care poate nu esti constient ca exista, dar simptomele se manifesta si la nivelul corpului fizic, pentru ca orice schimbare la nivel subtil se manifesta si la nivel fizic, material)
      3. Faza de furie cand esti napadit de ganduri de revolta impotriva a ceea ce s-a intamplat, impotriva ei; ai grija in aceasta faza sa nu devii prea agresiv si sa-i faci vreun rau, chiar daca e doar agresivitate verbala, cuvintele dor uneori mai mult ca o palma; sportul te poate ajuta sa eliberezi agresivitatea din tine intr-un mod constructiv…
      4. Faza de tristete, depresie, resemnare – spre faza asta cred ca te indrepti acum, dar nu ti-ai depasit inca furia; ai devenit introvertit, te simti secatuit de energie (gandurile negre, supararea sunt mari consumatoare de energie), nu te poti aduna, nu te poti concentra pe ceva de facut, iar creierul tau proceseaza permanent, isi inchipuie scenarii, analizeaza, judeca faptele ei, faptele tale, unde a fost partea ta de vina etc. pentru ca vina nu apartine in totalitate numai unuia…
      Stiu ca ti-e greu sa discuti cu prietenii despre ceea ce s-a intamplat, dar confesiunea ti-ar face foarte bine… te-ar mai ajuta sa te eliberezi discutand cu cineva din afara, care nu e implicat in povestea asta… in caz ca nu poti vorbi cu un prieten, cred ca ar fi binevenite niste sedinte la psiholog… daca ti-e greu sa discuti face to face cu cineva, fa-o macar online… exista psihologi care dau consultatii online… nu stiu cat sunt de buni, dar insusi faptul ca discuti cu cineva despre problema ta poate sa-ti fie de ajutor… te ajuta sa te eliberezi de o parte din povara ce o porti in suflet…
      5. Faza de acceptare – in care accepti ceea ce s-a intamplat ca fiind ceva ireversibil, accepti pierderea cu maturitate si incerci sa mergi mai departe; analizezi unde ai gresit si incerci sa faci feedback
      Abia dupa ce treci si aceasta etapa iti vei regasi echilibrul launtric, entuziasmul, si vei redescoperi placerea de a trai… Abia cand ai parcurs toate etapele ia o hotarare in legatura cu ce veti face cu voi si relatia voastra… ce asteptari ai de la tine si de la ea, ce perspective are relatia voastra, ce valori stau la baza ei, spre ce directie va indreptati, etc.
      Pune deocamdata relatia voastra pe stand-by, nu te grabi sa-i spui ca o ierti si ca veti continua relatia… da-i si ei ocazia sa se framante, sa mediteze la greseala ei… nu-ti pierde vigilenta, urmareste-o ca sa-ti dai seama cat de mult regreta ce a facut…
      Ai grija sa nu ramai prea mult timp blocat in faza 4! Risti sa cazi in depresie! Evita sa vezi filme triste, sau chiar filme de dragoste, sa asculti muzica ce te-ar putea rascoli sufleteste, sa-ti aduci aminte de fapte care iti pot declansa sau alimenta aceasta stare… si cand totusi nu le poti evita, da frau liber trairilor tale, nu le reprima, plangi daca poti si simti nevoia, asta e unul din mecanismele de aparare ale omului…elibereaza-te!

      Cei care au o legatura speciala cu Divinitatea trec mult mai usor peste astfel de momente, reusesc sa isi goleasca mintea de ganduri, sa se detaseze prin rugaciune si o serie de ritualuri… pentru ca aceasta framantare si suferinta prin care treci e cu atat mai cumplita cu cat e mai mentala… si din cate imi dau seama esti o persoana foarte rationala… e un lucru bun, dar exista si un revers al medaliei: cu cat lasi gandurile mai mult sa se joace cu mintea ta, judecand si dand verdicte, blamand-o pe ea sau pe tine, cu atta risti sa te autotorturezi mai mult, pentru ca cu mintea poti crea orice… Pretul psihologic pe care il platesti astfel e cu atat mai mare… Suferinta mentala tortureaza, dar nu are in ea nimic inaltator, purificator… doar suferinta sufleteasca face acest lucru… De aceea, incearca sa-ti cobori mintea in inima… incearca sa judeci si sa intelegi situatia cu sufletul, da dovada de empatie, incearca sa te pui in pielea ei ca sa incerci sa o intelegi… abia dupa ce o vei intelege vei putea sa o ierti… si indiferent ce va urma, ce decizie vei lua, iertarea te va elibera… te va ajuta sa te detasezi…

      Tu imi pari destul de ancorat in concret, in material, si daca este asa, incearca sa practici meditatia… daca nu esti credincios, incearca macar sa dai o tenta spirituala meditatiei… sa incerci sa descoperi ca exista ceva dincolo de ceea ce e concret, palpabil… pune-ti intrebari, filosofeaza, intreaba-te cine esti tu (cel adevarat , nu imaginea pe care o proiectezi in fata celorlalti), care este sensul vietii tale, spre ce te indrepti, care iti sunt visele, dorintele, aspiratiile, ce potential inca nedescoperit se afla in tine, priveste-te ca pe o fiinta minunata, unica, o capodopera a naturii, pentru ca fiecare fiinta asa este, chiar daca nu a constientizat inca acest lucru… mediteaza in liniste macar o jumatate de ora pe zi… ai sa simti dupa cateva zile efectele… incearca sa te relaxezi, sa iti induci o stare de bine, sa te purifici de ganduri negre si emotii negative, sa trimiti mesaje pozitive subconstientului, dar fara a folosi cuvantul “nu”… e un mod de a te elibera de stres si de a te incarca energetic… si incearca sa dormi suficient, somnul e cea mai buna meditatie…
      Voi reveni cu alte comentarii…

    • 13.2
      Dr Love spune:

      Suferim pentru ca atunci cand pornim pe calea iubirii urmam in paralel si calea fricii… Daca ma va insela? Daca nu ma mai iubeste? Ce voi face? Cum voi depasi situatia? E foarte greu sa iubesti cand deasupra ta pluteste o amenintare permanenta… pentru ca iubirea nu-ti ofera niciodata certitudini… nu o poti controla cu ratiunea, nu poti decide singur pe cine sa iubesti, sau daca persoana in cauza nu-ti va frange inima…
      Si suferim pentru ca speram si ne amagim ca atunci cand ne-am gasit jumatatea ne-am aflat si fericirea si aceasta stare va dura pana la sfarsitul vietii… dar “iubirea nu e odihna nesfarsita in bratele iubitei” (Antoine de Saint-Exupery)… iubirea presupune transformare, iubirea e calatoria in sine si nu destinatia… iubirea trebuie sa transforme fiinta, sa fie dinamica, vie, altfel moare… chiar si cea mai pasionala si profunda iubire poate degenera daca cei doi nu stiu cum sa gireze trecerea timpului…
      Tu spui ca ai trait 7 ani alaturi de o persoana necunoscuta… in mod cert ea nu mai este persoana de care te-ai indragostit, nici tu nu mai esti acelasi, iubirea voastra si relatia voastra v-a transformat… imprejurarile, contextul, formele de manifestare se schimba continuu si asta ii schimba si pe oameni…
      Poti sa traiesti o viata langa un om si sa nu ajungi sa-l cunosti, pentru ca natura umana e foarte complexa si schimbatoare… nici macar pe tine nu poti sa te cunosti si te poti surprinde uneori facand lucruri de care nu te credeai in stare…
      Tony Robbins, un expert in dezvoltare personala foarte la moda acum, porneste de la piramida nevoilor a lui Maslow, nuanteaza putin si ajunge la concluzia ca la orice persoana se afirma 6 nevoi emotionale care o motiveaza si ii calauzesc actiunile si comportamentul. Aceste nevoi se pot raporta si la relatia de iubire:
      1. Nevoia de siguranta si confort (pe astea cred ca i le-ai asigurat )
      2. Nevoia de nesiguranta si incertitudine (noutate, explorare, aventura – aici relatia se pare ca a avut de suferit; tu i-ai oferit vacante de vis dar n-a fost suficient pentru ca in cea mai mare parte a timpului nu erai cu ea; pentru ca intotdeauna e un pret de platit, nu poti sa le ai pe toate, si bani si timp; tu vorbesti de adrenalina, a face ceva palpitant, in cazul ei)
      3. Nevoia de iubire si conexiune, nevoia de afiliere - fiecare simte nevoia sa iubeasca si sa fie iubit de partenerul de viata, dar nu e suficient, e nevoie sa ne conectam si la alte persoane (familie, prieteni, grupuri); oricata iubire i-ai fi oferit, cuplul vostru nu traieste izolat de societate; ar fi frustrant si boring daca ar fi asa; ea a avut nevoie si de alte persoane cu care sa socializeze; tu ai inteles asta si i-ai oferit libertate si incredere; aici ai procedat corect si nu aici e cauza tradarii ei
      4. Nevoia de importanta, insemnatate, de a te simti special (aici vad eu ca e fitilul care a aprins butoiul cu pulbere! cauza principala! Chiar daca pentru tine era speciala, era femeia ta, iubita ta, ea si-a dorit sa se simta speciala si in raport cu grupul din care facea parte; poti sa te simti special in mod constructiv sau destructiv; de ce a ales ea calea distructiva, a sexului in grup? Ori e ceva in neregula cu anturajul, ori cu ea (orgoliu, aroganta, infatuare, sau poate e o persoana cu o vointa slaba, usor de manipulat si care nu poate sa spuna “nu” , sau altceva, nu-mi vine acum in minte… la subiectul asta e de meditat mai mult…
      5. Nevoia de crestere, dezvoltare (omul simte nevoia acuta de a evolua dpdv emotional, intelectual, sufletesc si spiritual) Nu stiu ce a facut-o pe ea sa se simta neimplinita, poate relatia voastra stagna, se instalase rutina; De asta se pune atat accent acum pe dezvoltare personala, de asta ti-am spus sa incerci sa-i orientezi preocuparile spre ceva constructiv, de natura artistica, intelectuala, spirituala
      6. Nevoia de contributie – a te simti util, de a darui ceva celor din jur, de a face ceva pentru ca lumea asta sa devina mai buna, asta aduce implinire si satisfactie personala. De asta te intrebam ce responsabilitati are ea in cadrul cuplului; nu zic sa o trimiti la oala si la cratita, dar ar fi constructiv pentru ea in primul rand sa faca anumite activitati care ii fac placere si pe care tu sa le apreciezi; sa beneficiezi de ele, poate asa nu se va simti inutila si nu-si va cauta refugiul in alta parte…
      Ti-am dat aici cateva subiecte de analizat… analizeaza nevoile ei, nevoile tale si modul in care relatia voastra le-a asigurat…

    • 13.3
      Dr Love spune:

      Marius, spui ca stai si” freci menta” si iti e foarte greu sa nu faci nimic… mie asta mi se pare a fi un simptom al dependentei de munca, de activitate… ceea ce s-a intamplat , daca e sa privim jumatatea plina a paharului, are ca efect faptul ca te-a oprit din aceasta goana nebuna… erai prea concentrat pe ‘a face’ si ‘a avea’, poate ca e momentul sa te concentrezi putin si pe ‘a fi’… o fiinta armonioasa are cate putin din toate… pentru ca ceea ce s-a intamplat are darul de a te schimba in structurile tale profunde… poate ca-ti vei revizui sistemul tau de valori…. nu pot sa-ti spun daca te va schimba in bine sau in rau, asta doar de tine depinde, de cum vei reusi sa transformi un incident perceput de tine ca “rau” in ceva pozitiv… nu exista bun sau rau, totul e relativ, totul depinde de perspectiva din care privesti… ceea ce a facut ea e rau, dar e bine ca a tras un semnal de alarma asupra directiei in care o luase relatia voastra… intre voi se instalase pe nesimtite singuratatea in doi… comunicati mai rar si nu atat de sincer ca inainte, va creaserati in spatiul vostru comun mici oaze intime, personale, la care celalalt nu avea acces… refugiul tau era in munca, al doilea serviciu, poate intr-un birou al tau la care ea nu avea acces, si in care de fapt tu te izolai de ea… refugiul ei era pe net, prin cluburi, socializand cu persoane necunoscute…
      Nu mi se pare in regula cand spui ca atunci cand stai timpul trece mult mai greu… ca si cand nu te-ai simti bine atunci cand esti doar tu cu tine… Tocmai aceste momente in care esti tu cu tine ar trebui sa fie de nepretuit… Nu te simti bine pentru ca in tine se da o lupta interioara, e clasica lupta dintre Sine si Ego… poate ca esti familiarizat cu aceste notiuni, spui ca mama ta e psiholog, sau poate nu…
      Ego-ul este doar acea imagine despre sine pe care omul şi-o creează pentru a fi acceptat şi apreciat de cei din jur. Ego-ul nu trebuie confundat cu Sinele, adică ceea ce omul este în realitate, ceea ce-l reprezintă cu adevărat, valoarea lui reală…
      Sinele se construieşte pornind din interiorul fiinţei, în timp ce Ego-ul îşi caută resursele în exterior. Sinele conferă linişte interioară, stabilitate şi conştiinţa propriei valori, în timp ce Ego-ul te condiţionează permanent, pentru că nevoile, ambiţiile, dorinţele, orgoliile, se cer satisfacute continuu, şi satisfacerea uneia dă naştere la altele şi altele… acest fapt generează permanente frustrări şi nelinişti… cand un om incearca sa acumuleze bunuri materiale, sau sa se indoape cu mancare, sau sa schimbe partener dupa partener etc. el de fapt incearca sa umple inconstient un gol interior… e semn ca Sinele sau se afla in suferinta…
      Ei cred ca Egoul tau a fost prea mult alimentat in defavoarea Sinelui… Spui ca nu poti discuta cu prietenii despre ceea ce ti s-a intamplat… tu poti discuta, dar Ego-ul nu te lasa… te gandesti poate cum te vor privi ei… chestie de orgoliu… chiar nu ai nici un prieten adevarat fata de care sa-ti poti deschide sufletul?… te-ar ajuta… daca e asa, ori prietenii tai sunt persoane superficiale, ori relatia ta cu ei e superficiala, ori ei sunt acei ‘prieteni’ pe care tot Ego-ul tau i-a creat…
      Faptul ca fericirea ta depinde atat de mult de ea e tot o chestiune de Ego… nu vezi ca iubirea ta fata de ea s-a transformat in dependenta? Stiu ca majoritatea oamenilor gandesc si iubesc in felul asta… de aici teama de a fi raniti, ideea falsa ca iubirea aduce suferinta, aici e sursa celor mai mari dureri sufletesti… Freud spunea ca “niciodata nu ne simtim atat de neputinciosi si nefericiti ca atunci cand pierdem iubirea”… foarte adevarat! Toti am simtit asta, toti am fost raniti si parasiti la un moment dat… nimeni nu ne invata cum sa ne raportam la iubire, nici parintii, nici scoala… numai scoala vietii, experienta impartasita si cunoasterea dobandita prin numeroase lecturi pot arunca o lumina asupra problemei care ne framanta…
      Cu cât căutăm mai mult fericirea în exterior, in alta persoana, cu atât golul interior se adânceşte mai mult, pentru că fericirea se construieşte mai întâi în interiorul fiinţei, de unde se revarsă în exterior… şi niciodată lucrurile nu se întâmplă invers, aşa cum majoritatea oamenilor cred. În neînţelegerea acestui lucru se află sursa tuturor nefericirilor cu care ne confruntăm în viaţă… şi dăm adesea vina pe intamplare sau pe persoanele care ne înconjoară… dar singurii raspunzători suntem noi… pentru ca nu stim sa ne traim viata in armonie cu noi insine…
      Cand Sinele nostru (adica ceea ce suntem cu adevarat, nu perceptia celorlalti despre noi) s-a dizolvat in relatia cu celalalt sau orice altceva exterior noua, e nevoie sa pornim intr-o calatorie in sens invers, dinspre exterior spre interior, spre cautarea a ceea ce suntem cu adevarat, nu a ceea ce am crezut pana acum ca suntem…
      Tu fara TINE esti nimic. Nu te pierde in trairile altora, nu trai prin ei!
      Toti credem ca ne-am gasit fericirea cand ne-am gasit jumatatea… e o utopie… pentru ca fericirea nu se afla in celalalt, indiferent cine ar fi acela…. cum poti sa-ti sprijini fericirea ta pe celalalt, pe ceva atat de nesigur, de schimbator? Iti dai seama ce povara si responsabilitate apasa pe umerii celeilalte persoane cand stie ca de ea depinde fericirea sau suferinta ta? Aceasta responsabilitate e coplesitoare! Ia-i povara de pe umeri si elibereaz-o daca o iubesti… nu-i cere ceea ce nu-ti poate da… pentru ca fericirea nu se afla si nu depinde de jumatatea ta, fericirea se afla in noi, in echilibrul nostru interior… atat de cautata si ravnita fericire e o stare de spirit personala pe care nu o poti regasi in alta persoana ci doar in tine…

  37. 12
    Marius spune:

    Buna ziua DrLove,

    Ma numesc Marius si am 25 de ani si sper sa aveti rabdarea sa imi cititi postarea si sa imi raspundeti la mesaj.

    De regula toti care postam aici avem cate o poveste de dragoste care ajunge intr-o cumpana, la mine povestea incepe asa: acum 7 ani am inceput relatia de iubire cu o fata la fel de incepatoare ca mine, amandoi nu mai avusesem nici o relatie sexuala pana atunci, ea este cu 2 ani mai mica, a fost o dragoste inflacarata nu puteam sa lipsim unul de langa celalalt, dupa 2 ani de relatie ne-am mutat impreuna si totul era prea perfect ca sa fie adevarat, parca visam, discutam despre orice .. dupa vreo 3 ani de locuit impreuna ea a inceput sa-si faca alte ID de yahoo … si incepuse sa socializeze cu foarte multi baieti, si nu numai pe messenger, vorbea ore in sir la telefon cu ei, intr-o zi am ajuns mai devreme acasa de la munca (cum se intampla de obicei) si ea era in dush, nu se astepta sa vin asa repede si nu iesise de pe contul de yahoo, si asa am aflat de tot ce facea, am prins-o dupa un an, am incercat vreo 2 saptamani sa citesc ce a vorbit ea cu respectivii intr-un an si tot nu am reusit, ehh mai putin important, dar sa scot si desfasuratorul la mobil pe ultimile luni si am ramas socat, zeci de ore vorbite, am avut o discutie cu ea, nu aprinsa ptr ca sunt destul destul de calm, prieteneasca, si printre lacrimi am aflat ca trece printr-o oarecare monotonie si nu stie de ce dar nu poate traii cu gandul ca eu sunt singurul din viata ei si ca asta o v-a urmarii toata viata, a spus ca a tot vorbit cu respectivii dar nu a avut curajul sa se intalneasca cu nici unu (chiar asa a fost, fapt probat), eu unu nu prea am inteles de ce simtea ea nevoia sa faca lucrul asta , sa compare probabil, alt lucru de neinteles pentru mine deoarece eram in aceeasi situatie ca ea numai ca ea nu aflase pana atunci ca ea a fost prima pentru mine, dupa acesta dezvaluire a ei, am inceput sa o apreciez pentru ca a avut curajul sa-mi spuna si am incercat sa o linistesc si sa-i spun marele meu secret, ca si ea e prima ptr mine, si ca eu asta mi-am dorit de mic(am o mama care m-a rugat insistent sa nu imi bat joc de fete si sa nu le fac sa sufere pentru ca suferita din dragoste e cea mai mare.. bla bla.. si a a studiat psihologia in tinerete si m-a batut la cap cu multe si ma facuse sa imi doresc o oarecare puritate toata viata), i-am zis sa se gandeasca bine ce vrea de la viata si sa actioneze in consecinta, daca nu poate sa treaca peste acest off din sufletul ei sa aiba curajul si din respect pentru anii petrecuti impreuna sa puna ea capat relatiei inainte sa se intample ceva si eu o sa inteleg despre ce e vorba si nu o sa am nimica de obiectat, chiar am implorat-o sa nu-si bata joc de mine si de sentimentele mele pentru ca eu tin mult la oamenii si nu vreau sa-i vad suferind, si chiar nici pe mine… ea a inteles sa zic asa …, sa trec mai departe :D , aflase si ce-mi doream eu de la viata si in viziunea mea s-a linistit, dak stateam impreuna nu i-am interzis niciodata sa iasa cu fetele la cafele, cluburi, pub-uri etc., mare gresala, ptr ca ea se vedea in iesirea cu fetele ca in ;) ), si asa a inceput usor usor sa se mai sarute cu unu, sa mai danseze cu altu, deodata a inceput sa iasa mai des cu un grup de fete sa mearga la anumite activitati de sustinere a unei persoane sa-i zic publice, ce e drept mi se parea cam des, dar eu avand incredere in ea m-am gandit ca nu se intampla nimik si fiind atatea fete nu e el asa viril ;) ) nu ma gandeam la posibilitatea ca le poate , la un momentan imi zice ea ca se duce la un anume local si m-a suna sa ma intrebe dak poate sa ramana la o prietena dupa ce pleaca deacolo, eu fiind la serviuciu ptr ca lucrez in ture de 24 de ore i-am zis bine .. insa am auzit pe fundal foarte incet o statie radio de taxi, iar ea a spus ca e la toaleta, a doua zi m-am dus si mi-am cumparat un reportofon si l-am lasat in camera, am surprins o discutie a ei in care se lauda cu faptele ei si asa a inceput totul, am aflta ca ea s-a dus acasa la acest tip, si nu singura si cu o prietena .. era monoton in 2, mergea mai bine in 3 ;) ), si uite cum s-au iubit ei toata noapte, am avut neplacerea ca ea in socul care l-a avut cand a vazut ca stiu tot sa imi dea si un id care il folosea sa vb cu respectivul ca sa-l sterg si am avut surpriza ca arhiva sa nu fie dezactivata si sa citesc in detaliu tot ce a facut ea acolo ptr ca nu rezista fara sa se laude la prietenele apropiate, partea proasta e ca a facut tot fara protectie si a venit acasa si cu amintiri, anumite cuiperci pe care le am si eu(sper ca doar atat) :X dragut nu ? :P si dupa toata treaba asta am reactionat foarte calm, ptr ca eu sub presiune nu pot lua decizii si i-am zis ca momentan sa rupa toate degarurile cu persoanele din acesc cerc, si i-am zis ca dak mai aflu ceva ea dupa ceteva zile il tot cauta pe respectivul probabil sa-i spuna ca am aflat tot, nu a dat de el dar am aflat eu ce facea si i-am zis ca sa isi faca usurel bagaju sa plece, abea atunci am observat eu (sau poate ma mint) ca a realizat gravitatea faptei, si a intrat intr-o criza, a implorat iertare, a zis ca ma iubeste si ca nu poate traii fara mine, ca ii e scarba de ea .. etc.Dupa aceasta criza vad ca sta in banca ei si nu rateaza niciodata ocazia sa se jigneasca sa spuna ca ii este scarba de ce a facut, cand se uita in urma parca vede alta persoana si tot asa. Eu am cedeat momentan, mi-am pus o bariera la suflet si astept sa treaca timpul. Cred ca nu o sa mai faca niciodata asta, chiar dak a fost in al noualea cer in momentele respective cand m-a inselat. Problema e la mine, i-am oferit a doua sansa ptr ca o iubesc si sper ca, ce a facut, a facut doar din curiozitate si nu se va mai repeta,dar cum trec eu peste toate imaginile care imi vin in minte, cum trec eu peste faptul ca ce mi-am dorit nu o sa mai existe niciodata? Daca ma puteti ajuta cu un sfat ptr ca imi este foarte greu sa nu ma gandesc la asta. Stiu ca am scris mult dar credeti-ma ca am redus mult din poveste.

    • 12.1
      Dr Love spune:

      Marius, revin maine cu un raspuns detailat. Nu am putut raspunde pana acum, am avut o saptamana foarte aglomerata.

    • 12.2
      Marius spune:

      oricand ar fi, eu astept cu nerabdare.

    • 12.3
      Dr Love spune:

      Marius, am promis ca-ti voi da un raspuns zilele trecute, dar nu m-am tinut de cuvant, pentru ca nu e un raspuns usor de dat si probabil nici usor de primit. Si sper ca vom deschide un dialog in urmatoarele zile, in care o sa-ti cer unele detalii, pentru ca unele lucruri imi sunt inca neclare.
      Oricum, apreciez modul delicat in care ai raspuns ca astepti cat e nevoie, spre deosebire de alti vizitatori care sunt uneori foarte presanti si insistenti. Ceea ce ma face sa-mi dau seama ca esti o persoana deosebita si sensibila care trece in prezent prin momente foarte grele. Cred ca inca nu ai depasit socul emotional, daca evenimentele sunt de data recenta.
      Sfatul pe care ti l-a dat mama ta, sa nu faci pe nimeni sa sufere din iubire, dovedeste ca a reusit sa-ti imprime acele valori morale care sa te ghideze in viata si de care, din pacate, nu toti tinerii beneficiaza… pentru ca parintii sunt din ce in ce mai stresati si ocupati in goana nebuna de a asigura cele necesare traiului… si nu mai au timp sa comunice cu copiii lor…
      In trecut normele sociale erau atat de puternice, incat problemele emotionale erau reprimate sau minimalizate in cadrul cuplului… in prezent, incepand cu revolutia sexuala din anii ’60, situatia s-a schimbat treptat… vestea buna e ca oamenii se pot manifesta mult mai liber, au libertatea alegerii in iubire, fara a fi infierati si exclusi de societate, vestea proasta e ca relatiile au devenit mult mai complexe si pline de contradictii si neintelegeri… pentru ca cei mai multi oameni nu prea stiu ce sa faca cu libertatea lor… nu o folosesc pentru cresterea lor personala, ci dimpotriva…
      In conditiile actuale e din ce in ce mai greu sa pastrezi nealterata puritatea iubirii… mass-media ne bombardeaza cu o multime de mesaje subliminale cu continut erotic… cei mai vulnerabili in fata lor sunt adolescentii care trec prin furtuni hormonale si ceea ce vad si aud pe canalele media e ca scanteia care aprinde butoiul de pulbere… sunt promovate tot felul de pitipoance tunate si fara creier care sunt in mod gresit intelese ca modele de viata… si imitate… fetele tinere si inocente sunt la mare cautare si a crescut diferenta de ani intre El si Ea… si daca mai ai nenorocul sa pici intr-un anturaj nepotrivit, aproape ca nu ai nici o sansa… te indrepti spre prapastie si abia atunci cand esti in cadere libera incepi sa te intrebi cum de s-a ajuns la un asa de mare decalaj intre ceea ce erai cu 2-3 ani in urma si fiinta care ai devenit acum… tentatiile sunt foarte multe si mari in ziua de azi si daca familia in care ai crescut nu ti-a imprimat niste valori morale, spirituale, care sa te ghideze in viata, poti foarte usor sa ratacesti drumul…
      Spun toate astea pentru ca incerc sa inteleg ce s-a intamplat cu ea… inteleg ca la tine munca iti ocupa o mare parte din timp… nu spui nimic despre ea, daca studiaza sau lucreaza… mie imi pare ca ea a avut foarte mult timp liber in timp ce tu munceai sa va asigurati cele necesare unui trai decent… poate si aici e o explicatie… poate ca daca ii dadeai anumite responsabilitati care tin de convietuirea in doi, daca o orientai sa faca ceva pentru dezvoltarea ei personala, sa studieze sau sa-si dezvolte un talent, o pasiune, nu ar fi incercat sa-si omoare plictiseala umbland atat de des prin cluburi… nu ca ar fi rau lucrul asta, rau este cand devine principalul si singurul mod de distractie…
      Faptul ca tu i-ai dat libertate e un lucru bun… daca nu i-o dadeai, ea si-ar fi reprimat aceste porniri si mai tarziu ar fi iesit la iveala oricum, poate cand era casatorita si cu copii…
      Spaima ca vei fi singurul barbat din viata ei este legitima la varsta ei, varsta curiozitatii, a explorarii… este si motivul pentru care cele mai multe cupluri formate in tinerete,foarte stabile initial, ajung mai tarziu la despartire… Si chiar daca acum tu nu simti asta, probabil si in tine se va trezi mai tarziu aceasta curiozitate si nevoie de a mai avea relatii cu alte persoane de sex opus, poate de dragoste, poate doar de prietenie…
      Sunt multe lucruri pe care le invatam de la altii sau din carti, filme, etc. dar dragostea se invata doar experimentand… iubirea ramane o notiune abstracta si confuza pana cand te indragostesti pentru prima oara… abia atunci incepi sa-i patrunzi intelesul… si iti ia multi ani pentru ca sa ajungi sa o intelegi mai profund…
      Din ce povestesti, curiozitatea ei a fost mai mult legata de sex… si revin iarasi la bombardamentul de materiale cu conotatie sexuala, care ne impresoara la tot pasul… ai mare grija la preocuparile ei din timpul liber, incearca sa-i orientezi curiozitatile spre alte subiecte care sa o ajute sa se dezvolte sufletesc, intelectual si spiritual…
      Cei care urmaresc materiale video cu scene erotice sau chiar porno au impresia ca astfel vor aduce o imbunatatire in viata lor sexuala, vor inlatura monotonia… dar acestea nu fac altceva decat sa activeze chakrele inferioare, sa deschida usa larg unor ganduri si trairi de natura inferioara… sa perverteasca mintea si sufletul.. sunt de evitat… ca si sexul care implica doar trupul si mintea… energia sexuala este astfel deviata de la scopul ei, care este creatia si manifestarea iubirii… consecinta imediata se manifesta printr-o boala care afecteaza aparatul genital sau reproducator… pentru ca toate bolile au la baza o greseala de natura spirituala… nu intamplator spui ca ea a contactat nu stiu ce ciuperca pe care ti-a transmis-o si tie… nu intamplator sida face anual atatea victime si e o boala in continua crestere, o adevarata pandemie…
      Bine, o sa ma intrebi, dar unde e greseala ta spirituala? Pentru ca si tu te-ai molipsit… si nu ai gresit cu nimic… greseala ta consta in a primi iubirea de la o persoana nedemna de tine… poti sa daruiesti iubire oricui, chiar e indicat sa faci asta, e o lege divina, dar in momentul in care accepti iubire venind din partea unei persoane cu o incarcatura subtila (la nivel fizic, mental, sufletesc, spiritual) inferioara tie, asta te coboara si pe tine, iti altereaza structurile la nivel subtil… eu nu spun ca ea iti este inferioara, ci doar ca in acele momente de ratacire ea asa era… ce e mai grav e ca aceste transformari la nivel subtil sunt mai greu de simtit si constientizat, altfel am fi mai atenti cu cine intram in contact… crede-ma ca nu spun prostii, am studiat subiectul ani de zile si chiar asa stau lucrurile… nu stiu daca ai cunostinte in domeniul spiritual, daca crezi in Dumnezeu, nu neaparat cel promovat de religie, dar un dumnezeu vazut ca inteligenta organizatoare a acestei lumi… problemele astea nu-i prea preocupa pe tineri, de-abia dupa o anumita varsta ai sa te deschizi probabil mai mult spre acest subiect… fiecare lucru la timpul sau… ce vreau sa spun e ca totul are un sens si o explicatie si nimic nu e intamplator…
      Nu cred ca ea s-a implicat emotional in legatura cu tipul acela… poate ca a atras-o faptul ca e persoana publica… a fost bagata in seama de o astfel de persoana si asta a facut-o sa se creada mai grozava decat e in realitate… era probabil in concurenta cu alte fete pentru a intra in gratiile lui si s-a simtit invingatoare, de aceea probabil se lauda in fata prietenelor… e si mult orgoliu aici si poate ca cu asta ar trebui sa se lupte in primul rand, pentru ca orgoliul e una din cele mai periculoase slabiciuni umane… si mai ramane gustul de aventura… de a incerca lucruri noi… a incitat-o poate si ideea ca face ceva periculos, a luat totul ca un joc, fara sa se gandeasca prea mult la consecinte… fara sa-si dea seama ca a fost pentru acest tip doar un obiect sexual, s-a lasat folosita pentru placerea lui sau poate ca si ea a simtit ca se foloseste de el ca de un obiect…
      La ea curiozitatea – care e absolut legitima la aceasta varsta – s-a orientat prost, spre sex, distractie, placeri facile si imediate… dar astea nu vin singure, sunt asociate cu minciuna, manipulare, fapte reprobabile si iresponsabile… ceea ce a facut e si dovada de superficialitate din partea ei… iata inca un subiect la care ar trebui sa meditati amandoi… tu imi pari mult mai matur si mai profund decat ea, ti-ai asumat niste responsabilitati si nu pari sa glumesti cu lucrurile serioase… insasi faptul ca nu ai reactionat violent pe moment,ca ti-ai pastrat calmul si ca inca nu ai luat nici o hotarare pana ce nu o sa digeri suficient problema, e o dovada in acest sens…
      E o situatie de viata complexa… si aceasta e doar o parte a raspunsului meu, eu nu am incercat decat sa analizez cat mai obiectiv problema voastra, dar sunt inca multe lucruri de spus si analizat… ramane mai apoi sa gasim o solutie la intrebarea ta, cum vei reusi sa treci peste ceea ce s-a intamplat… desi poate ca acum simti ca idealul tau s-a naruit… dar nu este chiar asa…
      Tu ti-ai facut din ideea de puritate un ideal… si intr-adevar, faptul ca tu ai fost primul barbat din viata ei si ea prima femeie din viata ta e o situatie ideala… cel mai adesea nu se intampla asa… la genul asta de iubire nu poti sa aspiri decat la o varsta inca foarte tanara, pentru ca mai tarziu iti dai seama pe de o parte ca acest ideal e foarte greu de atins, pe de alta parte incepi sa vezi iubirea si relatia in doi cu totul diferit… si sa dai un nou inteles notiunii de puritate…
      La anii tai ai poate tendinta sa vezi lucrurile in termeni de pur si impur, alb si negru… dar majoritatea lucrurilor sunt gri… pentru ca suntem oameni, nu ingeri… chiar si cand iubim, tot oameni ramanem…
      Voi reveni mai tarziu… astept sa-mi raspunzi si sa-mi spui daca am inteles ceva gresit… comentariul tau e singura mea sursa de informatii…

  38. 11
    Rellw spune:

    salut numele meu este Relu,sunt sau eram cu o fata de 5 ani de zile,la inceput ne-am cunoscut la o petrecere eu trebuia sa plec in afara am ramas impreuna 2 sapt dar aceste 2 sapt au fost ca o vraja pt mine.A sosit timpul plecarii…am plecat dar in afara cine a fost stie cum e puteam avea orice fata dar eu ma gandeam doar la ea asa ca am chemat.o sa stea cu mine spre surprinderea mea a acceptat sa vina si de atunci am ramas nedespartiti 5 ani de zile ne-am reintors acasa si au inceput certurile cu parintii mei apoi cu mama sa.Anul trecut a inceput sa ma implore sa imi planga si alaturi de ea plangeam si eu ca nu suportam sa o vad suferind asa ca neavand bani am facut un imprumut ca sa putem pleca sa fim numai noi 2. Ajungand aici a fost si mai greu nu ne.am putut gasii de munca munceam cand eu cand ea pana spre disperarea noastra am lasat-o sa aibe grija de o batrana si am inceput sa ne vedem la saptamana.intr.o zi cand a venit acsa a primit un apel straniu,eu intreband.o cine e nu stia ce sa imi spuna iar cand m-am uitat in tel ei erau peste 18 apel intr-o zi.ne-am certat era firesc a plecat iar a 2 sapt cand a venit acsa si a impachetat tot si a plecat lasandu-ma chiar in drum fara bani si sincer chiar fara manncare intreband.o de ce ma lasa a zis ca a cunoscut un baiat si ca i-a spus toate problemele noastre si ca el o intelege,si i.a spus ca e mai bine sa ma lase,eu spunandu.i ca o sa profite si o sa ii dea cu picioru dupa ce isi va face “treaba”cu ea.Aveam deja trei sapt de cand nu ne mai vazusem iar acum o sapt ne.am intalnit intr-un parc si am vb a spus ca ii pare rau si ca ar vrea sa ne mai dam o sansa k nu mai e cu nimeni si ca ii pare rau cand am intrebat-o daca s-a intamplat ceva intre ei i-a mi-a spus ca nimic doar au discutat…credeti ca ar fi bine sa ma impac cu ea pt ca e tot ce iubesc mai mult pe lumea asta sincer mai mult ca mama,tatal si surorile mele…nu stiu ce sa fac inima imi spune ca da dar simt si ura si minciuna ,dati-mi un sfat va rog mult!!!

    • 11.1
      Dr Love spune:

      Raspuns pentru Rellw:
      E foarte greu sa pastrezi dragostea nealterata in conditiile in care viata a fost asa dura cu voi. Poate ca uneori greutatile v-au unit, dar nu poti sa negi ca tot ele v-au despartit pana la urma, cand situatia a devenit de nesuportat. Cred ca ea a plecat cu tipul ala in mare parte de disperare, pentru ca nu mai putea indura lipsurile si nesiguranta zilei de maine, nu pentru ca nu te-ar mai fi iubit.
      Spui ca simti ura si minciuna din partea ei. Hai sa le analizam pe rand. Nu cred ca e vorba de ura, cred ca mai degraba e vorba de furie. Ea e furioasa pe tine pentru ca atunci cand ati plecat impreuna in alta tara, ea si-a pus viitorul si sperantele ei in mainile tale. O femeie nu cauta numai iubire in bratele barbatului, ea cauta si protectie si stabilitate, pentru ca se presupune ca barbatul e cel puternic si cel care trebuie sa asigure cele necesare traiului. Femeia joaca doar un rol secund, barbatul e principalul furnizor de bani, prin traditie… Tu poate ca i-ai oferit stabilitate afectiva, dar nu financiara. Nu e vina ta ca nu ai putut face mai mult… a fost o situatie de viata pe care nu ai putut-o controla… ea a tot sperat ca lucrurile se vor imbunatati la un moment dat… dar nu a fost asa…
      De aceea, pot sa inteleg furia ei cand a plecat… dar faptul ca te-a lasat in drum fara bani si fara mancare ridica niste semne de intrebare privind caracterul ei, loialitatea ei fata de tine si sentimentele ei pentru tine. Sa fi fost furia ei atat de mare? Asta e un subiect la care trebuie sa meditezi… a fost ceva de moment sau asa e ea de fel, se gandeste mai mult la ea?
      Minciuna ei privind legatura cu tipul acela e evidenta… dar si tu i-ai pus o intrebare al carei raspuns iarasi e evident… tipul cu care a fost s-a folosit de ea, de disperarea ei, si apoi a parasit-o probabil, dar e posibil si ca ea sa fi plecat de langa el cand o fi realizat ca pe tine te iubeste… nu stiu cum stau lucrurile, tu nu spui nimic despre asta… ea te-a mintit de frica si probabil stie ca n-o crezi, dar ii e teama sa-ti spuna in fata crudul adevar… nu vad nici un rost sa ceri detalii despre legatura ei cu tipul ala, te-ar face sa suferi si mai mult…
      Intrebi daca e bine sa te impaci cu ea… vezi tu, situatia in care s-au intamplat toate astea e una speciala… una e ca o tipa sa faca o greseala in situatii obisnuite, dar voi acolo in strainatate cred ca erati cu nervii la pamant din cauza greutatilor cu care va confruntati… e foarte usor in astfel de situatii sa aluneci in greseala…
      Pe de alta parte, tu ai si o responsabilitate fata de ea… ea a plecat cu tine in strainatate, tu ai luat-o sub aripa ta protectoare… nu o poti abandona acolo printre straini… vrei ca de disperare sa ajunga sa se prostitueze? Te-ai simti de doua ori mai vinovat…
      De aceea, eu zic sa analizezi situatia cu maturitate… doi oameni se descurca mai usor cand sunt impreuna… si poate ca ea a invatat din greseala ei… tu spui ca o iubesti si cred ca iubirea te va ajuta sa ierti… dar spune-i ca nu se va mai repeta daca ea greseste din nou… si asigura-te ca a inteles bine ca nu-i vei mai acorda a doua sansa…
      Mai departe, in caz ca te decizi sa ramai cu ea, analizeaz-o bine… te poti bizui pe ea? A meritat gestul tau de a o ierta? Merita sa te zbati pentru amandoi? Si in caz ca se dovedeste ca nu si crezi ca e mai bine sa te desparti de ea definitiv, asteapta sa-si revina, sa aiba o oarecare situatie de moment stabila… sau ajut-o cu bani de drum in caz ca vrea sa revina in tara… nu o abandona in drum fara bani si mancare cum a facut-o ea… arata-i ca esti mai bun decat a fost ea cu tine…

  39. 10
    wallty spune:

    ceau…vreau sa imi zic si eu durerea….acuma cateva zile am fost la un suc unde am cunoscut o fata care ma tot rugat sa o duc acs am duso acs si ea la plecare mia dat un sarut din fuga….eu am vorbit un var si acolo iam spus tot….pretena find in germania…a vazut tot s am pierduto….credetima ca de atunci sunt 4 zile sunt ne mancat fumez si beau…dar stau si imi plang de mila sentimentelor mele ptr ea….nu exista alta femeie pe lume care sa ii ieie locu…o iubesc as da ori ce numa sa ma ierte sa imi deie o ultima sansa…dar esti imposibil tine mult la orgoliu iei….dar ce`l mai tare ma doare ca ea e acolo si eu aici si am impresia ca e in pericol si nu o pot proteja si pe langa asta o iubesc mult…sunt zodia pesti…o zodie care simte ca trebe sa isi protejeze pers dragi dar cu ea e diferit mias dat viata ptr ea….asa ca ganditiva de 2 ori inainte sa faceti un lucru naspa…va urez si va doresc multa bafta si suces…

  40. 9
    Anonim99 spune:

    Sunt cu o fata de un an, ne-am iubit foarte mult si eu inca o iubesc dar acum 2 saptamani parintii ei nu mai vroiau ca relatia noastra sa mai mearga. Ea s-a certat foarte rau cu ei mi-a spus si mie despre asta dar intre timp intr-o seara a iesit plangand afara sa ia aer si l-a sunat pe un amic (amic comun), a venit cu masina s-au plimbat, i-a explicat ce si cum si in acel moment a profitat de ea si…m-a inselat. Ea nu mi-a zis nimic intre timp, avea remuscari si vroia sa ne despartim dar tot pe tema cu parintii, faza cu inselatu nu mi-a spus-o. Eu nu am vrut asa ceva pt ca o iubesc si stateam zi si noapte si sufeream pt ca nici nu ne mai vedeam asa des. Intr-o seara se simtea rau si era singura acasa, ma rugat sa vin la ea, am fost, totu parca incepea sa fie bine, imi spunea ca ink ma iubeste si vrea totu sa fie ca la inceput. A doua zi a vrut sa ne intalnim neaparat, am oprit masina intr-o parcare si mi-a marturisit si partea cu inselatu, o vestea ce nu putea mai rau sa pice, nu am putut sa cred asa ceva, m-a si mintit ca vroia sa ne despartim doar pentru faza cu parintii cand defapt era mai mult partea cu inselatu. Acum vrea sa ne impacam si sa fie totu ca inainte si plangea si-mi spunea sa o iert ca nu a vrut sa se intample asa, ca ma iubeste foarte mult. Eu sunt un om cu suflet mare si vreau sa o iert dar nu stiu sigur ce sa fac…nu as fi crezut niciodata ca mi se poate intampla una ca asta. Sunt trecut prin asa ceva dar nu am iertat atunci a fost oricum decizia corecta dar acum…chiar nu stiu, si eu o iubesc foarte mult :(

    • 9.1
      Dr Love spune:

      Raspuns pt Anonim99:
      Cred ca atunci cand a facut gestul regretabil era foarte bulversata din cauza certurilor cu parintii. Si tipul cu care era a profitat probabil de vulnerabilitatea ei. Lucruri din astea se intampla des la varste tinere si stiu sigur ca daca o s-o intrebi “de ce?” nici ea n-o sa stie ce sa-ti raspunda.
      Dar exista si cateva lucruri -le enumar mai jos – care ma fac sa cred ca relatia voastra ar putea continua, daca tu o sa-i mai acorzi o sansa.
      1.Faptul ca EA ti-a spus despre ce s-a intamplat si nu te-a lasta sa afli din alta parte (e posibil ca nici sa nu fi aflat vreodata) dovedeste ca e o fata de caracter, sincera si te respecta, chiar daca a gresit fata de tine intr-un moment de ratacire.
      2.Faptul ca vina ei o apăsa asa de mult incat a vrut sa va despartiti din cauza asta, invocand motivul cu parintii. Se simtea nedemna de tine si de iubirea voastra…
      3.Faptul ca, desi poate i-ar fi fost mai comod sa renunte la iubirea voastra (astfel evitand certurile cu parintii si reprosurile tale) si-a infruntat toate temerile si ti-a marturisit adevarul; imi dau seama ca nu i-a fost usor… totusi a facut asta pentru ca te iubeste…
      Spui ca ti s-a mai intamplat asta in trecut cu altcineva si atunci nu ai iertat… Eu cred ca ea mai merita o a doua sansa… poate ca e bine sa-ti asculti intuitia care de data asta iti spune sa o ierti… cel putin asta am inteles eu din ezitarea ta…

  41. 8
    Elenys spune:

    Multumesc foarte mult pt vorbele dvs! M-ati facut sa inteleg multe lucruri! Mii de multumiri pt tot ce faceti!

  42. 7
    Elenys spune:

    Am 32 ani, o relatie de 15 ani, de 12 traim in aceeasi casa.Pe scurt, in toti anii acestia l-am iertat de multe ori pt infidelitatile lui,unele de scurta durata, altele cu durate mai mari, de 2 ani, respectiv 4 ani, am trecut peste jignirile si injuraturile lui, peste faptul k m-a imbolnavit de nenumarate ori cu diferite boli venerice, peste faptul k nu aveam voie sa ies din ksa fara el si dak o faceam trebuia sa-l anunt knd plec, unde, knd ajung aksa, peste faptul k iesea mai tot timpul fara mine la discoteci, in oras, piscine s. a. Cu mine iesea doar la obligatii si knd aveam treaba pentru firma. Din luna iulie 2011 dormeam in camere diferite in urma unei discutii pe mess knd am aflat k incerca sa-si reia relatia cu o fata cu kre m-a mai inselat 4 ani de zile si am mai aflat de niste aventuri trecatoare cu altele si ma imbolnavise iar, tocmai knd ma pregateam sa fac FIV.Bineinteles k el nu recunoaste nimic, k eu sunt nebuna si doar caut motive de cearta. 
    De cate ori i-am zis k nu mai pot, vreau sa divortam, imi promitea k se schimba, era bine 3-4 zile, apoi iar simteam k uita k eu exist. Am mai plekt o data decisa sa divortez, atunci knd am aflat de la relatia lui de 4 ani, imi trimisese fata aceea si poze cu ei sarutandu-se, poze la ea in ksa, in delta, pe unde au fost ei. Asta a fost acum 2 ani. A venit dupa mine si m-a cautat, a recunoscut k a gresit, dar nu e totul adevarat cum a zis fata aceea, k nu inseamna nimic pt el, k a inselat-o si pe ea, cu alte cuvinte si pe mine. A fost insistent, a plans, promitea k totul va fi bn intre noi, nu va mai gresi etc. Si gandind k avem si firma in comun si crezand k poate de data asta chiar se va schimba, m-am intors. Dar acum am ajuns in aceeasi situatie. Si acum ma tot cauta, insista sa ne impacam, k se va schimba, dar k de data asta isi promite lui, k si-a dat seama k e suficient cat a copilarit,k ma va face sa-l iubesc din nou si sa-mi recapat increderea treptat, k sa ma intorc aksa k nu poate suporta sa fie singur, k sufera rau, k nu se descurk singur, ii suna pe parintii mei sa insiste ei la mine etc. 
    Imi pare rau k sufera ( dak e asa cum zice, k am ajuns sa nu mai stiu knd vb sincer si nu),ma simt vinovata k nu-i dau o sansa,nu-mi place sa stiu k eu sunt cauza suferintei a unei persoane,dar ce sa fac, sa duc o viata plina de nesiguranta, avand atatea reprosuri, durere in suflet, doar k spune el k se va schimba de cand voi pune piciorul inapoi in casa???

    • 7.1
      Dr Love spune:

      Raspuns pentru Elenys:
      Din ceea ce povestesti, cred ca ai rezistat prea mult langa acest tip. Dar viata cu el a lasat urme adanci in sufletul tau. De ce spun asta: alaturi de el ai dus o viata chinuita, de victima, te-a tratat fara respect, te-a mintit, umilit, te-a imbolnavit etc. Ce observ e ca si acum gandesti tot ca o victima, adica consideri ca din cauza TA el sufera… nu, nu sufera din cauza ta, ci din cauza actiunilor si minciunilor LUI… poate ca e momentul sa-si asume responsabilitatea pentru ceea ce a facut…
      Cunosc genul asta de persoana care e in stare sa te minta in fata, sa nu recunoasca nimic, sa transfere toata vina asupra ta si in plus sa zica ca esti nebuna, ai pareri… ar fi in stare sa spuna orice minciuna, sa promita orice, doar ca sa obtina ceea ce vrea… nu cred ca isi va tine cuvantul si nici tu nu mai crezi asta… pentru ca prea de multe ori s-a repetat acelasi scenariu… lasa-l sa-si gaseasca alta persoana pe care sa o chinuie…
      Nu incerc sa fac din tine personajul pozitiv si din el cel negativ… ai si tu o mare parte din vina, faptul ca l-ai lasat sa faca ce a vrut, i-ai tolerat infidelitatile si jignirile, l-ai iertat de prea multe ori… cum sa se schimbe el daca de fiecare data tu l-ai crezut si l-ai primit inapoi… viata ta a fost un chin continuu pentru ca ai primit ceea ce ai acceptat… cand ai acceptat jignirile lui, trebuia sa prevezi faptul ca o sa primesti insulte si mai mari… pentru ca lucrurile nu se opresc niciodata intr-un punct… cu cat cedezi mai mult teren, cu atat ii dai mai multa putere lui sa faca ce vrea… daca toata lumea ar fi constienta de acest lucru si ar taia raul de la radacina, din primul moment, nu s-ar ajunge atat de departe…
      Unele fete se simt atrase de baietii rai… e ceva in psihologia lor, acel comportament de persoana care vrea sa fie dominata… poate la inceput e incitant, atata timp cat e doar un joc… dar daca lucrurile devin serioase si se inrautatesc, ierti doar o data si atat! Ii spui clar si ferm ca e prima si ultima sansa, nu va mai exista a doua… si nu-ti calci cuvantul… pentru ca dupa aceea, dupa cum vezi, lucrurile se repeta…
      Acum, in sfarsit esti libera… ai pus capat cosmarului… E momentul sa incepi sa-ti traiesti in sfarsit viata… sa vezi cum e viata de cuplu traita in armonie, cand exista dragoste si respect de ambele parti… Dar pentru asta trebuie sa incepi sa pui mai mult pret pe tine, sa-ti cresti stima de sine si sa nu accepti sub nici o forma sa mai fii tratata cu lipsa de consideratie… Nu mai esti copila de acum 15 ani, esti o femeie cu experienta acum…
      Si ceea ce trebuie sa te preocupe in momentul de fata nu este starea lui, faptul ca sufera, ci cum sa-ti vindeci TU sufletul… pentru ca toti acesti ani petrecuti langa el te-au format intr-un anumit fel si tare ma tem sa nu atragi din nou in viata ta tot un tip care sa-ti creeze probleme… Relatiile de acest tip pot crea dependenta si un anumit tipar comportamental care risca sa se repete…
      De tine depinde daca vei putea sa te rupi de acest pattern comportamental…
      Priveste cu optimism spre viitor… Ai varsta ideala pentru a incepe o relatie care sa-ti ofere satisfactii… Nu intamplator Balzac a scris “Femeia la 30 de ani”… La acesta varsta, cele mai multe femei infloresc, pur si simplu… Nu e aceea frumusete data de inocenta adolescentina, e o frumusete care radiaza din interior… In jur de 30 de ani, femeia e suficient de matura din punct de vedere afectiv si sexual pentru a fi fericita in cuplu… Are experienta, stie ce vrea si mai ales stie cum sa obtina acest lucru…
      Dar pentru asta, lasa in urma trecutul, dupa ce ai tras invatamintele de rigoare, si incepe sa te gandesti in primul rand la tine! Nu e vorba de egoism aici, e vorba de a trai linistita si in armonie cu propria persoana… abia dupa ce tie iti va fi bine poti sa te gandesti ce poti oferi, ce poti face pentru cei din jur sau cum sa-ti creezi relatii fericite si durabile…

  43. 6
    Anonim spune:

    Multumsc pentru raspuns! ma regasesc in 95 % din cele spuse de dumneavoastra, si de-a lungul lunilor trecute chiar m-am gandit la fiecare dintre ele, iar faptul ca se coreleaza cu ideile mele ma incurajeaza si imi spune ca am analizat cum trebuie situatia. oricum ranile nu se vindeca asa de usor… mai ales cele adanci din suflet.

  44. 5
    Anonim spune:

    am uitat sa specific ca sunt 2 ani diferenta intre noi eu am 20 de ani ea e cu doi ani mai mica. mi-ar prinde bine un sfat de la cineva neutru si din domeniu potrivit pentru ca bineinteles toti cei care m-au sfatuit mi-au fost ori amici ori parinti care bineinteles ca nu le-a placut sa ma vada suferind. comportamentul ei a fost de o maniera iesita din comun. pe langa ca m-a inselat a facut-o in cel mai exagerat de nesimtit mod posibil. ar mai avea rost o eventuala impacare intre noi? multumesc

    • 5.1
      Dr Love spune:

      Raspuns pentru Anonim:
      Ma tem ca tu ai investit prea mult in aceasta relatie… din comportamentul ei rezulta fie ca e o tipa prea superficiala ca sa-si dea seama de gravitatea faptelor ei, fie ca e o persoana cu o sexualitate puternica si faptul ca va vedeati saptamanal nu ii era de ajuns… ceeea ce ma face sa cred ca in cazul ei nu a fost decat vorba de o atractie pur fizica, cu prea putine implicatii sufletesti… nu te respecta, pentru ca altfel nu te-ar fi mintit de atatea ori si nu te-ar fi inselat in mod repetat… nu i-a pasat ca te va face sa suferi cand vei afla… intr-un cuvant, ceea ce simtea ea pentru tine era probabil mai mult pasiune, decat iubire…
      Daca ar fi fost o greseala unica, asta poate fi iertata… dar modul exagerat si nesimtit in care a facut-o, dupa cum bine spui, arunca o lumina urata asupra caracterului ei… chiar nu ai ce regreta, doar faptul ca ai plutit atata timp in confuzie si ai investit sentimente in cine nu merita…
      Desi ratiunea iti spune sa nu te mai gandesti la ea, sufletul tau e de alta parere… sufletul tau nu tanjeste de fapt dupa ea, ci dupa acea fiinta ideala care credeai ca este... sufletul tau tanjeste dupa acele clipe de fericire cand erai indragostit… starea aceea iti lipseste, nu ea ca persoana, ea cea reala… nu confunda iubirea cu nevoia de iubire
      Nevoia de iubire, nevoia de a mai trai inca o data acea stare sublima de indragostit face ca ratiunea si inima sa nu fie in acord… tu esti acum impartit in doua intre ratiune si suflet… va mai fi nevoie sa treaca ceva timp pana ce inima si mintea sa se armonizeze, pentru ca tu ai trait un adevarat soc emotional cand ai aflat adevarul despre ea… spui ca niciodata nu te-ai simtit atat de devastat… in cazul unui soc emotional puternic perioada de refacere dureaza ceva timp… asta sustin psihologii si toti cei care au trecut prin asa ceva pot sa-ti confirme…
      Etapele sunt urmatoarele:
      1. Socul emotional (te simti devastat)
      2. Negatia (nu-ti vine sa crezi, parca ai trai un cosmar din care astepti sa te trezesti)
      3. Revolta, furia
      4. Tristete, resemnare ( o perioada in care analizezi ceea ce ti s-a intamplat, dar inima si mintea inca nu s-au pus de acord)
      5. Acceptarea (armonie intre minte si suflet, reusesti sa mergi mai departe)
      Va mai trebui sa lupti un timp cu aceste sentimente contradictorii care te cuprind (iertare si acceptare versus respingere a ei).
      Si pentru ca vorbim de iertare, ar fi bine ca adanc in sufletul tau sa o ierti ( vorbesc despre iertarea aceea crestineasca; sa incerci sa nu o urasti, sa nu o dispretuiesti, sa nu te razbuni pe ea; toate aceste sentimente sunt de vibratie joasa si te vor chinui in continuare daca te lasi cuprins de ele; fii generos si iart-o; ai sa vezi ca o sa te simti eliberat si in acel moment vei rupe legatura care inca te mai tine inlantuit de ea; poti face chiar un exercitiu mental inchipuindu-ti cum rupi acele legaturi)
      Ei poti sa-i spui “te-am iertat in sufletul meu, dar asta nu inseamna ca am si uitat tot ce mi-ai facut”. Si din momentul acela sa incerci sa o tratezi cu indiferenta… indiferenta doare cel mai mult si poate ca va invata ceva din greseala ei, astfel ca sa nu o mai repete si sa raneasca si alte persoane…
      Inceaca sa treci mai departe si nu lasa aceasta experienta trista sa-ti umbreasca iubirile viitoare… nu le fa pe viitoarele iubite din viata ta sa plateasca pentru greseala acestei fete… si mai ales nu-ti pierde increderea in femei si in iubire…
      Incearca sa-ti satisfaci acesta nevoie de iubire, care e absolut normala la varsta ta, orientandu-te spre o alta fata… lumea e plina de fete, ai de unde alege… poate una din colegele tale de la facultate…
      Si referitor la tot ce a ti-a facut ea, nu pot sa nu ma gandesc la cuvintele lui Seneca, cata drepatate avea cand spunea: “Errare humanum est, sed perseverare diabolicum” – Sa gresesti e omenesc, dar sa perseverezi (in greseala) e diabolic.

  45. 4
    Anonim spune:

    eram cu o fata de 2 ani si relatia noastra mergea din ce in ce mai bine , in ochii mei cel putin ,iar eu eram din ce in ce mai indragostit. eu a trebuit sa plec in alt oras la facultate iar ea simteam ca se indepartase de mine cu cateva luni inainte, nu stiam ce se intampla. relatia noastra trebuia sa continue chiar daca am plecat deoarece ma intorceam saptamanal acasa. ea imi spunea ca nu mai e ca inainte da nu stiam ce sa inteleg. cateodata plangea si spunea ca vrea sa fie ca inainte. eu nu puteam sa ma gandesc ca se refera la faptul ca ea ma inseala si nu poate sa recunoasca, pentru ca era ultima persoana de la care ma asteptam sa ma tradeze. dupa ce am venit la cluj a urmat sa aflu ca m-a inselat cu mai multi baieti si nici macar nu se straduia sa se ascunda, stiau toti prietenii mei si toata lumea care ne cunostea ca ea ma inseala mai putin eu. mi-a fost foarte usor sa aflu ca m-a inselat si am aflat si detalii pe care probabil mai bine nu le auzeam. ma inselase cu mai multi baieti si se lauda la altii cum ma inseala ea pe mine. am simti ca ma prabusesc, a fost prima oara in viata mea cand m-am simtit cu adevarat devastat, un sentiment nou pentru mine. desi era lucru pe care-l iubeam cel mai mult pe pamant n-am putut s-o iert poate si din cauza orgoliliu poate si din cauza ca stiam ca a facut-o cu buna intentie deoarece ma inselase luni la rand. iertam orice greseala de genul daca era unica si imi recunostea tot, dar asa nu am putut. plange si ma roaga frumos pana in ziua de azi sa o iert dar nu am putut. detaliile pe care nu pot sa le scriu aici sunt un factor major pentru care nu am iertat-o. nu stiu de ce tot timpu ma gandesc la faptul ca n-am iertat-o , dar ma gandesc in acelasi timp ca nici nu merita. sufletul meu nu poate renunta la ea oricat ar vrea creierul. deja au trecut luni de zile si e la fel. am uitat sa mentionez ca familia mea stie tot si ar fi in totalitate impotriva unei impacari. nu stiu ce sa fac :-< stiu ca sunt sanse mici sa o iert dar de ce mai cred in ele?

  46. 3
    Alexandra spune:

    da,e trist pentru ca si eu sunt de aproape 6 luni cu iubitul meu-la inceput era mai dragut,afectuos,mereu incerca sa ma cucereasca tot mai mult prin gesturi si vorbe frumoase si m am indragostit pentru prima data -chiar de el :x totul era foarte frumos insa ne mai ciondaneam si am avut si despartiri scurte insa dupa ce am reluat legatura a spus ca ma iubeste si el! toate bune si frumoase insa am gresit cand am fost despartiti deoarece am iesit odata cu al baiat-bineinteles cand m am impacat iar cu iubitul meu i am spus insa de atunci afirma ca nu mai are incredere in mine si cand ne certam ma jigneste in ultimul hal(prostituata,ratata,tarfa proasta,curva etc) :( si i am zis ca nu e frumoas si ca nu mai vreau sa mi vorbesca asa insa degeaba-cand e furios imi vorbeste la fel,de multe ori ma umileste si chiar mi a zis ca ar simti o placere sadica sa ma bata cu bestialitate pana ar obosi-nu stiu daca asta e doar in imaginatia lui sau daca ar fi in stare sa incerce sa si puna in practica cu toate ca l am atentionat ca nu i as permite. il iubesc foarte mult si el zice ca ma iubeste insa ma deranjeaza comportamentul lui uneori si+ca are cam multe prietene bune despre care afirma de multe ori ca vbeste mai mult cu ele decat cu mine pentru ca eu il plictisesc sau alea sunt cu mult superioare mie-ieri mi a spus ca nu sunt frumoasa dupa sa contrazis ca sunt cea mai frumoasa pentru el insa mereu ma critica si are cva de schimbat la mine-ar trebui sa ma iubeasca cum sunt,cu bune si rele. el face acusi 21 de ani iar eu sunt cu 4 ani mai mica-cu toate problemele pe care le intampinam, avem planuri de viitor impreuna: casatoriti+o fetita pentru ca asta vrea el cel mai mult insa simt ca nu mai e ca la inceput de afectuos,iubitor:( imi cere in schimb sa i fac diferite filmulete erotice doar atunci fiind pe moment multumit de mine si daca nu i fac se supara ,odata chiar vrand sa se desparta de mine :( este foarte dominant si nu ii place sa l contrazic.ii place sa detina doar el controlul si sa se simta cel mai bun,irezistibil si stie ca nu pot sta fara el- eu i am fost alaturi si l am sprijinit de fiecare data cand a avut probleme-l am sprijinit atat financiar cat si emotional si am facut tot ce mi a stat in putinta sa l vad fericit:o3 pentru ca nu suport sa l vad trist indiferent de motiv-insa el foarte rara mai e dragut cu mine…nu stiu cum sa ma mai comport,sau ce sa mai fac sa fie bne! app:el sta in alt oras,mai departe de mine insa distanta nu a distrus dragostea.

    • 3.1
      Dr Love spune:

      Raspuns pentru Alexandra:
      Ceea ce povestesti e foarte trist… chiar daca n-o sa-ti pice bine ce o sa-ti spun, e bine ca cineva sa-ti deschida ochii si sa-ti explice clar ceea ce se intampla intre tine si acest baiat… poate ca tu nu-ti dai seama, pentru ca esti foarte tanara si lipsita de experienta… in plus, esti la prima iubire si poate de aceea spui ca nu poti sta fara el… dar tipul asta profita de tine in modul cel mai urat posibil… nu te trateaza ca pe o fiinta omeneasca, ci ca pe un obiect sexual… te jigneste cu vorbe grele, te desconsidera, te umileste, te ameninta ca te paraseste daca nu faci ce spune el… si faptul ca-ti spune ca “ar simti o placere sadica sa te bata cu bestialitate pana ar obosi” dovedeste in plus ca e un tip agresiv…
      Poate ca la inceput s-a purtat afectuos cu tine, dar el simte pentru tine doar atractie sexuala… dupa ce iti spune o mitocanie, te vrajeste cu vorbe frumoase, pentru ca stie ca esti tanara, naiva, si crezi tot ceea ce-ti spune… si povestea cu casatoria e doar o poveste ca sa te atraga de partea lui si sa se foloseasca de tine… prea te desconsidera ca sa indrazneasca se afiseze cu tine in fata prietenilor ca sotia lui… el pare versat in relatia cu fetele si stie probabil ca majoritatea fetelor de varsta ta, mai ales cele care sunt la prima iubire, cred cu mare usurinta ceea ce vor sa auda din gura baiatului pe care il iubesc… desi exista o mare diferenta intre vorbele lui ( pe de o parte) si faptele concrete, comportamentul lui ( pe de alta parte), tu ii crezi vorbele si inchizi ochii la comportamentul lui, te amagesti singura… la unele persoane, dragostea e intr-adevar oarba…
      Spui ca el e din alt oras si poate de aceea ii este mai usor sa te amageasca, pentru ca tu nu stii tot ceea ce face el…
      Faptul ca te obliga, amenintandu-te cu despartirea ca sa accepti sa iti faca filmulete erotice, dovedeste cat de usor ii este sa te paraseasca daca nu ii faci pe plac… pentru ca nu simte nimic pentru tine, tu nu esti decat o persoana care ii satisface anumite nevoi… nu nevoi de comunicare, pentru ca spui ca zice ca nu prea are ce sa discute cu tine, altele sunt fetele cu care sta de vorba… nu nevoi sufletesti pentru ca nu dovedeste ca ar tine la tine, dimpotriva, te trateaza cu cruzime si desconsideratie… singurele lui nevoi sunt legate de sex si de faptul ca stie ca exista cineva care il sustine si emotional si material, atunci cand are probleme…
      Nu m-ar mira daca el ar vinde acele filmulete erotice sau le-ar arata prietenilor ca sa se dea mare…
      Poate de aceea iti arunca acele invective urate… pentru ca intr-adevar te trateaza asa cum un peste trateaza o prostituata… tu nu meriti aceasta eticheta pe care ti-o pune el, pentru ca tu traiesti intr-o lume de iluzii, il iubesti si nu poti concepe ca el ar putea fi atat de mizerabil… cand iubesti pe cineva il vezi mai bun si mai frumos decat e in realitate, ii atribui niste calitati pe care nu le are…
      Trezeste-te la realitate si incearca sa analizezi ceea ce se intampla nu dupa vorbe (vorbele sunt usor de aruncat), ci dupa fapte si dupa comportamentul lui…
      Nu accepta sa fii tratata atat de urat… un baiat care te iubeste, in primul rand te respecta si te trateaza ca pe egalul lui… intr-o iubire adevarata fiecare daruieste si primeste de buna voie, nu fortat… in relatia ta cu acest tip, tu ai dat mereu, l-ai ajutat, l-ai suportat, i-ai facut pe plac, ai facut lucruri impotriva vointei tale, doar ca sa poti sa creezi acea armonie intre voi… “ca sa fie bine”, cum spui… ce a facut el in tot acest timp decat a luat de la tine, a primit mereu cate ceva, iar atunci cand tu nu ai vrut sa ii mai oferi anumite lucruri (care simteai ca nu sunt in regula) te-a amenintat cu despartirea? Cand unul doar da si celalalt doar primeste nu se poate ajunge la nici o armonie, pentru ca e o relatie inechitabila, o relatie de tip victima – profitor… Tot ce ti-a dat el nu au fost decat vorbe frumoase, dar nici astea n-au fost frumoase, pentru ca au fost doar minciuni, ca sa te poata manipula si santaja in continuare… faptul ca face atata caz de relatia pe care ai avut-o cu alt tip cat timp ati fost despartiti, e tot un atuu pe care il foloseste in favoarea lui… ca tu sa te simti vinovata si el sa te poata domina in continuare…
      Din punct de vedere legal, el intra sub incidenta codului penal, pentru ca intretine relatii cu o minora… stiu ca lucrurile astea se intampla destul de des in ziua de azi, din ce in ce mai multe fete minore se imprietenesc cu baieti mai mari, dar legea asta nu exista de florile marului, are si ea o logica… un baiat mai mare, intotdeauna va avea avantajul experientei in fata unei fete mai mici, o va putea manipula asa cum vrea el, va putea profita de ea… nu inseamna ca intotdeauna se intampla asa ( exista si exceptii ), dar de cele mai multe ori asa stau lucrurile…
      La 17 ani, o fata inca nu e suficient de pregatita emotional pentru a face fata unei relatii de iubire totale, care implica si sex… trauma unei despartiri este si asa destul de mare… dar e mult mai mare cand ai avut relatii intime cu persoana iubita… stiu ca sunt multe fete care isi incep viata sexuala mai devreme, dar platesc un pret destul de mare, pentru ca raman cu traume emotionale greu de vindecat… Acest site e plin de confesiunile acestor fete care sunt de multe ori depasite de situatie, de durerea sufleteasca prin care trec… pentru, ca spre deosebire de baieti, barbati – care pot intretine relatii sexuale fara ca sa se implice afectiv – natura le-a construit pe femei altfel… ele se implica emotional atunci cand fac sex, iar la o varsta frageda implicarea e totala… mai ales cand e vorba de prima iubire, ca in cazul tau…
      Oricat de dur a sunat tot ce ti-am spus eu aici, e mai bine sa accepti acest dus rece ACUM si sa te trezesti la realitate, pentru ca mai devreme sau mai tarziu o sa te convingi singura de adevarul spuselor mele… si lucrurile ar putea degenera si mai mult… scoate-ti din cap ideea ca o sa te casatoresti cu un astfel de tip, ti-ar face viata un calvar si daca la mijloc ar fi si un copil, situatia ar fi de doua ori mai dramatica…
      Tu esti o fata sufletista si stiu ca ai in tine calitatile necesare pentru a avea o relatie frumoasa si mai ales normala cu un tip… dar nu este el acela… pentru ca relatia voastra nu e una normala, e o relatie BOLNAVA… si el este cel care da tonul acestei relatii, pentru ca el este cel care te domina, el detine controlul relatiei… nu degeaba te simti atat de trista, sufletul tau e intr-o mare suferinta… altfel credeai tu ca e iubirea, aveai cu totul alte asteptari… si crede-ma, iubirea e cu totul altfel… iubirea te inalta, te face sa te simti mai frumos, mai bun, mai generos, iubirea te face fericit si te accepta asa cum esti, nu incearca sa te schimbe, nu te ingenuncheaza, nu te distruge, nu te umileste, nu iti da acest sentiment acut de amaraciune… in tine e o voce interioara care iti spune ca ceea ce se intampla nu e bine… asculta-ti acea voce interioara… asculta-ti ratiunea… trezeste-te pana nu e prea tarziu… paraseste-l si nu fi trista, bucura-te ca ai scapat de el, asa cum ai scapa de o boala care te-a chinuit mult timp… nu accepta sa fii in continuare victima lui… scoate-ti-l din minte si din inima, nu a meritat nimic din ceea ce i-ai oferit… si nu merita nici regretul tau…
      Singurul regret pe care l-ai putea avea e acela ca te-ai lasat ademenita de acest tip care nu afacut altceva decat sa profite de tine… Dar atata timp cat inveti din greselile tale si nu le mai repeti, nu e o pierdere, ci un castig… doar gresind si invatand din greseli castigam experienta… Cei mai multi oameni invata din greseli, nu e nimic rau in asta… e rau doar atunci cand persisti in greseala si nu inveti nimic din experientele traite…
      Eu sper din tot sufletul ca Dumnezeu o sa te lumineze si o sa faci ceea ce este mai bine pentru tine…

    • 3.2
      Dr Love spune:

      Alexandra, pentru informarea ta, iti citez din codul penal:
      “Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

      Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex între 15-18 ani, dacă fapta este săvârşită de tutore sau curator ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori dacă făptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenţa sa asupra acesteia.

      Dacă actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de către făptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

      Dacă faptele prevăzute în alin. 1-3 au fost săvârşite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.”

  47. 2
    andreea spune:

    Sunt cu un baiat de 3ani.Familia lui nu a fost de acord niciodata cu relatia noastra pentru ca el este mai bogat ca si mine.Am trecut peste orice ca sa fim impreuna dar el nu a vrut sa ma supere niki pe mine nici pe familia lui.Dupa 2 ani si un pic a hotarat ca este mai bine sa ne despartim el sa fie cu cine vrea fam lui si eu cu cine vreau,am acceptat sa luam o pauza,si am luat o pauza de aproape o luna in care el sio gasit pe alta care o vrut fam lui,doua saptamani nu am vorbit la telefon,dupa doua saptamani am inceput sa vorbim,si imi era foarte greu sal stiu pe el cu alta intre timp ce eu statea in pat si plangeam zi de zi imi era foarte greu,dar cel mai greu imi era cand imi spunea ca ma iubeste dar el pentru familia lui renunta la mine pentru ea.Dupa trei saptamani ce o fost cu ea so despartit si am fost iar impreuna,pentru ca il iubeam foarte mult si eram in stare de el pt orice si inca mai sunt.Ca sa nu fim impreuna taicasau il ducea la el la bistrita ca sa nu poata sa ne intalnim noi si tot mergea si venea si numi pasa cal iubesc…acumi doua saptamani o plecat iar si il sun sambata seara adik in data de 3.12.12 si numi raspunde la telefon,sunam incontinui dar nimic nici un semn de la el,duminica 4.12.12 sun iarasi numi raspunde,imi raspunde o fata la telefon si imi inchide,sun incontinu iarasi dar tot nimik,luni sun iar si cam pe la ora 3 imi raspunde…il intreb de ce nu miai raspuns si imi zice pentru ce,si il intreb adica pana vineri 2.12.12 este totul bine si imi spui tu azi ca pentru ce,si il intreb cine o fo fata care mia raspuns la telefn simi zice o fata pe care o cunoscuta si a fost plecat cu la la Targu Mures pentru un proiect,si il intreb ii prietena ta si eu nu stiu si zice posibil,cand lam auzit mio dat lacrimile nu am mai stiut ce sa fac lam intrebat cum adica ii prietena ta pana vineri am fost eu si esti cu alta de doua zile si incepe el sami explice ca nu putem sa fim impreuna si chiar daca ma iubeste nu poate sa fie cu mine din cauza familiei lui si o sa incerce sa fie cu aia,ma doare foarte mult sa stiu treaba asta pt ca pot sa zik ca a fost prima dragoste a mea de 3 ani si am suferit foarte mult dar am trecut,el are ambitia asta de a cunoaste pe alcineva dar eu nu cred ca o sa mai pot sa fiu cu cineva vreodata,chiar nu mai stiu ce sa fac stau si plang incontinui pentru ca ma gandesc cai cu ea si vb la telefon simi zice ttot ce se intampla intre ei si imi este f greu,ma gandesc cum saruta pe mine si acuma o saruta pe ea ma gandesc cum ma strangea pe mine in brate si acuma o strange pe ea ma gandesc la tot ce o fost intre noi la acele momente pe care leam trait impreuna si acuma el o sa le traiasca cu alta,faptul acesta ma omoara,nu suport gandul ca el ii cu alcineva:(:(:(:(:((

    • 2.1
      Dr Love spune:

      Raspuns pentru andreea:
      Nu-i inteleg pe parintii care pun banii mai presus de fericirea copilului lor, daca asta e motivul pentru care ei nu te accepta… Dar, orice ai spune, si el este un tip slab daca a cedat pana la urma… mai grav e ca iti povesteste ce se intampla intre el si tipa aia, ca rasuceste cutitul in rana, parca si asa n-ai suferi destul…
      Pot sa-mi inchipui chinul prin care treci, si mental si sufletesc… dar acest chin o sa te purifice si ai sa ajungi sa il vezi si pe el asa cum este in realitate… probabil ca si pe el il atrag banii parintilor, depinde financiar de ei… daca te-ar fi iubit atat de mult ar fi facut eforturi sa-si dobandesca independenta financiara ca sa plece de la ei si sa poata fi cu tine… stiu ca asta e destul de greu, ca presupune multa lupta si tarie de caracter…
      In locul tau eu i-as intoarce spatele … a facut o alegere, sa traiasca cu ea… nu merita sa-i mai adresezi vreun cuvant… mai ales ca nu e prima oara cand se intampla asta, a mai fost inainte cu alta, la sfatul parintilor zice el… esti atat de sigura ca aceste escapade se intampla din vina parintilor? Oare nu e o situatie care ii convine, el sa mai calce stramb din cand in cand si apoi sa revina la tine stiind ca o sa-l ierti? Sau poate o face deliberat si da vina pe parinti? Nu stiu exact care e situatia, dar mie el nu prea imi pare un tip de incredere si loial… eu m-as gandi serios si la aspectul asta, daca as fi in locul tau…
      L-ai iertat prima oara si l-ai primit inapoi, i-ai mai dat o sansa… ar fi trebuit sa-i spui atunci foarte clar ca e singura sansa pe care i-o dai, ca daca te va parasi iarasi, ar face bine sa inteleaga ca despartirea va fi definitiva… ar fi trebuit atunci sa clarifici lucrul asta pentru ca vad ca povestea se repeta… chiar de l-ai primi din nou, povestea se va repeta iar si iar, si o sa te aduca la disperare… de aceea e mai bine sa o inchei definitiv cu tipul asta… cat vrei sa te mai chinui?
      Incearca sa-ti revii din socul momentului… primele zile sunt foarte grele, dar mai apoi suferinta se mai atenueaza si devine mai suportabila… vei vedea ca nu e sfarsitul lumii, chiar daca pe moment crezi asta…
      Nu spune ca n-o sa mai fii cu altcineva ca nu stii ce lucruri frumoase iti rezerva viitorul… Iti dau un link mai jos catre un articol care sa te ajute sa depasesti aceste momente grele:
      http://www.dedragoste.com/8959-cum-treci-mai-usor-peste-despartire-dureroasa

  48. 1
    Sorin spune:

    m-am despartit de prietena mea cu gandu ca o sa fiu cu prietena ei cea mai buna, a fost bine un timp insa nu am apucat sa fim impreuna apoi am relizat cat am gresit si am lasato deoparte. Acum iubita mea ca daca ii spun fosta iubita ma doare, nu vrea sa se impace cu mine si spune ca se gandeste insa ma minte pentru ca ea se intalneste cu altcineva, am implorato in genunchi sa imi spuna adevarul pentru ca sunt gata sa o iert daca mi se daruieste mie dar tot nu a recunoscut. Acum astept credeti-ma ca sufar si plang si mi se rupe sufletul cand ma gandesc. Nu stiu ce sa fac o sa o iert chiar daca 60% stiu ca o sa se inample din nou, dar o iert, stiu ca iertarea e cel mai bun lucru chiar daca lumea zice ca esti prost. sunt un baiat foarte credincios si o sa o iert si spun ca Dumnezeu nu o sa ma lase sa plec in genunchi chiar daca gresesc.

    • 1.1
      Dr Love spune:

      Raspuns pentru Sorin:
      Sa vad daca am inteles bine: tu ai parasit-o pe tipa asta pe care zici ca o iubesti, ca sa te combini cu cea mai buna prietena a ei (!!!). Apoi, vazand ca relatia cu prietena ei nu a mers sau poate ca ti-ai pierdut tu interesul, ai revenit iarasi la fata dintai, pe care o lasasei pe banca de rezerva, sperand ca ea o sa stea cuminte acolo si o sa te astepte. Numai ca ea, ranita de doua ori, pentru ca si-a pierdut in acelasi timp si iubitul si cea mai buna prietena, a decis sa mearga mai departe si sa-si refaca viata. Lucru firesc. Iar tu, afland ca intre timp ea are pe altcineva, afirmi sus si tare ca o iubesti si vrei sa se intoarca la tine. Si culmea, tot tu te simti lezat si crezi ca dai dovada de mare generozitate pentru ca esti dispus sa o ierti.

      Sa ne lamurim mai exact cum stau lucrurile. Pentru ca am impresia ca – desi suferi cumplit acum, din cate imi dau seama – tratezi ceea ce s-a intamplat destul de superficial si doar din punctul tau de vedere, fara sa-ti dai seama de implicatii.
      Cred ca in momentul in care ai parasit-o ca sa te combini cu cea mai buna prietena a ei, nu o iubeai. Daca ai fi iubit-o, ai fi preferat-o pe ea in locul prietenei. Daca ai fi iubit-o cu adevarat nu ai fi avut ochi pentru alta, oricat de frumoasa si desteapta si plina de calitati ar fi fost ea. Sa te interpui intre doua fete care sunt prietene, sa o iei pe una si apoi sa o lasi pentru a te combina cu cealalta, prietena ei, e lipsit de sensibilitate, pentru ca provoaca multa suferinta, de ambele parti. Nu zic ca lucrurile astea nu se intampla si nu spun ca e intotdeauna un lucru rau. Dar, ca sa faci asta, ar fi trebuit sa o iubesti pe prietena ei atat de mult incat, faptul ca le strici prietenia sa treaca pe planul doi. Ti-e clar ca ceea ce ai facut le-a subminat relatia de prietenie? Pentru ce? Pentru ceva care s-a dovedit a fi un capriciu de moment. Stiu ca pe moment trebuie sa te fi simtit grozav, dar daca te-ai fi gandit si la ele, la ceea ce simt ele, la situatia in care le pui, la suferinta pe care le-o provoci, ai fi reflectat de doua ori inainte de a o parasi pe una pentru cealalta.
      Nu stiu de ce relatia ta cu prietena ei nu a mers, nu dai detalii. Intre timp, iubita ta s-a gandit ca nu are rost sa-si mai faca sange rau, sa continue sa sufere tot gandindu-se la tine, dat fiind ca ai ranit-o si ai umilit-o atat de mult. Asa ca a mers mai departe, a incercat sa-si refaca viata. Lucru normal, atata timp cat tu ai pus-o pe liber. Ce credeai, ca o sa spere si o sa te astepte pana in panzele albe ca tu sa te intorci la ea? Ca o sa-ti cerseasca iubirea? Are probabil si ea demnitatea ei si, oricat o fi durut-o, a incercat sa depaseasca momentul.

      Si acum vii tot tu sa o tulburi, cerandu-i sa revina la tine, spunandu-i ca o iubesti si ca o sa o ierti. Nu vad ce ar trebui sa-i ierti, pentru ca atunci cand parasesti o fata se presupune din start ca ea e libera in momentul ala. Libera sa isi gaseasca pe altcineva. Sa o ierti ca te-a mintit? Da, asta e singurul lucru de iertat, dar te-ai gandit oare de ce nu ti-a spus adevarul? Eu vad doar doua motive pentru care ea nu a fost sincera cu tine:
      1. Se teme sa nu faci vreo scena, sa te iei la bataie cu tipul ala, sau mai stiu eu ce
      2. Nu stie ce decizie sa ia, sa ramana cu tipul ala sau sa se intoarca la tine.
      Gandeste-te ca tipul cu care e acum poate o trateaza frumos si s-ar putea sa se simta vinovata daca l-ar parasi, mai ales daca nu i-a gresit cu nimic. Pe de alta parte, daca l-ar fi iubit atat de mult, n-ar fi stat pe ganduri si ti-ar fi spus clar sa o lasi in pace, ca are pe altcineva. Deci e clar ca ea inca mai are sentimente pentru tine si poate ca i-ar place sa fie din nou cu tine, dar se teme sa nu o ranesti din nou. Si-a pierdut increderea in tine, dupa tot ce i-ai facut. Si nu pot decat sa-i dau dreptate.
      Pe de alta parte, s-ar putea sa se gandeasca ca tu nu vrei decat sa-i strici relatia de acum, din gelozie. Si eu ma gandesc ca nu cumva ceea ce crezi tu ca simti acum sa nu fie decat gelozie sau orgoliu, si nu iubire. Poate este doar furia si durerea de a te simti dat la o parte. Dar e posibil si ca gelozia si amaraciunea infrangerii sa-ti fi declansat ceea ce simti acum pentru ea.

      Primul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa-ti analizezi trairile. Esti sigur ca e vorba de iubire? Pentru ca daca o faci sa se desparta de tipul cu care e acum, cu care poate s-ar fi inteles bine, si te trezesti ca in momentul in care esti cu ea nu te mai intereseaza la fel de mult si o parasesti din nou, o vei rani iarasi.
      Gandeste-te bine ce vrei sa faci! Suferintele provocate altora se intorc asupra ta intr-o forma sau alta. E o lege divina, e ceea ce unii numesc karma. Orice actiune a ta are un efect. Crezi ca e intamplator ca suferinta pe care i-ai provocat-o o simti si tu acum? Si nu faci decat sa suporti consecintele faptelor tale. Cand actionezi gandeste-te si la cei din jur, nu numai la binele tau. Pune-te in pielea lor ca sa-ti dai seama cum se simt ei.
      Pe de alta parte, am simtit multa durere in comentariul tau. E posibil sa-ti fi dat seama de greseala facuta sau te simti asa pentru ca te-au ranit minciuna si ezitarea ei ? Sau poate amandoua. Vorbesti foarte frumos despre credinta si iertare si e bine ca iti pui speranta in Dumnezeu. Daca il introduci si pe Dumnezeu in ecuatia asta, probabil ca va gasi El o solutie de iesire din impas, ca sa fie bine pentru amandoi. Pari o persoana cu suflet bun si pun tot ceea ce s-a intamplat pe usurinta varstei (presupun ca inca esti foarte tanar). Daca regreti sincer si iti analizezi lucid faptele, intelegand unde ai gresit si de ce, si ai o discutie foarte sincera cu ea in care sa poti sa o faci sa-si deschida sufletul in fata ta, e posibil ca ea sa revina din nou la tine.
      Greseala ei (minciuna) e minora fata de cat de mult i-ai gresit tu ei. Incearca sa constientizezi asta si cred ca ar fi cazul ca tu sa-ti ceri mai degraba iertare de la ea si nu invers. Lasa orgoliile, nu te lasa influentat de amici, nu intotdeauna sfaturile lor sunt cele mai bune. Nu te simti mai putin barbat daca pleci putin capul in fata ei si o rogi sa te ierte. Dimpotriva, as zice ca doar barbatii adevarati, barbatii cu adevarat puternici au curajul sa-si recunoasca greseala. Mie mi se pare ceva onorabil si de bun simt sa accepti ca ai gresit. Desigur, sunt destui care n-ar face asta, din orgoliu, lasitate sau aroganta. Si astia sunt cei mai multi, din pacate.
      Daca vrei sa fii din nou cu ea, cu asta trebuie sa incepi: sa-i ceri iertare pentru tot. Sa-i spui ca vei face tot ce-ti sta in putinta ca sa-i alini sufletul ranit. Sa-i spui ca abia atunci cand ai pierdut-o ti-ai dat seama cat o iubesti. Si sa incerci sa-i recastigi increderea. Poate ca iubirea ei nu ai pierdut-o inca, dar increderea e lucrul cel mai greu de castigat.
      Eu iti doresc din suflet ca Dumnezeu sa te lumineze si sa faci ce e mai bine pentru sufletul tau si fericirea ta.

      • Alin spune:

        Buna ziua ,as vrea sa va impartasesc o poveste,pentru ca as vrea sa aflu pararea dumneavoastra …
        Am o relatie cu iubita mea de aproape 7 ani nu suntem casatoriti,si nu am fost niciodata,totul a a inceput in anul 2006 eram plecat cu munca undeva departe ,foarte departe…militar pentru 2 ani intr-o tara exotica…am cunoscut-o pe aceasta femeie unica pe internet,totul a fost o pura intamplare ,aveam niste poze pierdute pe un site de socializare,prietena ei cea mai buna a salvat o poza de a mea in calculator si intr-o zi i-a aratat-o ….tin sa precizez ca era intr-o perioada grea a vietii ei…in fine a vazut poza i-a placut de mine si mi-a trimis un mail,cu simple fraze,”buna sunt eu si esti un tip simpatic ,ai vrea sa ne cunoastem?”…asa a inceput totul,si am vazut-o prima oara tot in poze…o femeie cum rar intalnim in viata, (ea avea atunci 29 ani eu 23),,foarte inteligenta si cu valori ale vietii bine stabilite…eram in ultimele 4 luni de contract,vreau sa va spun ca in aceste 4 luni ne-am povestit si spus lucruri aproape zi si noapte,diferenta de fus orar in jur de 6 ore…toate astea au dat nastere unei iubiri magice….dupa 4 luni am ajuns in Romania ,am intrat in casa ca si in casa mea,mi se face pielea gainii si imi vine sa plang cand ma gandesc cum a fost prima noastra intalnire,dupa 4 luni….asa a inceput practic totul…2 luni am stat in permisie in Romania si totul a fost f frumos,un vis devenit realitate ,am plecat in noiembrie innapoi,dupa care viata a luat o intorsatura iin inima mea f frumos,si am spus dupa un an stop carierei mele de militar,pentru ca nu mai suportam sa ne stim despartiti….o alegere pe care nu o voi regreta niciodata,cu sufletul am luat-o impreuna ….au urmat perioada de dupa plecarea mea,este foarte grea reintegrarea in societate ,in Romania dupa aproape 4 ani in strainatate…bineinteles au inceput stresul,lipsa banilor,tensiuni ,coborari ,urcusuri…cred ca nu exista cuplu sa nu fi trecut vreodata prin toate aceste framantari…si asa dragostea noastra a ajuns sa faca  aproape 5 ani,pentru ca in 2010 situatia a fost si am simtit ca trebuie sa fac ceva pentru a iesi din situatia grea ,materiala in primul rand …am avut ocazia sa plec sa muncesc din   
         nou in alta tara ( nu am precizat cele mai marunte amanunte dar toti acesti ani impreuna au fost imens de frumosi)in decembrie 2010 ,am plecat cu inima franta ca o las singura,dar cu gandul si speranta ca daca situatia va fi ok acolo sa ne mutam impreuna ,sa muncim sa traim acolo,a fost greu la inceput ,f greu ,in aproape un an de zile de la plecarea mea nu a fost zi sa nu vorbim,am plecat impreuna in vacanta ,ea a venit aproape la 2 luni ,deci pot spune ca am incercat sa ne vedem cum am prins ocazia…recunosc ca ultima vacanta avuta impreuna nu am fost f f deschis nu stiu de ce dar parca tot ceea ce faceam era in graba,si am facut-o mai mult pentru ea,asta a afectat-o ,reprosandu-mi ca nu am fost fericit in vacanta ca nu am fost acolo…asa a fost dar nu imi pot explica de ce,doar ca am simtit ca sunt prea multe excursii,prea multe …parca ne sufocau,oboseau psihic si fizic….tin sa precizez ca viata noastra intima nu a fost una stralucita,si chiar daca sunt barbat si ea femeie,am trecut peste multe framantari…
        Cum spuneam in ultimele 6 luni pana in prezent o monotonie,o situatie ciudata s-a asternut peste noi,greu sentiment…am simtit ca daca nu ajung acasa cat de curand nu mai puteam continua ….
        Am ajuns in romania si am simtit ca lumea noastra parca s-a destramat,o raceala imensa,pana si sarutarile de bun venit parca erau grele….fortate…nu m-am gandit decat ca este continuarea starii noastre din ultimul timp…
        A doua seara nu stiu cum,din cauza tehnicii poate,dar am vazut un mail de la “cineva” si la sfarsitul mailului ” i miss you,and y want to feel you”….am simtit ca pamantul nu mai exista….am intrebat-o cine este,mi-a spus “un prieten de ce?”….i-am spus cum sa ii spui unui prieten toate aceste lucruri….
        cum dragostea te impinge si mai mult ,am intrat mai mult in mailuri ,si sa aflu ca iubita mea,motivatia mea in viata,mama,sora,prieten cel mai bun pentru mine, iubeste pe cineva de 4 luni….indragostita:(((( cu mesaje la care ma gandesc si dorrrrrrrr….am disperat pur si simplu, mesajele ei catre el,”y miss you,y love you” mesaje dupa care am tanjit in toate aceste luni tensionate adresate unei alte persoane!:((((( am stat de vorba tot timpul plangand,si credeti-ma nu a fost usor pentru nici unul dintre noi,stiam si recunosc ca au fost probleme si tensiuni intre noi,dar de ce a trebuit sa se ajunga aici….sa minta:(( credeti-ma ca in tot acest timp totusi in ciuda situatiei am fost tot timpul cu ea incercand sa vedem daca mai este ceva de facut…si am ajuns amandoi la concluzia ca ea simte ceva pentru altcineva, f greu este sa aflii asta de la persoana iubita,dar asta este realitatea… ciudat este ca in tot timpul ce a urmat am stat impreuna aproape mereu ,in afara timpului cand ea afost la munca,stiu ca nu i-a fost usor nici ei…au trecut zile,nopti de durrere,lacrimi suvoaie,si totusi simt ca  o iubesc mai mult ,si incerc sa vad ce a dus la ruptura si daca se mai poate face ceva….ea imi spune ca nu stie de ce,si cum s-a ajuns la situatia asta,si o cred…astazi a trebuit sa plec,am obligatii si servici peste care in viata suntem obligati sa le infruntam,ea este terminata ,si i-am spus si ii spun ca o sa fiu alaturi indiferent ce va hotari viitorul,vi se pare ciudat?NU pentru ca tin la ea ,si stiu ca si ea tine la mine..
        Mi-a spus ca o doare faptul ca m-a ranit si cu toate astea sunt inca langa ea…cum as putea sa fug?sa fiu las in fata unei incercari atat de grea?
        Am ramas pana in ultima zi si am spus ca timpul va decide totul,daca flacara dintre noi mai exista,atunci existam si noi….si credeti-ma ca i-am spus cu sufletul rupt ,daca simte ca trebuie sa fie cu “el”sa o faca….
        Greu….foarte greu
        Deci care este concluzia dumneavoastra,si poate lipsesc detalii,amanunte,dar aproape 7 ani sunt greu de scris in cateva cuvinte…
        Multumesc daca ati avut rabdarea sa cititi pana la sfarsit….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

 

Daca, atunci cand postati un comentariu, apare mesajul de eroare: "Could not read CAPTCH token file", intorceti-va cu sageata inapoi, salvati comentariul, dati un refresh la pagina si incercati din nou.